OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Aceasta este, in opinia mea, miza ascunsa a conflictului privind Parcul Carol – respectarea principiului separarii statului de biserica.
Secularitatea statului a fost rareori adusa in discutie. Pare o abstractiune cu ratiuni vagi si indepartate in timp. Inchizitia si abuzurile bisericii in Evul Mediu nu se afla in prim-planul memoriei colective pentru a servi drept argument forte. Chiar si „Procesul maimutelor“ e aproape uitat si nici macar nu s-a petrecut (inca) la noi, ci la americani. Iar discriminarile si abuzurile statului fata de religie in perioada comunista favorizeaza acum o anumita receptivitate fata de solicitarile bisericii.
Numai ca aceste revendicari s-au inmultit de la an la an, iar ceea ce initial se incadra in limite rezonabile a devenit in ultimii ani excesiv si de neacceptat intr-o tara care aspira la standarde europene privind implementarea normelor democratice.

Evolutia este, de altfel, usor de inteles: o organizatie, in acest caz Biserica Ortodoxa Romana, care capata tot mai multa influenta fara a avea vreun oponent puternic si fara a fi supusa unui control riguros din partea legii nu se va autocenzura si nu-si va reprima singura pretentiile, ci va tinde sa pluseze in continuare. De aceea, in Romania devine imperios necesara o demarcatie clara intre stat si biserica. Probabil la fel de importanta precum separarea puterilor intr-un stat de drept.
O alianta intre stat si biserica nu poate fi decit toxica pentru democratie, iar acest lucru devine din ce in ce mai clar. Insemnele religioase se regasesc in aproape toate institutiile publice, nenumarate biserici se inalta la orase si sate de multe ori cu bani publici alocati cu generozitate de catre baronii locali sau centrali, devine alarmanta presiunea asupra universitatilor publice de a imbratisa simbolistica ortodoxa etc. Cu atit mai mult, intr-un asemenea context, avem nevoie de o dezbatere larga si de o transare a problemei in sensul asumarii valorilor europene. Societatea civila va trebui sa convinga partidele politice sa includa pe agenda lor legislativa si aceasta tema sensibila: secularitatea statului.

Astazi, o parte insemnata a societatii civile ridica obiectii de principiu si organizeaza proteste de strada in fata unui act rezultat din aceasta alianta a statului cu biserica, alianta indreptata impotriva legii si a drepturilor cetatenesti. In esenta, chiar daca neexprimat explicit, impotrivirea cetatenilor (in majoritate ortodocsi, dar si multi de alte confesiuni, atei sau agnostici) fata de insistenta bisericii de a construi Catedrala Mintuirii Neamului in Parcul Carol reprezinta o afirmare a dorintei de a trasa clar demarcatia intre stat si biserica. Mitingul-plimbare de duminica trecuta a fost poate prima manifestare de strada de dupa 1989 care are asemenea implicatii.
Nu va fi suficient ca guvernul sa isi retraga hotaririle ilegale si anticonstitutionale privind Parcul Carol sau ca BOR sa renunte la acest amplasament. Este nevoie, dincolo de acest caz particular, de clarificarea unor atitudini la nivel de principiu.

Avem de-a face si cu o diferenta vizibila de limbaj si conceptualizare. Partizanii ridicarii catedralei in parc spun ca „acest loc e harazit“, „la un capat se afla mormintul eroului necunoscut la celalalt altarul“, „reprezinta implinirea testamentului Patriarhului Miron Cristea…“. Celalalt discurs e aproape complet lipsit de metafore si termeni bombastici, axindu-se pe obiectii fata de hotariri de guvern care incalca Constitutia, pe norme de mediu, pe legi de protectie a monumentelor, pe respectarea intereselor comunitatii stiintifice. Discursul din urma este intersubiectiv, construit sa convinga indiferent de opiniile sau credintele personale ale fiecaruia dintre noi. De aceea sint mobilizati in jurul ideii de pastrare intacta a parcului cetateni altfel foarte diferiti ca optiuni religioase. In primul caz, in schimb, se afirma o unitate confesionala, cea ortodoxa, chiar cu valoare de „argument“: „romanii sint in majoritate ortodocsi deci…“. Ar fi fatal pentru democratia care se infiripa la noi ca metaforele si uniformizarea sa infringa legea si diferenta.

Dezbaterea despre secularitate va insemna luarea in discutie si a altor chestiuni care ard: indoctrinarea copiilor la orele de religie in institutiile publice de invatamint, rugaciunile care incheie programul posturilor publice de radio s.a.m.d. Acestea nu sint dezbateri intre credinciosi si necredinciosi, ci privesc asumarea de catre societatea romaneasca a valorilor modernitatii, printre care caracterul secular al statului. Pentru echilibrarea si maturizarea societatii noastre este absolut necesar sa aducem in centrul atentiei publice acest subiect. Polemica privind ridicarea catedralei in Parcul Carol ofera prilejul unui binevenit inceput de discutie.

www.humanism.ro