OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Filmul lui Pavel Braila, Shoes for Europe, vorbeste mai mult despre „relatiile speciale“ – o sintagma care se pare ca a facut deja cariera – dintre Republica Moldova si Romania decit orice alt reportaj pe aceasta tema. In contextul evenimentului pentru care a fost conceput, Documenta XI, lucrarea video a evidentiat perspectiva unui autor care nu-si asuma destinul schizoid al basarabenilor, ci doar expune situatia oamenilor de aici (perspectiva off). Pozitia adoptata de el este cea a unui reporter investit sa informeze (si nu sa creeze inca o opinie). Prezinta doar un fapt social, prin care semnaleaza ca in aceasta zona a sud-est-ului Europei obiectivul democratiei nu este atins. Tocmai de aceea, filmul Shoes for Europe a fost expus in cadrul Platformei 1 a festivalului, numita Democracy Unrealized.
Shoes for Europe, de numai 26 de minute, reuseste sa ofere multe detalii despre realitatea postsovietica a Republicii Moldova, enuntind multe dintre nebuloasele prin care aceasta tara „o face pe interesanta“ si-i pune pe drum pe raportorii europeni insarcinati sa-i „clarifice situatia“.

Filmul descrie procesul de schimbare a ecartamentului rotilor de la vama Ungheni. Cele trei etape surprind momentul rupturii, cel al suspendarii, precum si cel al redefinirii sau „reinventarii“ identitatii basarabeanului. Vama de la Ungheni este o zona de trecere care ne previne ca nu se poate pleca oricum in Europa. Pentru a avea acces la acest spatiu este nevoie, in primul rind, de un anume „cod de comunicare“. Si, asa cum spunea cindva Cehov ca „teatrul incepe cu garderoba“, asa putem spune si noi ca pentru basarabeni, Europa incepe o data cu schimbarea ecartamentului rotilor de la Vama Ungheni.
Lucrarea lui Pavel Braila ilustreaza tema centrului si a frontierelor, in contextul mai larg al disputei dintre centru si periferie. Dar ea are, de asemenea, in vizor si subiectul casei. Metafora drumului este una recurenta. Din marturisirile lui Braila, am retinut ca anume pasajul drumului a fost cel care i-a convins pe curatori sa selecteze acest film pentru editia XI a Documentei. Un alt film semnat de el, Handmade song, realizat pentru Academia Jan van Eyck, a facut deseori uz de acest motiv, surprinzind pe rind tesutul unui covor, travaliul piinii sau mersul femeii la apa.

Pavel Braila este un artist din familia acelor minunati gura-casca, trubaduri contemporani globalizati, a caror suprema valoare este cea a drumului – destin in fata caruia abordeaza o atitudine larg-deschisa. Experientele sale de viata conduc spre redactarea in limbaj vizual a aventurilor traite. Un bun exemplu il constituie si Recalling Events, lucrare in care artistul noteaza pe jos, cu creta, evenimentele esentiale ale existentei sale, stergindu-le apoi cu propriul corp.
Shoes for Europe este compus dintr-o suita de „portrete“. Regasim portretele muncitorilor, cele ale vamesilor si ale calatorilor. Chipuri clar prezentate nu intilnim. Vedem, de obicei, profiluri, siluete filmate din spate sau numai citeva gesturi. Procedeul favorit este sugestia. La geamul pe care un barbat priveste sint agatate perdelute pe care este imprimat, cu litere verzi, logo-ul Moldova si un strugure de poama. Motivul strugurelui este cunoscut, mai cu seama, prin versurile lui Petru Zadnipru evocind Moldova din vremurile glorioase ale URSS-ului („ca un strugure de poama stai pe harta Uniunii“). Prin perdelutele trase nu tocmai bine se mai disting citiva oameni infulecind ceva, ca pe drum, iar cineva, aflat pe bancheta de sus, se intoarce pe cealalta parte pentru a-si continua somnul, onorind privitorul cu… spatele.

Deloc pretentios ca imagine, filmul nu este vaduvit de subtilitati. Exista multe cadre bine concepute si imagini memorabile. Filmul se retine prin gesturi, nu prin anumite prezente. De parca toti cei filmati intra in cadru pentru a intregi un portret colectiv. Gesturile individuale nu conteaza decit in masura in care pot intregi o imagine colectiva si dezvaluie un destin al unei intregi comunitati. De cele mai multe ori, vedem picioarele si miinile muncitorilor, foarte rar le zarim fata, cel mult profilul. O lume care nu are puterea sa-si arate chipul. Se imprima si un ritm al muncii, lent si nespectaculos. Uneori retin atentia unele imagini compozite, extrem de rafinate. De exemplu, secventa in care este filmat cu incetinitorul un vagon coborit pe timp de lapovita si ninsoare. Aceste doua imagini mobile (vagonul si ninsoarea) sint imprimate pe imaginea statica a cladirii vamei din Ungheni. Trei imagini intr-una singura. Ultima secventa a lucrarii constituie, la fel, o reusita. Dupa ce trenul, trecut de marea preschimbare la…. picioare, „si-a luat zborul in lumea mare“, reflectoarele isi estompeaza lumina si ramin „activate“ numai trei pete: farurile locomotivei.
Shoes for Europe este o excelenta odisee muta despre destinul actual al multor basarabeni care, volens, nolens, au cunoscut „calea exilului“. Lucrarea lui Braila intruchipeaza elegia exodului, iar ea s-a dovedit a fi „o buna eticheta pentru expozitie“, precum au remarcat multi critici, referindu-se la contributiile Documentei XI, printre care si Irina Cios in Observator cultural Nr. 124.

Prin pastrarea ecartamentului vechi, Basarabia, in mod implicit, isi mentine relatiile extrem de strinse cu spatiul ex-sovietic, nevalorificindu-si-le pe cele inca timid deschise cu lumea euro-atlantica. Shoes for Europe surprinde exemplar structura schizoida a basarabenilor. In interiorul spatiului propriu, ei adopta un anumit cod de comportament si folosesc o limba pe care oficialitatile prefera sa o numeasca „materna“ si atit. Si utilizeaza ecartamentul rotilor din 1976. Cind se decid sa migreze spre alte spatii, sint obligati sa-si „schimbe incaltarile“. Trebuie sa-si ia alti pantofi. „Design-ul unor noi pantofi aduce cu sine o noua lume intreaga. Tocmai de aceea metafora din titlu este atit de sugestiva si de bine aleasa.