Scena la un copy-shop din Cluj: actrita Ramona Dumitrean ii cere doamnei de la copiator sa-i xeroxeze un scenariu in sapte exemplare. Femeia arunca un ochi pe text si intreaba circumspecta: „E o piesa de teatru?“ „Da.“ Replica vine prompt: „Mda, voi va distrati si noi murim de foame...“. Rolurile sint de fapt inversate: job-ul la xerox, de bine de rau, e platit, pe cind munca la Teatrul Imposibil, nu. A gasi finantare pentru un teatru independent la Cluj-Napoca e un demers absolut donquichotesc. „Rational ar fi fost sa abandonam proiectul inca de la primul spectacol“, spune regizorul m.chris.nedeea, initiatorul si directorul Teatrului Imposibil.
Si totusi, paradoxal sau nu, ne aflam deja la a doua stagiune a spectacolelor-lectura din Diesel Club, lunea de la ora 17.00. 9 titluri 9 dramaturgi 9 spectacole virtuale. Voturile spectatorilor decid care piesa va fi montata. Astfel, in luna noiembrie va fi pusa in scena cistigatoarea stagiunii trecute: Chip de foc de Marius von Mayenburg, in regia lui m.chris.nedeea. Distributia cuprinde atit actori ai Nationalului clujean, cit si studenti la Actorie: Ovidiu Crisan, Carmen Culcer, Ramona Dumitrean, Emanuel Petrean si Ionut Caras.
De ce spectacole-lectura? Pentru a oferi o alternativa in productia de teatru clujean, deoarece exista mai multe tipuri de public, iar Teatrul National nu le poate satisface pe toate. Ceea ce nu exclude colaborarea cu aceasta institutie: exista actori care joaca la ambele teatre (Ramona Dumitrean este si Alcesta in piesa omonima a lui Mihai Maniutiu), precum si piese montate de m.chris.nedeea pe scena Nationalului.
De ce au ales tocmai Diesel-ul ca locatie? Publicul tinar ar fi, poate, primul raspuns. Este un club subteran elegant, chiar in centrul Clujului, arhicunoscut printre liceeni si studenti. Intrarea libera la spectacolele-lectura e un argument in plus pentru cei peste 50 de spectatori constanti si activi (care voteaza piesele). Apoi e ideea de café-teatru: un loc in care dramaturgia contemporana sa treaca proba de foc, sa se justifice, sa fie validata sau nu, sa produca reactii celor care stau la mese, la o bere sau la o cafea. Si asta doar prin mijloace minimaliste, actorii fiind si ei asezati la o masa, cu fata spre public. Ca un teatru radiofonic, dar cu actorii la vedere. Fara culise, fara cortina. Doar textul, expresivitatea actorilor si fondul muzical – in general produs live, fie de actorii insisi, fie de muzicieni: in stagiunea trecuta, de exemplu, la piesa Piine, orbi si saxofoane au cintat cei de la Kumm, o formatie clujeana de rock alternativ.
In ce priveste orizontul de asteptare al publicului, al acestui public – caci, dupa cum spunea Ramona Dumitrean, avem mai multe „publicuri“ – el e legat mai degraba de problemele actuale ale societatii, decit de „marile universalii“. Teme ca razboiul, dezradacinarea, drogurile, criza identitatii, boala sint doar citeva exemple in acest sens. „Pentru ca, de la Hamlet incoace, s-au mai scris citeva piese“, spune unul dintre argumentele definitorii ale Teatrului Imposibil. Autorii alesi in aceasta stagiune provin mai ales din spatiul european: Raul Hernandez Garrido, Luis Miguel Gonzales, Jose Ramon Fernandez, Jose Monleon, Jean-Claude Grumberg, Victor Heim s.a.
Initial, Teatrul Imposibil ar fi vrut ca aceste 9 spectacole-lectura sa promoveze tinerii dramaturgi romani, sub 35 de ani. Dar la concursul organizat in luna septembrie au participat doar 6 autori, cind, pentru o selectie reala, ar fi fost nevoie de cel putin 30 de dramaturgi. Unde ne sint Macrinicii, Caramanii, Zografii juniori? Au emigrat cu totii? Sau nu-i intereseaza sa fie cunoscuti intr-un oras studentesc din Ardeal? Ii sperie ideea de teatru independent, alternativ, care foloseste locatii neconventionale – cluburi, muzee, sali de cinema? Oricum ar fi, tot rau este. Drept pentru care m.chris.nedeea a pornit un nou proiect: RoMania pitoreasca.
Terapie prin cultura, menit sa smulga din inertie atit societatea civila, cit si dramaturgia romaneasca. Cinci episoade teatrale interactive, la a caror structura si prezentare sa contribuie si publicul, indeosebi reprezentantii ONG-urilor locale. Coruptia, infractionalitatea, emigrarea, politica sau statutul studentului roman ar fi doar citeva teme propuse pentru aceste intilniri creative, la sfirsitul carora se va scrie un scenariu unic ce va fi pus in scena in 2004.
Teatrul Imposibil editeaza si un „lunar de atitudine teatrala“, intr-un format atipic: Man.In.Fest, distribuit atit la nivel local, cit si national. Daca la primele numere el cuprindea patru pagini, iar calitatea tipariturii era modesta, Man.In.Festul din octombrie s-a extins la 16 pagini, pe o hirtie de lux. m.chris.nedeea afirma ca prefera cantitatii calitatea, tirajul fiind de 1000 de exemplare, vinzarile neacoperind insa nici in acest caz costurile de productie...
Activitatea editoriala a Teatrului Imposibil se extinde si la nivelul productiei de carte. Primul volum din colectia „Biblioteca Teatrului Imposibil“ a fost deja semnalat in Nr.190 al Observatorului cultural: este vorba de cartea Mirunei Runcan, Teatralizarea si reteatralizarea in Romania (1920-1960). A doua aparitie, programata pentru luna noiembrie, este o carte-obiect, o raritate in peisajul dramaturgiei universale: piesa inedita a lui A.P. Cehov, Tatiana Repina, in traducerea lui C.C. Buricea-Mlinarcic.
„Daca merita sa faci teatru imposibil? Nu. Financiar vorbind, nu avem cum sa cistigam. Nici macar sa echilibram balanta venituri-cheltuieli. Cind nu vom mai lucra in pierdere, nu va mai fi teatru imposibil, va fi altceva, poate «km. 0» al teatrului independent“, conchide m.chris.nedeea.
Teatrul Imposibil fascineaza tocmai prin ceea ce pare imposibil de realizat. Este magia crearii din nimic, din non-finantari, a unor expresii artistice de valoare. Magia unor spectacole vii, actuale, capabile sa ne trezeasca din somnolenta ovina in care ne complacem prea usor: aplauzele la comanda, lipsa argumentelor proprii, spiritul de turma. Magia imposibilului devenit posibil. Sau cum spune m.chris.nedeea: „Money for nothing, art for free“.

