OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Philip ROTH
Animal pe moarte
Traducere de Irina Petras, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj, 2001,
130 p., f.p.


Povestea unui universitar sexagenar newyorkez stirnit de trupul unei studente de douazeci si patru de ani, pe numele ei Consuela, acesta este nucleul epic din Animal pe moarte, microromanul lui Philip Roth, cunoscut cititorilor romani si prin iesitul din titini roman Complexul lui Portnoy, aparut acum citiva ani la Editura Univers (de care ma voi ocupa cu alt prilej, pentru a analiza o relatie corporala extravaganta).

Naratorul (septuagenar, deja, la ceasul povestirii) nu este un sedus; dimpotriva, el pare sa fie un erotoman inveterat, care-si vineaza studentele stiind, in acelasi timp, sa se fereasca de acuza hartuirii sexuale. Asemeni paianjenului, el are rabdare si stie sa le faca pe fete sa-l doreasca, desi este batrin: stie sa provoace curiozitatea tinerelor femei de a face sex cu el. Ceea ce admira la generatia acestor specimene dezinhibate si la stramoasele lor care au inceput in anii ’60 revolutia sexuala este, dupa cum declara, talentul lor de felatoare. Rolul Consuelei se intrezareste de-abia dupa acest preambul teoretic. Sexagenarul stie inca prea bine ce este aceea pofta trupeasca; tocmai din pricina poftei, el o invaluie pe Consuela, iar fata, complexata cultural, accepta demersurile. Nu este vorba de seductie aici, recunoaste protagonistul, ci de excitatie pura, animalica, de pedala acceleratorului sexual.
Consuela este o trupelnica si isi cunoaste atuurile corporale. „Concentreaza-te asupra placerii tale“, isi spune sexagenarul, intr-o auto-porunca vrednica de un decalog. Ii place „carnea buna“ a Consuelei, felul in care ea isi despoaie trupul. Este ca o epifanie pervertita din care se naste, mai apoi, gelozia, teama de a o pierde pe tinara femeie cu „sini fabulosi“ si cu „par pubian intins“. Forta sexuala a Consuelei este imbatabila, iar barbatul, coplesit, intentioneaza sa o domoleasca, pentru a o putea degusta pe indelete: astfel, o trece pe tinara femeie prin pozitii sexuale perdante, cu riscul de a fi scabroase.

Ce o face pe o fata de douazeci si ceva de ani sa devina trupelnica erotica a unui sexagenar? Este vorba, scrie Philip Roth, de „placerile supunerii, cit si placerile stapinirii“. Este un joc de putere si energie; este sexul care aduce dezordine in vietile noastre altfel ordonate. Sexagenarul este un barbat lucid si normal: carnalitatea ii da gustul vietii si nu are de ce sa se simta culpabil pentru aceasta. Totusi, din cind in cind, interogatiile il bintuie: „Sa fie oare de neiertat un batrin ne-pustnic, inca in stare de placeri omenesti?“.
Un abur pygmalionic il incearca: el este creatorul constiintei frumusetii carnale a Consuelei, este modelatorul ei erotic si antrenorul ei. Dar, ritualic, gelozia il macina, iar simtul posesiunii este relativizat: „Daca o ai, de ce n-o poti avea?“. Miezul chestiunii se afla, insa, in alta parte: Consuela este „femela magica in fata careia barbatii n-au scapare“. Sexul, o stie prea bine sexagenarul si mai apoi septuagenarul narator, este si „razbunare impotriva mortii“. In masura in care exista spaima de moarte, energia sexuala este uriasa, de nu cumva inepuizabila.

Consuela este atit de consistent-frumoasa in trupelnicia-i, incit ea poate fi contemplata si adorata chiar si atunci cind singereaza in timpul menstrei (contemplarea se preschimba intr-o adevarata libatie de singe, constituind un episod care incalca tabuurile in chip suprem; profunzimea cu care autorul trateaza, insa, acest episod este terifianta si salveaza respectiva scena din roman). Pericolul pentru sexagenarul lui Roth este ca el devine tot mai nesatul. Apoi, povestea ia o turnura previzibila: Consuela termina facultatea, iar relatia dintre cei doi se stinge in mod provocat, dar usor, fara explozii, lasindu-l pe sexagenar deprimat. Rolul amantului-antrenor s-a incheiat. Ceea ce i-a ramas este, insa, o tinjire continua, emotia primordiala a posesiei femeii; drept care, neavind-o la dispozitie, opteaza pentru masturbarea ritualica. Marturisirea protagonistului este revelatoare erotic si in alt sens: vaginul Consuelei este o molusca ce iese din cochilie, expunindu-se in afara: este unicul sex femeiesc care se expune la lumina, care nu mai ramine inauntru, acolo unde ii este de obicei casa. Nessun maggior dolore che ricordarsi del tempo felice nella miseria...

Dupa aproape un deceniu, Consuela reapare, bolnava de cancer la sin si fara par pe cap, din pricina chimioterapiei. Este o femeie pe moarte, dar la fel de trupelnica si inca avind sinii perfecti: ceea ce doreste ea este ca septuagenarul (fost amant-maestru-antrenor) sa ii mai iubeasca o singura data sinii inainte de operatie. Mai mult, Consuela vrea ca batrinul sa-i simta, prin atingere deplina, cancerul din trup, pentru ca sinul bolnav va fi extirpat in intregime. La cererea ei, septuagenarul ii fotografiaza frumusetea pe cale de a fi ucisa chirurgical. Intre forta erotica si moarte, cea din urma are cuvintul decisiv. Dar chiar si in moartea prefigurata, batrinul barbat se mai simte inca posedat de trupul femeii. Sa fie aceasta, oare, dragostea? Caci nu despre mila este vorba. Sa se fi preschimbat excitatia si pofta animalica in dragoste eterna, din pricina componentei letale? Pe nesimtite, microromanul erotic al lui Philip Roth a devenit thanatic si tulburator.