OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Între 28 şi 30 august, a avut loc ediţia a IX-a a Festivalului Cetăţi Transilvane – Sibiu 2009. Aşa cum au obişnuit, sibienii au organizat şi anul acesta o manifestare culturală de masă în care au domnit măsura, bunul-gust şi bunul-simţ. A fost, înainte de orice, un festival pur medieval, nu un simulacru, cum, din păcate, se întîmplă în numeroase alte ocazii. Spectacolele de teatru, concertele (de muzică medievală), demonstraţiile de scrimă artizanală, workshop-urile şi animaţia stradală s-au împletit magistral, pe parcursul a trei zile.

Continuînd o afirmaţie de mai sus, în România au apărut o mulţime de festivaluri numite medievale, care, din păcate, sînt cu totul altceva. Cel de la Sighişoara reprezintă de cel puţin zece ani o ruletă rusească (d.p. d.v. valoric). După ediţia din 2008 – reuşită, actuala încercare a însemnat un capitol despre care preferăm să păstrăm tăcerea. Frumosul oraş transilvan roteşte echipele organizatorice anual, astfel încît fiecare nouă ediţie este un prim pas pe un drum ce nu duce nicăieri. Bistriţa a susţinut un festival de rock cosmetizat în „medieval“. Din fericire, rockul gotic a fost de bună calitate (iar Călin Pop de la Celelalte Cuvinte este în continuare unul dintre cei mai interesanţi oameni de rock de la noi). Tîrgu Neamţ a ratat complet o primă ediţie de festival medieval, confundînd flagrant genul anunţat în titulatură cu folkul. De altfel, aceasta este confuzia principală pe care unii dintre organizatori o sădesc în rîndul publicului. Au fost festivaluri medievale ţinute exclusiv cu folkişti, dar nu dorim să continuăm discuţia deoarece povestea este delicată: îi respectăm pe Alifantis, Baniciu, Vintilă, Şeicaru sau pe alţii ca ei. Nu este vina lor că au fost solicitaţi să muncească cinstit în nişte festivaluri ce păcălesc publicul, punînd semnul egalităţii între Evul Mediu şi atmosfera folky propusă de organizatori fără orizont.

O lecţie de organizare

Există totuşi şi exemple pozitive: în Turnu Severin a avut pe 21 – 22 august 2009 o primă ediţie de festival medieval extrem de reuşită; Festivalul „Prin Cetăţile
Aradului“, ajuns la ediţia cu numărul cinci, păstrează cele mai înalte standarde valorice; Alba Iulia a oferit o posibilă lecţie de organizare a unui festival de gen. Tîrgu Mureş este marele cîştig al ultimilor ani.

Revenind la Sibiu, cu speranţa că cei responsabili (de prin primării) pentru cultură vor lua aminte la aceste informaţii, festivalul „Cetăţi Transilvane“ s-a desfăşurat în cîteva spaţii centrale, unde au avut loc în paralel spectacole pentru toate gusturile şi vîrstele. Organizatorii au avut grijă ca demonstraţiile militare, spectacolele cu dansuri de epocă, cele pentru copii sau concertele să nu fie dublate la aceeaşi oră, pentru a da posibilitatea publicului de a se orienta strict spre ceea ce doreşte să urmărească.

Au fost invitaţi Ordinul Cavalerilor de Belgrad, al Cavalerilor de Slovenia, cel al veteranilor cavaleri de Mediaş, Garda de Bistriţa dar şi Zînele Zalăului, Menestrelii, Shadows ori Nosa. Muzica a fost susţinută de Grafic din Arad (muzică medievală şi tradiţională celtică), Huniadi Cantores – Hunedoara, Cimpoierii de Transilvania. Am amintit doar cîteva nume dintr-o listă lungă şi minuţios alcătuită.

Implicarea spectatorilor

Ordinele de reconstituiri istorice şi-au ridicat taberele în Piaţa Mare şi în Parcul Tineretului, trăind pentru trei zile „medieval“ sub ochii încîntaţi ai publicului. Anul acesta s-a apelat pentru atmosferă şi la bresle, care au lucrat în spaţii publice lemnul sau fierul, după tehnologii ancestrale. Teatrul de stradă, teatrul de păpuşi, numerele de magie au completat un spectacol total de animaţie. Concertele şi momentele coregrafice au polarizat atenţia unui public numeros. Acestea ar fi cîteva coordonate „alchimice“ ale unui festival reuşit.

Ovidiu Dragoman, directorul Festivalului, a avut amabilitatea de a ne oferi un interviu în exclusivitate, în care ne-a mărturisit că prezenta ediţie a Festivalului a adus ca noutate, în primul rînd, o tînără echipă organizatorică. „Cei în cauză s-au descurcat impecabil. Pe plan artistic, am început colaborarea cu un grup de reconstituiri istorice din Germania, Kronacher, care au venit în Sibiu cu un spectacol deosebit. Perioada pusă în scenă aparţine unui Ev Mediu Tîrziu, din epoca în care apăruseră armele de foc. Spectacolul militar de artilerie a fost extrem de interesant şi atractiv. Încă de la prima ediţie a Festivalului ne-am propus să avem în vedere perioade diverse din Evul Mediu, Renaştere şi Baroc.

Parada de deschidere a atras anul acesta un număr record de participanţi activi. Pe lîngă cei trei-patru sute de artişti care au defilat de la Cazarma 90 (n.a. – denumire istorică a unui loc aflat în apropierea zidurilor Cetăţii) pe Bulevardul Bălcescu pînă în Piaţa Mare, unde a avut loc prezentarea oficială a acestora, numeroşi sibieni ne-au solicitat costume de epocă pentru a lua parte la paradă, ca voluntari. Ne bucură faptul că cei care ni se alătură sînt tot mai mulţi de la an la an. Am constatat chiar că la festival au purtat costume de epocă nu doar spectatori concitadini, ci şi susţinători ai ideii noastre din alte oraşe cu tradiţie istorică. Este un semn de recunoaştere a muncii noastre.

Ne-a interesat să creăm spectacole de divertisment medieval pe care să le poată gusta omul modern şi care să bucure publicul larg fără ca noi să facem rabat la calitate. Este un motiv de a scoate sibienii din casă şi de a atrage turişti din ţară ori din străinătate. Dorim să implicăm spectatorii în propunerile noastre tematice, aşa cum, de fapt, decurg festivalurile medievale din străinătate. Cele din România sînt o invenţie a anilor ’90. Este o recuperare necesară, deoarece avem o serie de oraşe cu tradiţie în acest sens. Încă de la început ne-am propus să realizăm un festival pur medieval, fără concerte de folk, rock, pop sau vedete de talk-show. Am constat că, în alte situaţii, care de altfel nu mă privesc, se apelează la inserturi comerciale, ceea ce noi nu am făcut. Sibiul are şi alte festivaluri tematice, la care sînt potrivite astfel de spectacole: există un mare festival de jazz, două festivaluri de rock, unul de folk, aşa că n-ar avea sens să amestecăm capitolele. După cum spuneam, am fost interesaţi să dezvoltăm un festival curat medieval, după modelul celor din Europa, unde sînt festivaluri cu tradiţie mai îndelungată decît la noi. Probabil că şi celelalte festivaluri de resort îşi vor găsi încet, încet identitatea şi se vor stabili pe coordonate într-adevăr medievale.

Foarte multe dintre festivalurile de la noi au fost inventate de politic. Este o formă prin care politicianul se apropie de oameni (de alegători). Pe de altă parte, fiecare zonă are specificul ei, care este bine să fie speculat în largul context al globalizării pe care o trăim. Important este ca aceste manifestări să aibă ecou în rîndul oamenilor, să atragă şi să schimbe ceva în bine în ei. Dacă îţi atingi obiectivul de a crea o stare de spirit, de a iniţia ori de a educa, înseamnă că ai reuşit. Eu sînt pentru cît mai multe activităţi culturale şi, totodată, împotriva petrecerii timpului la televizor, calculator sau la grătare care poluează chimic şi fonic mediul înconjurător.

De zece ani, de cînd mă ocup de acest festival, am constatat că noi am evoluat şi că publicul a evoluat odată cu noi. Un mesaj cultural transmis cu discernămînt înseamnă evoluţie intelectuală şi chiar spirituală. Te provoci pe tine şi îi provoci şi pe ceilalţi. Constat cu bucurie că avem un segment de public din străinătate, pe care l-am fidelizat. Raportîndu-ne la exterior, constatăm că sîntem perfect aliniaţi. Am avut norocul de a ne număra printre capitalele culturale europene; ne-am făcut foarte cunoscuţi în lume; avem un statut de invidiat pentru foarte mulţi şi este datoria noastră să ne menţinem la cotele atinse“.

Cu speranţa că apele se vor limpezi şi în ceea ce priveşte festivalurile medievale „poluate“, aşteptăm cu interes ediţia a X-a a Festivalului de la Sibiu.