Categoria: 
Figura lui Marcel Iancu rămîne încă înconjurată de mister. Este greu de înțeles cum aceeași identitate îi poate reuni pe tînărul răzvrătit care, împreună cu Tristan Tzara, Hans Richter, Jean Arp, Hugo Ball, Emmy Henings, Richard Huelsenbeck și ceilalți, „organiza“ spectacolele dadaiste de la Cabaretul Voltaire, pe pictorul cubist și pe arhitectul care își propunea modernizarea Bucureștiului interbelic.
O completare
a acestui portret al personalității internaționale care a fost Marcel Iancu
este propusă de cartea-album Întîlniri cu Marcel Iancu, publicată de Geo Șerban
anul acesta la Editura Hasefer. Avînd la bază trei întîlniri memorabile ale
autorului cu Marcel Iancu (1976, 1978, 1980), „purtînd amprenta sugestiilor
deduse chiar din opțiunile lui Marcel Iancu“, albumul „își propune să ofere, să
stabilezeze“ un fond documentar edificator.
Fiind unul
dintre cei mai buni cunoscători ai avangardei românești și internaționale, Geo
Șerban realizează o amplă evocare a pictorului, urbanistului, arhitectului și
teoreticianului, refăcînd drumul lui Marcel Iancu de la studiile de arhitectură
realizate la Politehnica din Zürich și activitatea sa în lansarea dadaismului
internațional pînă la revenirea în țară și la activitatea de pictor și de
urbanist al Bucureștiului. Volumul este organizat pe mai multe secțiuni. Primul
capitol, „Periplu de asumare“ și „Introducerea“ sînt formate din mai multe
texte scrise de Geo Șerban, care reface, din documente, dar și din amintiri
personale și întîlniri directe cu Marcel Iancu, parcursul profesional și
existențial al acestuia. A doua secțiune reunește, sub titlul „Reflecții și
atitudini“, notele lui Marcel Iancu despre pictură, însemnările sale despre
estetică, artă, meditațiile lui asupra arhitecturii contemporane și alte texte
programatice. Pe lîngă multele însemnări despre urbanism și arhitectură,
secțiunea conține și texte/însemnări despre artiștii afini lui Marcel Iancu:
„Expoziția lui Iser“, „La Brâncuși“, „La Péret“, „Georges Ribemont-Dessaignes“,
„La Paul Eluard“, „La Max Ernst“ și alții. Pe lîngă mai multe ilustații de documente și fotografii ale clădirilor
realizate de Iancu, volumul este completat de corespondența lui Geo Șerban cu
Marcel Iancu („Epistolar“) și de o secțiune de evocări („Spațiul memoriei“).
Întîlniri cu Marcel Iancu de Geo Șerban constituie, fără îndoială, o însemnată resursă bibliografică pentru cei interesați de personalitatea acestui important promotor al modernității estetice și sociale. (C.G.)
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters