OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

N-a fost tocmai o luna, au fost zece ani. Era Blair s-a incheiat de curind, presa engleza a facut de mult bilantul guvernarii de stinga, marcata de precipitata interventie in Iraq, de vacantele exotice ale prim-ministrului, dar si de un remarcabil efort financiar de sustinere a educatiei, sanatatii si, mai ales, a culturii. Rasfatul in bani publici si-a atins punctul limita, insa sint banii o garantie pentru boom-ul creativitatii? Exemplul britanic e unul din care si artistii romani ar avea de invatat.

Se poate intimpla ca unui adolescent simpatic, inteligent, inalt si cu chip angelic sa nu-i placa deloc sportul. Sa se trezeaza intr-o buna zi (prima la o noua scoala) ca profesorul de educatie fizica il trateaza de „panseluta“. Si 30 de ani mai tirziu, cind el e deja o vedeta a dramaturgiei nationale, se poate intimpla ca pasiunea altora pentru sport sa se transforme intr-o adevarata amenintare personala. Pentru ca el e artist, iar acei iubitori de fotbal, atletism si rugby sint cei in numele carora o parte din banii destinati pina atunci culturii vor fi deturnati catre organizarea marelui festin numit Olimpiada.

In 2012, Marea Britanie va gazdui Jocurile Olimpice de Vara; procente semnificative din sumele necesare organizarii evenimentului vor fi furnizate de Loteria Nationala, principala sursa de finantare, pina acum, a proiectelor culturale. Departamentul pentru Cultura, Media si Sport si Arts Council au anuntat deja reduceri considerabile (peste 100 de milioane de lire sterline) in subventiile acordate artistilor, incepind din 2008, iar reactiile de protest, prevestind apocalipsa, au umplut deja paginile ziarelor. O reactie normala, dupa un deceniu de rasfat, cu miliarde de lire, de la an la an mai mult, pompate in cultura.

Jumatatea de deceniu care-i desparte pe britanici de Olimpiada si-o vor petrece, dupa cum pare mai mult decit probabil, sub „blinda“ obladuire a conservatorilor. Care, in circumscriptiile locale unde au cistigat deja, au aplicat un principiu simplu si foarte pe placul clasei mijlocii: reducerea contributiilor la buget. Impozite mai mici de platit de catre cetateni, urmate, inevitabil, de micsorarea subventiilor pentru cultura, invatamint special (pentru copiii cu dizabilitati) si asistenta medicala (ducind la inchiderea unui important spital pentru bolnavi mintal).
Iar reactia virulenta la zvonurile despre reducerile in finantarea culturii e, asadar, mai degraba teama de un precedent. Obligate sa accepte mai putini bani, in numele sfint al onoarei de a gazdui Jocurile Olimpice, institutiile si organizatiile independente vor fi nevoite, de asemenea, sa gaseasca un mod de a se descurca, iar daca se dovedeste ca se descurca, urmatoarele reduceri nici nu vor mai conta in ochii publicului.

Liderul Partidului Tory, David Cameron, probabilul viitor premier, s-a fotografiat recent citind ultima carte a lui Ian McEwan in metrou („Uitati-va la mine ce subtil sint, nu ma pozez cu The Economist si nici cu fotbalistii de la Liverpool, imi cultiv latura feminina si sustin artele...“), dar viata e grea in politica, iar mai mult decit a dat Blair culturii conservatorii n-o pot face.
A te afisa drept “prietenul artelor