OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Din Balcani pina la Baltica se intituleaza programul literar elaborat de Academia Schloss Solitude si de Biblioteca Centrala din Stuttgart pe care Nora Iuga si Ernest Wichner l-au inaugurat intr-una din ultimele zile ale lunii octombrie.

Scriitoarea romana, binecunoscuta traducatoare si laureata a numeroase premii si burse literare impreuna cu prietenul si colegul ei german, el insusi poet si prozator de mare sensibilitate si talent, actualmente director al celebrei Literaturhaus din Berlin, alcatuiesc un tandem literar de exceptie. Ideea a subliniat-o, de altfel, Jean Baptiste Joly, directorul Academiei Schloss Solitude, in cuvintul de salut adresat publicului prezent in sala Bibliotecii Centrale din Stuttgart, pentru a-i vedea si asculta pe Nora Iuga si pe Ernest Wichner.
Cei doi protagonisti ai serii literare s-au regasit si in cursul verii acestui an la diverse festivaluri de poezie, impreuna cu Herta Müller si Oskar Pastior. Intilnirile lor sint orice altceva decit pur conjuncturale, avind, dimpotriva, un caracter aproape necesar. Iata si de ce.

Incepind din toamna trecuta, tot sub egida Academiei Schloss Solitude, Nora Iuga, Ernest Wichner si Herta Müller se regrupau intr-o mai veche triada. Intilnirea lor de-atunci, cind fiecare a citit publicului fragmente din cele mai recente cicluri de creatie, a lasat urme concrete, durabile, puse partial acum si la indemina publicului care a participat la seara literara de la Stuttgart, dar si a tuturor celor interesati de literatura contemporana. Astfel, volumul de poezii al Norei Iuga, intitulat Autobuzul cu cocosati, publicat in Romania la Editura Vinea, a aparut la Editura Academiei Schloss Solitude in traducerea lui Ernest Wichner, cu o postfata de... Herta Müller. La rindul lui, Ernest Wichner si-a vazut publicat in aceasta toamna, la Salonul de Carte de la Frankfurt pe Main, volumul bilingv de poezii Die Einzahl der Wolken/Singularul Norilor, aparut la Editura Fundatiei Culturale Romane. Cui altcuiva decit Norei Iuga puteau sa-i apartina traducerea si fermecatoarea postfata la acest volum in al carui titlu si Oskar Pastior are un amestec? Fiindca – asa cum poeta romana mi-a marturisit, Pastior, scriitorul OULIPO(t), bun prieten si traducator al regretatului Gellu Naum, daruindu-i poetei noastre o carte, i-a facut si urmatoarea dedicatie scrisa: „Norei – Singularul norilor“. Asadar, si titlurile de carte isi au istoria lor...

Complexa si profunda „simbioza literara germano-romana“, afinitate electiva sau pur si simplu „empatie poetica“ (cum mai poate fi numita „congeniala“ intilnire a acestor scriitori) este demonstrata de inca o carte cu totul remarcabila aparuta in urma cu citiva ani tot la Editura Fundatiei Culturale Romane: cele 33 de sonete ale lui Petrarca, talmacite in romana de Eta Boeriu, rastalmacite in germana de Oskar Pastior si traduse in romana, din nou, de Nora Iuga, cea care a facut accesibile cititorilor romani scrierile unui Günter Grass, Ernst Jünger, Herta Müller, Oskar Pastior, Eginald Schlattner si lista este, fireste, incompleta. Dar sa nu uitam, Nora Iuga este inainte de toate poeta, una dintre cele mai novatoare si mai vitale spirite puse sub semnul avangardei clasice. Aceasta calitate se cuvine mentionata macar pentru a sugera revelatia pe care a avut-o publicul german in seara zilei de 27 octombrie la Stuttgart, ascultindu-i pe Nora Iuga si pe Ernest Wichner (caruia tot recent i-a aparut la Editura Postskriptum zu Klampen o culegere de poezii intitulata Ruckseite der Gesten/Reversul gestului). Autobuzul cu cocosati al Norei Iuga completeaza colectia literara a Editurii Academiei Schloss Solitude, in ale carei rafturi sint incluse, in volum, si prozele lui Daniel Vighi, si poemele Rodicai Draghincescu, ambii fosti bursieri ai acestei fundatii. Cu totii au adus cititorilor germani – prin scrierile lor traduse – ceea ce Nora Iuga afirma in postfata volumului de versuri al colegului si prietenului ei Ernest Wichner: o emotie care vine parca din alta parte, dintr-o tara indepartata in care melancolia era rege...

Deutsche Welle, Bonn