profil
Sfera Politicii, revista lunara de stiinte politice editata de Institutul de Cercetari Politice si Economice si Fundatia „Societatea Civila“, a ajuns la numarul 80. Redactor-sef: Stelian Tanase. Secretar de redactie: Ovidiu Horia Maican. Redactori: Adrian Cioroianu, Laurentiu Stefan Scalat, Valentin Stan, Mihai Chioveanu, Oana Valentin Suciu. S-a impus, in timp, prin consecventa si tinuta, ca o publicatie-fanion a analizei politologice romanesti, cu studii strict specializate, cu incursiuni in istoria ideilor si mentalitatilor, sociologie, juridic, economie politica etc. Sobrietate si rigoare analitica, profesionalism, discurs critic/stiintific de tip european, doct, bine informat, eficient si sistematic. Fiecare numar contine un dosar tematic, plasat in prima parte a revistei, dupa editorial. Alte rubrici/sectiuni: Arhiva, Politica interna, Politica externa, IdeoSfera, Recenzii, Semnale (ultimele doua, fireste, despre carti de stiinte politice).
In finalul textelor, dupa bibliografie, o scurta caseta de prezentare a autorului. Editorialul numarului 80 al revistei, semnat de Sabina Fati (UE – (im)posibila cale) prefateaza grupajul tematic dedicat Uniunii Europene, in cadrul caruia Denise Roman scrie despre Europa secolului XXI sub zodia Uniunii Europene, Ilinca Grozavescu despre Procesul complex al aderarii la UE, Catalin Ciubota – despre Justitia comunitara, iar Raluca Ursachi – despre Europa si transformarea mentalitatilor. Remarcam prezenta masiva si buna pregatire in domeniu a autorilor tineri. Rubrica de Arhiva reda, in acest numar, o parte dintr-o cuvintare a lui Nicolae Ceausescu cu privire la activitatea «justitiei socialiste». Rubrica de politica interna contine un eseu al lui Marius Turda despre Transilvania in Romania post-comunista iar cea de politica externa – o serie de „precepte“ considerate vitale pentru politica externa a Romaniei in viitorul apropiat. In cadrul sectiunii IdeoSfera, George Voicu publica prima parte a unui studiu intitulat, elocvent, Teme antisemite in discursul public. Citam motto-ul din Hannah Arendt, Originile totalitarismului: „Un antisemit pretindea ca evreii provocasera razboiul. Cineva i-ar fi replicat: «Da, evreii si biciclistii.» «De ce biciclistii?» intreaba primul. «De ce evreii?» raspunde celalalt“. Interesante, bine scrise sint si recenziile: Mihai Chioveanu scrie despre cartea lui Tony Judt, Europa Iluziilor, Laurentiu Constantiniu – despre Dr. Wilhelm Filderman. Un avocat al etniei sale. Un avocat al cauzei nationale a Romaniei (articole, discursuri, memorii 1921-1948), iar Mihaela Chioveanu despre Politica si cautarea Fericirii a regretatului Ghita Ionescu. Ici-colo, o caseta intitulata Cine ne citeste ne informeaza, in declaratii cu autograf, ce VIP-uri ale vietii noastre politice citesc Sfera Politicii. In numarul de fata – Theodor Stolojan, Bogdan Baltazar...
reviste judetene
Primul numar al Caietelelor botosanene Hyperion (redactor-sef: Gellu Dorian) dedica multe pagini Premiului National de Poezie „Mihai Eminescu“. Majoritatea celor intervievati, in frunte cu laureatul la categoria old boys, sumbrul Cezar Ivanescu, se declara consternati de acordarea premiului pentru debut lui T.O. Bobe, considerat, oarecum dupa ureche, „detractor“ al lui Eminescu. Dincolo insa de asemenea amanunte, ceea ce descumpaneste e lipsa de criterii a revistei, vetustetea gaunoasa a multor texte, pline de discursuri sforaitoare despre cultura inalta, de prolixitati etc. Intre acestea gasim, ici-colo, si lucruri interesante, ca de exemplu proza tinarului iesean Lucian Dan Teodorovici sau interviul inedit luat de Angela Baciu lui Radu G. Teposu. Pagini literare ale unor mari autori straini sint plasate de-a valma, sub titluri de pagina gen Permanente universale sau Universalia. Confuzia este evidenta, de altfel, si la nivelul compozitiei echipei redactionale, foarte eteroclita, compusa din autori de toata mina, care nu au in comun decit faptul ca sint nascuti in Moldova de dincolo sau de dincoace de Prut.
Sub sigla pompoasa Eminescu in aeternum sint prezentate tot felul de informatii despre indivizi obscuri care l-au cunoscut accidental pe Mihai Eminescu si care, dupa moartea acestuia, au participat la dezvelirea unor busturi ale poetului. Asa este articolasul intitulat M. Eminescu si I. Badescu, in care nu e vorba, desigur, despre... Ilie Badescu, ci despre Ioan (Ionita) Scipione Badescu, marele contemporan al poetului national (!). In cadrul rubricii Poesis sint prezentate creatiile lirice ale Gruparii „Agora“ din Botosani, majoritatea – tinguieli simbolico-metaforizante: „Ce-mi pasa mie, domnilor, de tot rahatul...!/ ma tirguiesc, scot la mezat cu grija/ surisul si rinichii, tristetea si ficatul/ fi’nca nervura zilei imi intra-n somn c-o schija“ (Adrian Jacota, Vinovat in serie). Ultima pagina e de-a dreptul jenanta: la categoria Cei din urma vor fi cei dintii, redactorii revistei „descopera caile unui destin poetic evident“ in versurile debutantilor Dana Sovan si Vladut Scutelnicu, ultimul – medic veterinar. Iata doua mostre, speram convingatoare, din productia Danei Sovan: „De doua parale ma izbesc/ Cu fruntea si cu laba piciorului/ Si in desfasurarea lor/ Fara imbratisari/ Se descinta totul meu/ Apoi se balanseaza/ Se curba./ Spre ombilic/ In facerea altei paralele umblatoare.“ (Nichita). „Mi s-a urcat la cap/ Dumnezeul/ Si m-a umplut/ De agonie./ Mi-am extirpat golul,/ Dar Dumnezeu a ramas/ Si cauta si azi/ O iesire mai convenabila“ (Traind intru Domnul).
Inca o revista judeteana...
de ici, de colo
Recent aparutul numar 11 al revistei brasovene Interval are ca tema Viitorul teatrului. Caracterul prospectiv al temei porneste insa de la situarea institutiei teatrale in cadrul mediului social si cultural actual. Redactorul-sef Andrei Bodiu si Cipriana Petre, realizatoarea unor „secvente“ importante ale grupajului tematic, au reusit sa adune sub acest generic o serie de nume notabile: dramaturgul Radu Macrinici, criticii de teatru George Banu, Marian Popescu, Magdalena Boiangiu si Alina Cadariu (aceasta din urma – si autoare dramatica), regizorii Alexandru Darie si Theodor-Cristian Popescu. Un eseu analitic dur, dar lucid despre „comunismul romanesc in texte dramatice“ semneaza Ciprian Siulea, in prelungirea analizei-cadru a lui Andrei Bodiu. La fel de dur este si interviul acordat de catre Alexandru Darie Vioricai Pirica:“Teatrul romanesc a inceput anii ’90 in forta, cu o explozie in strainatate, printr-un contact real cu valorile teatrale europene si ii incheie cu o stingere intr-un provincialism foarte trist“. Statutul tinerilor actori e dezbatut intr-o discutie pe care Cipriana Petre a avut-o cu un grup de tineri „de viitor“: Gabriel Spahiu, Lelia Ciobotariu, Gabriela Baciu, Ada Navrot, Vava Stefanescu, Ioana de Hillerin, Dorin Andone. Discutia a avut loc dupa reprezentatia spectacolului Zoon Erotikon de Mihai Maniutiu. Aceeasi Cipriana Petre realizeaza un excelent interviu cu George Banu (Intre doua lumi). Sub titlul Viitorul teatrului – studiu de caz, Stefan Ungurean avanseaza o abordare critica din perspectiva sociologica, politica si arhitecturala a institutiei teatrale brasovene.
Eseul sau este „ajustat“ cu abordari focalizate pe domenii, de la scenografie pina la managementul cultural strategic, in texte pline de prospetime apartinind unui grup de studenti de la Facultatea de sociologie a Universitatii „Transilvania“ din Brasov: Madalina Ionescu, Daniela Angi, Claudiu Chiontan, Marius Plescan si Codruta Florea. Dintre punctele de interes din afara temei, nu ne putem opri sa mentionam cronica lui Mihai Vakulovski despre cartea colegului sau de la Contrafortul din Chisinau, Vitalie Ciobanu, si, mai ales, eseul lui Caius Dobrescu (Politicile arogantei), a carui miza (radiografia socio-politica a arogantei „puterii carismatice“ inca dominante in mentalitatile publice de la noi) se situeaza atit in „unda de soc“ a numarului revistei brasovene despre Puterea in cultura, cit si in aceea a provocatorului sau eseu publicat nu demult in Observatorul nostru cultural. Citam doar atit: „ar trebui sa spunem ca acuzatia de «reificare a Culturii» pe care Scoala de la Frankfurt si urmasii sai o aduc «capitalismului» sau «societatii de consum» este infinit mai adecvata pentru a descrie ceea ce se petrecea, pina in 1989, in domeniul «culturii socialiste». Desigur, se accepta de mult ca stalinismul reprezinta o «anchilozare» a gindirii dialectice, dar criticii sociali occidentali din traditia pe care o discutam s-au incapatinat, in general, sa puna paiul din ochiul «capitalismului» inaintea birnei din ochiul «socialismului real». In Romania ultimei jumatati de secol, reificarea culturii poate fi abordata din doua perspective complet diferite: pe de o parte, cea a culturii oficiale national-comuniste, pe de alta parte, cea a «orfismului» liric si a «fenomenului» de la Paltinis.“
noi ecouri la Observator
- La doua luni si jumatate de la lansarea revistei noastre, continuam sa provocam semnalari de intimpinare. A sosit – se pare – momentul in care reactioneaza lunarele: in ultimele saptamini ne-au comentat Orizontul timisorean, Vatra tirgu-mureseana si Timpul de la Iasi.
- Cu unele obiectii sau ironii colegiale, sintem – pe ansamblu – bine priviti: Observatorul cultural e considerat larg si prompt informat, divers, bogat in comentarii de carte si despre arte.
- In Orizont, anonimul(a) care redacteaza pagina de revista a presei dovedeste mai intii ca n-a trecut nepasator(oare) pe linga campania noastra publicitara de dinaintea lansarii. Ironia – ne permitem sa apreciem – mascheaza imperfect altceva: ajungind sa ne citeasca dupa ce aflase deja despre noi, persoana ne-a privit cu grija de a nu-si arde privirea, ca si cind ar fi privit intr-un soare… Dupa care constata ce era de constatat: Observatorul „duduie de cronici“, de polemici etc. etc.
- „Cu structura supla si incapatoare, cu o vivacitate a notelor ce seamana cu cea a Orizontului, Observatorul a enuntat un program ferm si pare pus pe treaba“, noteaza in Vatra Al.C. = Al. Cistelecan.
- „In ansamblu, Observatorul cultural pare o promisiune pe jumatate indeplinita: informata, avizata, polemica, usor acida uneori, aduce acel dinamism care-i lipseste canonicei sale concurente de miercuri (Romania literara). Se foloseste inteligent de autori de prestigiu si propune citeva nume noi de colaboratori stabili, care merita toata atentia: Paul Cernat, Victoria Luta, C. Rogozanu. Mai vorbim pe la numarul 50…„

