Nr. 611 din 10.02.2012

Memoria locurilor
Biblioteca observator cultural
Editorial
Actualitate
In memoriam
Opinii
Document
Informaţii
Politic
Literatură
Eseu
Memorialistică
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2009   |   Martie   |   Numarul 465   |   Sinecdocă şi prejudecată

Sinecdocă şi prejudecată

Autor: Liviu CANGEOPOL | Categoria: Opinii | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
 În timp ce marea criză financiară îngenunchea fără discriminare marile şi micile economii ale lumii, şefii de stat se dădeau cu capetele lor goale de pereţii sediilor guvernamentale, iar bieţii bogătani deveneau de la zi la zi tot mai săraci. Românii, prin reprezentanţi etnici şi majoritari, luau cu asalt liniştea socială din primitoarea Italie. Latini iuţi la mînie şi focoşi la inimă, italienii se numără printre cele mai aprige popoare cînd vine vorba de onoarea pierdută. La ei, înşelatul partenerului se traduce prin luarea gîtului în aplauzele mulţimii. Ei bine, tocmai în acest context şi-au găsit compatrioţii noştri să-şi lase libidoul slobod, comportîndu-se, pur şi simplu, ca şi cum şi-au pierdut minţile. De la atacuri violente asupra unor oameni fără apărare, spargeri de case, sechestrare de persoană, jafuri şi violuri colective, posesie ilegală de arme, maltratări de minori şi siluiri la vîrsta a patra, românii par a nu se mai da în lături de la nimic.
 

Culmea perfidiei

 
Nici italienii. În replică, localnicii s-au pretat la acte de agresiune şi vandalism, incendiind locuinţe de emigrant legal, luînd la bătaie şi linşaj stradal trecători cu aere de român şi mîzgălind cu măscări ziduri ce adăpostesc mici afaceri vai de capul lor (ce ar face onoarea expoziţiilor organizate de ICR prin lume) ori lansînd cocktailuri Molotov şi demolînd locuinţe improvizate sub ochiul primarului Romei. Ministrul de Externe român, Cristian Diaconescu, a declarat pentru un cotidian central că ţara noastră va solicita autorităţilor italiene să rezolve cazurile nesoluţionate de poliţie, referitoare la românii agresaţi de italieni, dar nimeni nu se aşteaptă la vreun folos.
În acelaşi timp, politicienii şi autorităţile administrative italiene proferează ameninţări care au ajuns pînă la expulzarea colectivă, castrarea individuală şi puşcăria pe viaţă pentru faptele privind violuri lăsate cu mortăciune. Un război surd se duce în leagănul civilizaţiei între ce-a mai rămas din romanii cetăţii eterne şi ce-au devenit barbarii de odinioară. Lucrurile au mers atît de departe încît, într-o convorbire purtată între Petre Roman şi ministrul italian de Interne, Roberto Maroni, deşi românul îl atenţionase pe italian că, în urma unui raid conceput la periferia Romei, au fost descoperite aşezări de ţigani italieni, şi nu români, oficialul băştinaş, nemaiştiind pe ce lume trăieşte de atîţia nervi şi supărare, a declarat că-i va expulza şi pe aceştia. Culme a perfidiei, s-a aflat că dl Maroni însuşi a folosit români la negru pe moşia personală.
 
Înainte de a purcede mai departe, ţin să nuanţez că nu toate infracţiunile peninsulare sînt comise de ţigani, ci şi de români sadea, urmaşi de-ai lui Decebal şi Menumorut, ori de maghiari, cum e cazul cu violatorii fetei de 14 ani. Totodată, demn de reţinut fără părtinire e că pe teritoriul Italiei se nasc fărădelegi şi din alte grupuri etnice, precum bulgari, albanezi, polonezi, ruşi, unguri ori sîrbi, uneori agresînd reprezentanţi ai poporului prieten român. Pe deasupra, nici italienii nu sînt uşă de catedrală dată cu lac, ceea ce ne face să credem, măcar parţial, că isteria actuală are la bază un caracter electoral, în virtutea căruia candidaţii flutură probleme agravate ca să-i vadă alegătorii că-şi bat capul să le rezolve. Acum, la drept vorbind, oricît de neplăcute ar fi măgăriile înfăptuite de românarzi, mă tem că urmările crizei economice constituie un aspect cu mult mai acut pentru nivelul de trai al italienilor.  
 

Totuşi, ce se întîmplă cu aceşti delincvenţi sexuali? Lumea e plină de prostituate ieftine ori de femei fără pretenţii financiare, dispuse oricînd la o aventură rapidă. Pentru un infractor, moralitatea este o noţiune inventată de oameni care nu înţeleg rostul suferinţei celor de jos, aşa că ar fi absurd să apelezi la coarda bunului-simţ acolo unde şi sfinţii şi-au pierdut speranţa. Dar pînă şi pentru lumea dementă a interlopilor există acţiuni interzise, în primul rînd pentru că riscul pedepsei depăşeşte cu mult plăcerea dobîndită necuvenit. Violatorii români se expun nu numai rigorilor legii, dar şi persecuţiilor venite din partea răufăcătorilor organizaţi, care îşi văd periclitate afacerile din cauza lor.

E de presupus că o parte dintre făptaşii în discuţie suferă de anumite devieri psihice, caz în care tratamentul ar trebui să fie mai degrabă medical decît penitenciar. Ce infractor „normal“ ar viola o femeie oarbă, în vîrstă de 83 de ani? Alţii provin din medii atît de jos încît nici o crimă nu li se pare odioasă. Dar sînt şi unii care, în prostia lor scelerată, se lasă influenţaţi de societăţile şi vremurile în care trăiesc. Vremuri în care elitele lumii par a-şi fi pierdut şi ele orice urmă de bun-simţ. De la bancherii care au reuşit globalizarea ruinei şi pînă la şefii de stat cretinoizi şi agresivi, puţine persoane echilibrate mai putem enumera azi în lume.

Am ajuns aproape de unde ar fi trebuit să plecăm.
 

Surpriză de la dna Manuela

 

Mai multe cotidiene centrale au preluat o ştire potrivit căreia dna Manuela Ţânţăreanu, nevasta celebrului milionar, plănuieşte să-i facă o surpriză soţului, cu ocazia zilei de naştere, care va avea loc pe 16 aprilie. Cum va mai fi o surpriză cînd gem ziarele e mai greu de precizat şi nu vom insista… În ce ar consta surpriza? Pentru că magnatul, în vîrstă de 64 de ani, este un mare admirator al celebrei femei de moravuri destrăbălate Pamela Anderson, dna Manuela ţinteşte să-i facă acesteia o invitaţie la petrecerea dedicată soţului, contra frumoasei sume de 100.000 de dolari. Un mizilic pentru familia respectivă, după cum ne asigură admirativ ziariştii patriei. Ba chiar afacerea implică şi un beneficiu material, ţinînd cont că, în urmă cu doi ani, dl Ţânţăreanu se oferise să plătească un sfert de milion de dolari pentru a petrece o noapte de neuitat cu hetaira californiană (care, spre cinstea ei, l-a refuzat).

E posibil ca, în lumea lor îmbuibată, chiar pe timp de criză, suma să nu fie exuberantă. Numai că, sub lumina reflectoarelor publice, ea capătă o semnificaţie patetic de amară. Cîte familii de oameni cinstiţi care nu au ce pune pe masă n-ar fi putut fi salvate cu aceşti bani? Cîţi copii care au luat calea prostituţiei nu ar fi putut fi recuperaţi? Cîţi bătrîni care au fost găsiţi îngheţaţi în casele lor n-ar fi avut o moarte decentă? Cîţi tineri dotaţi şi fără mijloace nu şi-ar fi putut definitiva studiile?
 

E un loc comun al percepţiei universale: puţine din marile averi ale patriei au fost făcute altfel decît prin escrocherie, abuzuri ori furt. Odată ajuns bogat, românul pare a nu avea altă grijă decît fie să-şi scîrbească compatrioţii cinstiţi pînă la oripilare, fie să-i facă să plesnească de invidie pe infractorii mărunţi. Care ar fi deosebirea esenţială dintre Cristian Ţânţăreanu, care-şi permite să o închirieze cu noaptea pe marea pupăză a desfrînării americane în plină criză economică, şi Alexandru Isztoika Loyos, care, după ce pornise o „simplă tîlhărie“, după cum a declarat, s-a văzut nevoit să-şi schimbe planul deoarece: „Am violat-o pentru că era foarte drăguţă“? Deosebirea, în ciuda aparenţelor de lustru, este mai mică decît credeţi.

Cînd politicienii sînt corupţi, cînd elitele culturale sînt vîndute, cînd oamenii Bisericii propovăduiesc minciuna, iar singura grijă a presei este de a admira nimicul, la ce fel de gloată sîntem îndreptăţiţi? Prin comparaţie şi contrast, lumea noastră interlopă încă este decentă.

 


 
 
 
Cele mai citite articole
Primul cincinal de condamnare a comunismului: legenda merge mai departe
Din nou despre şcoală: cîteva lucruri simple
Supravieţuire înainte de alegeri?
AVALON. Modelul prezidenţial
La telefon, Ion Vinea
Cele mai comentate articole
Primul cincinal de condamnare a comunismului: legenda merge mai departe
Exponatul
Din nou despre şcoală: cîteva lucruri simple
Supravieţuire înainte de alegeri?
Caragiale de ieri şi politicienii de azi
Cele mai recente comentarii
Cand "executia simbolica" a tatuclui Base?
Prea multa patima
MEMORIA-I OCHIUL TIMPULUI ( şi nu numai d-lui. Peter Dan)
da, da,
vaz ca,
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Infocarte Uniunea Artistilor Plastici Cartier
 
Elite Art Gallery vreaubilet ro Corporate Image Reteaua literara Institutul Cultural Roman Business Edu Dana Art Gallery
 
International Experimental Engraving Biennial LicArt Senso TV