OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Revoluţie sau lovitură de stat – în Franţa comentau pe teme politice Jean-François Revel sau Jean Daniel, la noi vedete sînt Ion Cristoiu şi Grigore Cartianu, recent admise în establishmentul intelectual, să ne trăiască… –, nici nu mai contează. Victoria, am mai spus-o, a UTC-ului asupra PCR-ului, după 1989, a consemnat începutul unei noi ere. Capitaliste, desigur. Iar tot ce se consumă sub ochii noştri nu poate decît să creeze unitate şi solidaritate. Chiar şi în aceste ultime zile de an 2010, puse sub semnul generos al şoricului şi al păharuţului de ţuică fiartă. Cu mic, cu mare, o dulce împăcare se pogoară peste tot ce e Deal-Vale, acoperit de omătul ce colorează eternitatea noastră locală. Nu e nimic de explicat, doar de obţinut, eventual, mai multe fonduri europene. Diversele opinteli de ultimă oră ale opoziţiei, cu fel de fel de moţiuni de cenzură, par mai mult un fel de au venit colindătorii. Multe vorbe de clacă în ultimele săptămîni, în care opoziţia mai mult face un joc de imagine decît realmente vrea să se ia la trîntă cu puterea. Care putere a folosit în tot cursul anului toate pîrghiile ca să impună populaţiei mîrîitoare tocmelile cu FMI şi Banca Mondială.

Anunţul de ultimă oră din Parlament al premierului Emil Boc – că deja am depăşit momentul de vîrf (dar dacă sînt mai multe vîrfuri?) al crizei şi deja o boare de creştere economică ne paşte imediat după ce ajungem în 2011 – ne-a umplut de mîndrie patriotică. Am fost ce-am fost, dar o să fim şi mai şi. Pînă atunci rămîne cum deja a rămas peste an.

 

Adică? Adică salariile bugetarilor au fost reduse cu 25%, TVA-ul a crescut cu 24 % , în timp ce domnii Emil Boc şi Traian Băsescu au scăzut în toate sondajele. Cui îi pasă de sondaje, dacă noi stăm bine la bandaje? Adică rănile grave din finanţe şi economie nu au fost tratate corespunzător, ci au fost mereu şi mereu bandajate. Cu împrumuturi de la FMI. Împovărăm România tot pomenind de investiţii şi proiecte – deja cuvintele tranşă sauinfrastructură sînt pomenite şi prezente în mentalul nostru cotidian precum era pe vremuri PCR – Forţa conducătoare a RSR! –, dar rezultatele sînt minime. Şi de tot hazul. Kilometruţii de autostradă şi fel de fel de centurele ale diferitelor oraşe, inaugurate cu fast, precum barajul de la Assuan de către preşedintele egiptean Gamal Abder Nasser, ne fac să zîmbim. Populaţia României din 2010 este profund nemulţumită de valul de taxe şi impozite de tot felul. Care, pînă la urmă, numărînd banii din hazna-ua (tezaur, în limba turcă) bugetului, vedem că mare lucru nu s-a realizat. În schimb, am reuşit să întărîtăm fel de fel de categorii socio-profesionale – unde s-a mai pomenit ca urmaşii lui Pristanda să protesteze? –, ca să nu mai vorbim de pensionari. În noua viziune prezidenţială, pensionarii sînt consideraţi asistaţi social, iar asistaţii sociali sînt priviţi ca nişte trîntori care sug din banii statului, aşa că n-ar strica să-i impozităm şi pe ei, că, nu-i aşa?, avem un guvern de dreapta…

 

Exemplele se pot înmulţi, pe fondul unei lupte surde între actuala guvernare şi propriul popor. Am remarcat o sumedenie de panseuri ale actualilor actanţi politici de primă linie, prin care ni se spune, de la obraz; „nu vă convine, căraţi-vă! Porţile cetăţii sînt deschise“. Or fi ani de globalizare şi de liberă circulaţie a persoanelor şi a ideilor, dar parcă şi o vorbă bună către poporul pe care-l conduci şi-i administrezi viaţa nu ar strica. Doar cu bombăneli şi nemulţumiri la adresa propriei gloate nu avem cum să inducem chef de muncă unei populaţii care nu prea mai înţelege ce se întîmplă. Cică nu prea se munceşte, lenea e cucoană mare şi ciordeala a căpătat forme instituţionale. Nu putem aduce bone filipineze, ingineri germani şi finanţişti japonezi în toate famiiliile şi instituţiile statului ca toate să meargă uns.

 

Anul 2010 a consemnat, dureros şi pe pielea noastră deja tăbăcită, impotenţa unei administraţii şi ineficienţa unei guvernări. Degeaba se tot laudă singur premierul Emil Boc, realitatea de sub geamul Palatului Victoria, şi nu cea de prin hîrtiile – pline de procente şi cifre – vînturate între Guvern, Preşedinţie şi Parlament este cu totul alta. Aşa cum sîntem convinşi că iar ne vom descurca, aşa cum am tot făcut-o prin istorie. Fiecare cum a putut şi cu voia lui Dumnezeu şi împreună. Zilele de dinaintea Crăciunului au încins din nou scena politică: Parisul şi Berlinul au cerut oficial amînarea intrării Romåniei în Schengen, preşedintele Băsescu a vorbit despre „discriminare“.

La Mulţi (b)Ani!

 

PS Rîndurile de mai sus au apărut în ediţia print, încredinţată tiparului marţi, 21 decembrie. Adaug: nu putem ocoli dramaticul incident, de joi, 23 decembrie 2010, consumat în incinta Parlamentului României. Încercarea de sinucidere a lui Adrian Sobaru, angajat al TVR, dar şi simplu civis al României, reflectă nu doar o situaţie socială gravă la care s-a ajuns, dar şi un protest evident la adresa actualei guvernări Boc. Regretăm că lucrurile au fost împinse pînă la acest gest extrem şi ne simtem solidari cu suferinţa unui om, dincolo de comentariile şi interpretările abracadabrante livrate de mult prea mulţi comentatori.  

 

Foto: agenda.ro