Sergio ROMANO
50 de ani de istorie mondiala. Pacea si razboaiele de la Yalta pina in zilele noastre
Traducere de Mircea Vasilescu, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1999, 253 p., f.p.
Pentru Sergio Romano istoria nu reprezinta o simpla descriere a faptelor in ordine cronologica, ci o interpretare a lor. 50 de ani de istorie mondiala este o sinteza a relatiilor diplomatice, a tensiunilor si razboaielor care au avut ca punct de plecare Razboiul Rece si decolonizarea, teme asupra carora istoricul revine permanent, ajutindu-l sa dea evenimentelor un sens cit mai coerent.
Prologul nu este altceva decit un fundal socio-istoric cu rolul de a lamuri situatia politica a statelor lumii din ultima jumatate a secolului XX: „O tenace legenda spune ca acea intilnire (i.e. de la Yalta) a fixat echilibrele politice de dupa razboi si a consfintit divizarea Europei, ca de la Yalta incepe sa curga istoria mondiala a ultimilor cincizeci de ani“ (p. 16).
Romano isi fixeaza cu precizie coordonatele temporale in care se integreaza evenimentele supuse analizei – din aprilie-mai 1945, cind Germania este distrusa de aliatii inamici, pina la inceputul anilor ’90, incheind cu situatia Japoniei unde economia prospera, alaturi de o serie de „structuri social-politice rigide sau arhaice“ au generat o stare de criza a carei solutionare ramine incerta.
Modul de expunere cunoaste, la un moment dat, un hiatus: ordinea si logica faptelor este lasata pentru un timp de o parte pentru ca istoricul sa insiste pe „factorul invizibil si mereu prezent“, pe „frictiunea“ permanenta a oamenilor si lucrurilor de alte lucruri si de alti oameni sau, altfel spus, pe intimplare. Acesta este atu-ul cartii lui Sergio Romano: „Marele teatru de razboi se schimba dintr-o data, vechiul scenariu scris de strategi in ajunul bataliei devine inutil, iar din acel moment e nevoie de intuitie, de imaginatie si mai ales de improvizatie.“ (Premisa, p. 5)
50 de ani de istorie mondiala nu are deloc aerul unui manual de istorie.
Expozeul se axeaza pe planurile si strategiile marilor puteri care doreau sa tina in friu o lume intreaga: principiile utopice ale lui Wilson privind reconstructia politica a Europei, superioritatea Americii care preia conducerea politica a Aliantei, extinderea influentei URSS si a ideologiei sale sub Stalin, doctrina lui Truman care invita vechile puteri imperiale sa promoveze independenta coloniilor lor pentru a evita exploatarea colonialismului de catre URSS, nationalismul asiatic nascut din conflictele puterilor coloniale, „mituri ideologice“ europene preluate de liderii miscarilor anticoloniale – statul national si lupta de clasa. Iata doar citeva aspecte axate pe CE si CUM se intimpla, nu DE CE se intimpla. Cucerirea independentei in Africa, noua Turcie nascuta in noiembrie 1922, moartea lui Stalin si instalarea lui Hrusciov, situatia Americii Latine (cazul Chile), Razboiul din Vietnam, noul imperialism sovietic, conflictul ideologic dintre URSS si blocul condus de Statele Unite, Razboiul din Golf sau disolutia statelor africane, toate intereseaza sub aspectul mecanismului de desfasurare si evolutie, cauzele fiind uneori ignorate.
Sentimentul tribal in statele multinationale din blocul comunist si in cele nascute de pe urma decolonizarii Africii si Asiei, o restructurare a zonelor geopolitice inceputa in anii ’90, marile miscari de populatii si mijloacele prin care „societatea internationala va incerca sa guverneze dezordinea mondiala“ (p. 233) sint concluzii care au mai mult un efect retoric, amplificind scepticismul istoricului in ceea ce priveste viitorul statelor lumii.
Sergio Romano ne ofera o carte incitanta, fondata pe un algoritm care propune o viziune personala asupra istoriei controversate din ultimii cincizeci de ani, lipsita de judecati imperative. Istoria, in viziunea lui, inseamna fapte imprevizibile.

