Povestea interimara
Pentru a opta oara – anul acesta intre cele doua tururi electorale de iunie –, la Sfintu Gheorghe, in Covasna, s-a desfasurat unul dintre evenimentele cheie ale lumii teatrale romanesti: Festivalul Atelier, patronat de Teatrul Andrei Muresanu. Proiect al dramaturgului Radu Macrinici (director al teatrului pina in august trecut), festivalul s-a impus cu evidente dificultati, tocmai datorita pariului sau, radical novator, cel putin teoretic. Primele editii au fost privite cu mefienta de o buna parte a lumii teatrale. Pe de o parte, pozitia geografic excentrica a teatrului se opunea tezei ca arta se face doar in Capitala, eventual in citeva centre mai importante ale tarii. Tot in acest sens, momentul zero al aparitiei teatrului de limba romana – comandament politic national comunist impus de Elena Ceausescu din motivatia ascunsa a augmentarii diferendelor etnice de natura istorica – a grevat si asupra opiniei viitoare despre institutie.
Pe de alta parte, obligatia de a sonda si in underground, obligatie reiesind chiar din proiect, asadar miza pe nume mai putin sonore daca nu chiar necunoscute, a mers pina la a stirni disconfortul/opozitia criticii conservatoare (nimic politic aici). Incapatinarea lui Macrinici, increderea trupei atit in proiect, cit si in propriile posibilitati, sprijinul reformistilor a caror arie a ocupat puncte cheie, in ultimii ani, girul unor personalitati precum Dumitru Chirila, Dumitru Solomon, Iosif Naghiu etc., prezente scenice baleind globul de la Bruxelles la Tokyo, interesul pregnant al tinerilor regizori si actori au inclinat insa balanta in beneficiul unei continuitati care a asigurat Teatrului Andrei Muresanu si festivalului sau imaginea ce li se cuvenea. Citiva ani aceasta imagine a fost completata si de taberele de creatie teatrala din timpul verii, sustinute la castelul de la Arcus, in apropiere de Sfintu Gheorghe.
Pozitia din ultimii opt ani a teatrului de limba romana Andrei Muresanu a fost benefica si pentru relansarea teatrului cu care coabiteaza, Tamási

