Autor: 
Categoria: 
Trebuie menţionat faptul că nu este vorba despre o statuie,
cum ar putea crede publicul neavizat, ci de o soluţie artistică ce îmbină
bidimensionalul formei vizuale propuse cu tridimensionalul materialului din
care este făcut ansamblul. Forţa
lucrării stă în faptul că, fiind concepută special pentru locul în care a fost
amplasată, ea modifică substanţial cîmpul vizual, pe care îl pune practic în
valoare. Sfîntul Gheorghe din Năieni este un concludent exemplu de Land Art (de
intervenţie în peisaj).
Despre magie şi artă
În calendarul popular, noaptea care face trecerea spre
Sfîntului Gheorghe (vechi început al Anului Pastoral) este deosebit de
importantă în ceea ce priveşte rodul cîmpului şi lactaţia vacilor. Drept
urmare, ritualurile din ajunul sărbătorii sînt destinate apărării animalelor şi
culturilor. Tradiţia spune că în această noapte vrăjitoarele şi strigoaicele,
goale şi despletite, se adună în grupuri de douăsprezece la hotarele satului,
unde se bat (la graniţa dintre două ţări). Cele care cîştigă primesc ploaia,
deci un an îmbelşugat pentru ţara pe care o reprezintă (satul sau „spaţiul
neîmblînzit“ din afara lui). În schimb, în cealaltă parte va fi secetă, iar
anul nu va fi roditor. Tot atunci pot fi furate mana cîmpurilor şi laptele
vacilor. Vrăjitoarele îşi leagă de picior un săculeţ gol sau o strecurătoare de
lapte, pe care le tîrăsc prin holde sau taie grîu verde şi îngroapă droburi de
sare vrăjite în drumul vacilor şi rostesc diverse vrăji.
Pentru a se apăra de acţiunea malefică a vrăjitoarelor,
oamenii întreprind(eau) diverse practici cu caracter magic. Printre altele, la
intrarea în grajd se punea uneori o grapă cu dinţii în sus, în scopul de a
speria strigoaicele. În această noapte se deschid cerurile, fapt ce le dă
putere pomilor să înflorească. Este vorba, aşadar, despre un moment critic din
ciclul anotimpurilor, în care pentru bunul mers al lucrurilor este nevoie de un
paznic şi totodată de un luptător. Nimeni nu putea fi mai potrivit decît
Sfîntul Gheorghe pentru aşa ceva. Oamenii din comună şi-au dorit în mod expres
să-l aibă protector pe sfînt. Biserica, sfinţită cu aceleaşi ocazie, a căpătat,
de asemenea, hramul Sfîntului Gheorghe. Într-un discurs entuziasmant, cu
detaşare şi umor (corespunzătoare vremurilor în care trăim), primarul Lucel
Zecheru a invocat funcţia totemică a „sfîntului de metal“ pe care l-a comandat
comunitatea din Năieni.
Într-o schiţă a lui Caragiale, ambiţiosul primar al
Mizilului (oraşul cel mai apropiat de Năieni), Leonida Condescu obţinea o
importantă oprire de un minut a unui tren internaţional în urbea sa. Cuvîntarea
din gară anunţa că acela era doar începutul. Dacă Regenţa nu a fost mutată în
Mizil, nici Mitropolia, nici Regimentul de Gardă şi nici trenul internaţional
nu au oprit decît în rîndurile lui nenea Iancu, Sfîntul Gheorghe este o
realizare palpabilă pe care nu o poate nega nimeni.
Este absolut remarcabil faptul că cei în cauză au apelat la artişti de prim rang pentru materializarea dorinţei lor, fapt care, din păcate, reprezintă o mare raritate în ţara noastră. Nu de puţine ori, bisericile sau monumentele din România „încap“ pe mîna unor meşteri lipsiţi de orice orizont sau virtute artistică. De această dată, arta a triumfat!
Nu ştim cum au reacţionat şi vor reacţiona vrăjitoarele la
vederea sfîntului, dar omul nu poate trece indiferent pe lîngă o asemenea
lucrare. În puţinele zile scurse de la inaugurarea monumentului, a devenit un
loc comun ca maşinile ce tranzitează comuna să încetinească ori să oprească la
vederea impunătorului războinic.
Imaginea sfîntului – forţa imaginii
Din interviul acordat de către artişti Observatorului
cultural a rezultat că forţa lucrării constă în revelaţie, nu în cunoaştere.
Formele economice ale lucrării anulează ideea de volum, eroul fiind propus ca
entitate spirituală. Maestrul Florin Ciubotaru ne-a spus că „în mintea
amatorului apar numeroase posibilităţi de reprezentare a temei, dar la
profesionişti, doar cîteva. Această operaţiune de distilare vizează vigoarea
reprezentării, este tranşantă şi este legată de tema morală a binelui şi a
răului, care se află în stare de contact permanent. Eroul nostru trebuie să
aibă înălţimea propriei adîncimi. În acţiune este sugerat elanul, dar şi calmul
hotărîrii de a lovi răul. O imagine bine organizată reprezintă pentru toţi
observatorii acelaşi lucru, validînd comunicarea, temperînd supremaţia
subiectivităţii ori a unui relativism exagerat“. Singura derogare de la
programul iconografic al sfîntului este supradimensionarea balaurului ca urmare
a faptului că astăzi răul s-a mărit. Şi dacă nu răul ca atare, cel puţin
kitsch-ul, ale cărui flăcări au aprins imaginaţia a numeroşi oameni – public şi
(pretinşi) artişti. După cum rezultă din cinetica lucrării, sfîntul va învinge
şi în aceste condiţii.
Jan Eugen şi-a îndreptat gîndurile spre următoarea lucrare
în care se va implica în calitate de artist. Deocamdată, din mulţimea de
proiecte posibile nu a fost ales unul anume. După un an de muncă, de luptă cu
materia şi de stăpînire a acesteia, faptul de a privi spre viitor reprezintă o
veritabilă semnătură artistică. De la meşterul Manole încoace, creatorul a fost
convins că (se) poate mai mult. Cîteodată mai mult poate însemna şi mai bine.
Problema principală rămîne harul artistic, pe care în această situaţie îl
semnalăm cu bucurie.
Ultimul, dar nu cel din urmă dintre protagonişti, Andrei Ciubotaru, a spus (urmînd cursul unei discuţii despre credinţele populare) că în ajunul Sfîntului Gheorghe oamenii aprind „focuri vii“ pentru a purifica spaţiul de forţe malefice. Tot atunci ies flăcări din comori. „Cel care le caută, trebuie să se uite într-o apă curgătoare pînă vede un şarpe alb, căruia trebuie să-i reteze capul cu un ban de argint. Acesta se va întoarce întotdeauna la stăpînul său, indiferent de cîte ori va fi cheltuit.“ Asigurîndu-ne că nici un şarpe nu a avut de suferit pe parcursul realizării lucrării, Andrei ne-a dezvăluit faptul că undeva, la bază, a fost îngropat un astfel de ban, pentru a „plăti locul“ şi a-l îndupleca să primească intervenţia artistică. Rezultatul? Un nou capitol de artă a peisajului (Land Art) în România.
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters