OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Flavia Coposu-Bălescu, sora liderului țărănist Corneliu Coposu, a publicat recent cartea Amintiri povestite. Amintiri trăite, apărută la Editura Dacia. Scrierea memorialistică este o incursiune prin lumea de poveste a unei perioade fericite a vieții satului românesc. Flavia Bălescu evocă, nu literaturizează, „scorbura în care s-a pitit“, lumea tihnită a Bobotei, comuna natală din Sălaj, acolo unde, în perioada interbelică, Tata-mare (străbunicul dinspre partea mamei) a fost preot. Familia acestuia l-a dat lumii politice pe Vaida-Voevod. Dar și o lecție de spiritualitate și demnitate prin Corneliu Coposu.

În casa familiei Coposu singura înjurătură mai aspră era „Risipească-te Dumnezeu!“. Onoarea făcea parte dintr-un cod nescris. Cuvîntul dat era lege. Pentru că la vîrsta de patru ani i-a făgăduit tatei că nu va mai urca în turla bisericii, nici după decenii, cînd a revenit cu soțul ei, nu a îndrăznit să-și încalce jurămîntul. Așa era în familia unor oameni care au dăruit, fără să ceară nimic de la nimeni.

Bobota nu este numai locul de naștere al lui Corneliu Coposu, ci și cel de veci al lui Gheorghe Șincai. O lume de oameni blînzi și de figuri luminoase compune un cadru de poveste. În cartea autoarei, care nu are de făcut nimănui nici un reproș, bunătatea este îmbrăcată într-un aspic literar. Cîtă moderație și înțelegere, cîtă stăpînire de sine, cîtă îndurare din partea unui om care a suferit nespus… Familiei ei i s-a luat totul. Dar nu a abdicat de la principii. Obligată să plece în refugiu după cedarea Ardealului de Nord, la scurt timp a pierdut stîlpul de rezistență, tatăl, care s-a prăpădit. Acasă, nu mai era nici o casă pentru că întreaga avuție era a Bisericii greco-catolice. Bunicii ei au donat, cu mulți ani înainte de Dictat, totul comunității.

Cartea este prefațată Ana Blandiana și de Romulus Rusan. Volumul a fost scris la îndemnul lui Ioan Călăuz, primarul din Băsești, susținătorul moral și financiar al cărții. Tirajul a fost epuizat încă de la lansare, unde altundeva decît la Sighet și în Sălajul natal. „E o carte pentru tinerii sălăjeni“, mi-a mărturisit autoarea, care nu dorește publicitate și nici interviuri televizate.