OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Aceasta este prima mea participare la un tirg international de carte in calitate de invitat. Nu ma asteptam la mare lucru. in mintea mea nu ma inchipuiam decit un punct negru intr-o mare de puncte negre...

Afisele magnetice
Cum Leipzigul nu e un oras magnetic (n-as da Iasul pentru el nici in ruptul capului) si cum vremea a tinut mai curind cu sporturile de iarna decit cu pantofii mei, am avut deopotriva timp de batut tirgul pe indelete si de facut pe gazda la stand. Gratie Poliromului, doua afise mari, unul cu Florin Lazarescu si celalalt cu mine, stateau umar la umar, iar citeva sute de cataloage ochioase, cu fragmente din romanele noastre, in germana, erau la dispozitia curiosilor. Efectele au fost interesante. Numai in prima zi s-au topit vreo suta de cataloage si citeva zeci de vizitatori, romani si nu numai, s-au oprit si, dupa citeva clipe de identificare a figurilor noastre cu cele de pe afis, au intrat in dialog. Unii erau curiosi de ceea ce scriam, altii doar voiau sa schimbe citeva cuvinte romanesti. Sasii aveau sansa sa dea peste dl Carol Konig, reprezentantul Ministerului Culturii, un sas bonom, cel mai reputat specialist roman in istoria armelor de foc si inegalabil minuitor de hirtie de ambalaj, scotch si sfoara. intr-una din zile a venit la stand, in mod special, insusi Georg Boomgaarden, secretar de stat in Ministerul de Externe al Germaniei si mare iubitor al Romaniei.

Unde e Sibiul?
in fine, pot spune ca a trecut prin zona mult mai multa lume decit ma asteptasem, iar surpriza este ca multi dintre romanii stabiliti acolo sint mari consumatori de literatura romana. Am fost la fel de revoltat ca si ei cind am aflat ca volumele aflate in stand nu pot fi vindute, nici macar in ultima zi, la spartul tirgului. O vizitatoare voia cu hotarire sa cumpere carti pentru copii... Cum nu se putea (nici nu se gasea mare lucru acolo, e drept!), i-am promis ca voi incerca sa o ajut. Asadar, dragi editori si scriitori, daca vreti sa vindeti sau sa donati carti pentru copii in limba romana, va rog sa o contactati pe dna Ruxandra Dimitriu din Berlin la urmatoarea adresa de mail: r.dimitriu@VRBB.org. Dumneaei lucreaza la o fundatie care ofera cursuri de limba romana pentru copii emigrantilor din Romania. Cit despre faptul ca la stand nu se afla absolut nici un material cu privire la Sibiu si la evenimentele din acest an de acolo, asta este absolut ireparabil...

N-au lipsit nici vizitele bizare. Un domn cu fata colturoasa si cu aer suferind s-a aratat foarte interesat de cartile despre tiganii din Romania. Era pastor si voia sa se implice intr-o lucrare de evanghelizare a acestora, insa dorea sa se documenteze serios inainte. Un alt domn, usor grizonant, fin, cu fular de matase, s-a plimbat indelung prin fata cartilor. in cele din urma a cedat nervos si mi-a marturisit ca e colectionar de monede si ca mi-ar ramine recunoscator daca i-as oferi ceva din Romania. M-am scotocit si am facut-o si pe asta. Cu un suris larg, mi-a oferit drept recompensa 20 de centime. Cu un suris la fel de larg, dar plin de nervi, am scos din buzunar si i-am aratat patru sute de euro.
Bineinteles, n-am putut lipsi la lecturile publice ale romanilor. Adela Greceanu a citit in tandem cu o scriitoare din Grecia, iar Florin Lazarescu cu un scriitor maghiar. Am trait un sentiment reconfortant de normalitate... Textele si prezenta de spirit ale autorilor romani au fost absolut la inaltime, rasplatite cu aplauze generoase.

Sedinta foto>
Emotiile le-am pastrat pentru mine. Residenz Verlag, editura austriaca ce-mi va publica Raiul gainilor in septembrie, m-a invitat la o... sedinta foto. Tocmai se aflau in perioada conceperii catalogului de toamna si au vrut sa profite de prezenta mea la Leipzig. La standul lor se aflau mai multi autori central si est-europeni. Dupa citeva schimburi de amabilitati, unul dintre ei imi pune o intrebare naucitoare: „Ce mai face Club 8?“. in cele din urma lamuresc misterul, se intilnise pe la nu stiu ce sindrofie literara cu Ovidiu Nimigean, care ii lasase o impresie foarte puternica. Un tip serios ma ia in primire si plecam la pozat. Ce calvar! Numai intr-un picior nu m-a pus sa stau. Cum aerele de vedeta nu mi se potrivesc nicicum, din cind in cind mi se parea comic tot ceea ce se intimpla si izbucneam in ris. insa pe el nu-l amuza prea tare... in plus, cum nu sint defel fotogenic, ii inteleg perfect crisparea.

Cine mi-a citit fragmentul in germana
La lectura mea nu am avut nici o emotie. Era programata in ultima zi, la 16.30, tirgul urmind sa se termine la 18.00. Eram perfect relaxat, gata sa stau la o sueta scurta cu singura persoana care imi promisese solemn ca vine pentru citeva minute, ca nu-si poate lasa standul nesupravegheat, anume Traian Pop Traian. Julia, studenta doamnei Sabine Krause, care urma sa asigure traducerea discutiei, venise constiincioasa cu o ora mai devreme, sa concepem un desfasurator. Admirabila seriozitatea ei, stinjenitoare perspectiva... La un moment de inspiratie, Joscha Remus, jurnalist german cu tata roman, care se invirtea prin standul nostru, ia textul meu si incepe a citi in gluma, cu voce tare. O voce extraordinar de potrivita, cu accent metalic nemtesc impecabil! il convingem sa citeasca el textul german. in sala de lectura, glasul lui puternic si interpretarea actoriceasca incep sa atraga lumea. La sfirsit, sint, incredibil, aproape cincizeci de persoane, iar unii pun intrebari sau vor sa cumpere cartea. Bineinteles, cum nu sperasem sa vina cineva, deja daruisem toate exemplarele.
La stand, dl Konig se si apucase de impachetat. Tacticos, nemteste.