În timp ce marea criză financiară îngenunchea fără
discriminare marile şi micile economii ale lumii, şefii de stat se dădeau cu
capetele lor goale de pereţii sediilor guvernamentale, iar bieţii bogătani deveneau
de la zi la zi tot mai săraci. Românii, prin reprezentanţi etnici şi
majoritari, luau cu asalt liniştea socială din primitoarea Italie. Latini iuţi
la mînie şi focoşi la inimă, italienii se numără printre cele mai aprige
popoare cînd vine vorba de onoarea pierdută. La ei, înşelatul partenerului se
traduce prin luarea gîtului în aplauzele mulţimii. Ei bine, tocmai în acest
context şi-au găsit compatrioţii noştri să-şi lase libidoul slobod,
comportîndu-se, pur şi simplu, ca şi cum şi-au pierdut minţile. De la atacuri
violente asupra unor oameni fără apărare, spargeri de case, sechestrare de
persoană, jafuri şi violuri colective, posesie ilegală de arme, maltratări de
minori şi siluiri la vîrsta a patra, românii par a nu se mai da în lături de la
nimic.
Culmea perfidiei
Nici italienii. În replică, localnicii s-au pretat la acte
de agresiune şi vandalism, incendiind locuinţe de emigrant legal, luînd la
bătaie şi linşaj stradal trecători cu aere de român şi mîzgălind cu măscări
ziduri ce adăpostesc mici afaceri vai de capul lor (ce ar face onoarea
expoziţiilor organizate de ICR prin lume) ori lansînd cocktailuri Molotov şi
demolînd locuinţe improvizate sub ochiul primarului Romei. Ministrul de Externe
român, Cristian Diaconescu, a declarat pentru un cotidian central că ţara
noastră va solicita autorităţilor italiene să rezolve cazurile nesoluţionate de
poliţie, referitoare la românii agresaţi de italieni, dar nimeni nu se aşteaptă
la vreun folos.
În acelaşi timp, politicienii şi autorităţile administrative
italiene proferează ameninţări care au ajuns pînă la expulzarea colectivă,
castrarea individuală şi puşcăria pe viaţă pentru faptele privind violuri
lăsate cu mortăciune. Un război surd se duce în leagănul civilizaţiei între
ce-a mai rămas din romanii cetăţii eterne şi ce-au devenit barbarii de
odinioară. Lucrurile au mers atît de departe încît, într-o convorbire purtată
între Petre Roman şi ministrul italian de Interne, Roberto Maroni, deşi românul
îl atenţionase pe italian că, în urma unui raid conceput la periferia Romei, au
fost descoperite aşezări de ţigani italieni, şi nu români, oficialul băştinaş,
nemaiştiind pe ce lume trăieşte de atîţia nervi şi supărare, a declarat că-i va
expulza şi pe aceştia. Culme a perfidiei, s-a aflat că dl Maroni însuşi a
folosit români la negru pe moşia personală.
Înainte de a purcede mai departe, ţin să nuanţez că nu toate
infracţiunile peninsulare sînt comise de ţigani, ci şi de români sadea, urmaşi
de-ai lui Decebal şi Menumorut, ori de maghiari, cum e cazul cu violatorii
fetei de 14 ani. Totodată, demn de reţinut fără părtinire e că pe teritoriul
Italiei se nasc fărădelegi şi din alte grupuri etnice, precum bulgari,
albanezi, polonezi, ruşi, unguri ori sîrbi, uneori agresînd reprezentanţi ai
poporului prieten român. Pe deasupra, nici italienii nu sînt uşă de catedrală
dată cu lac, ceea ce ne face să credem, măcar parţial, că isteria actuală are
la bază un caracter electoral, în virtutea căruia candidaţii flutură probleme
agravate ca să-i vadă alegătorii că-şi bat capul să le rezolve. Acum, la drept
vorbind, oricît de neplăcute ar fi măgăriile înfăptuite de românarzi, mă tem că
urmările crizei economice constituie un aspect cu mult mai acut pentru nivelul
de trai al italienilor.
Totuşi, ce se întîmplă cu aceşti delincvenţi sexuali? Lumea
e plină de prostituate ieftine ori de femei fără pretenţii financiare, dispuse
oricînd la o aventură rapidă. Pentru un infractor, moralitatea este o noţiune
inventată de oameni care nu înţeleg rostul suferinţei celor de jos, aşa că ar
fi absurd să apelezi la coarda bunului-simţ acolo unde şi sfinţii şi-au pierdut
speranţa. Dar pînă şi pentru lumea dementă a interlopilor există acţiuni
interzise, în primul rînd pentru că riscul pedepsei depăşeşte cu mult plăcerea
dobîndită necuvenit. Violatorii români se expun nu numai rigorilor legii, dar
şi persecuţiilor venite din partea răufăcătorilor organizaţi, care îşi văd
periclitate afacerile din cauza lor.
E de presupus că o parte dintre făptaşii în discuţie suferă
de anumite devieri psihice, caz în care tratamentul ar trebui să fie mai
degrabă medical decît penitenciar. Ce infractor „normal“ ar viola o femeie
oarbă, în vîrstă de 83 de ani? Alţii provin din medii atît de jos încît nici o
crimă nu li se pare odioasă. Dar sînt şi unii care, în prostia lor scelerată,
se lasă influenţaţi de societăţile şi vremurile în care trăiesc. Vremuri în
care elitele lumii par a-şi fi pierdut şi ele orice urmă de bun-simţ. De la
bancherii care au reuşit globalizarea ruinei şi pînă la şefii de stat
cretinoizi şi agresivi, puţine persoane echilibrate mai putem enumera azi în
lume.
Am ajuns aproape de unde ar fi trebuit să plecăm.
Surpriză de la dna Manuela
Mai multe cotidiene centrale au preluat o ştire potrivit
căreia dna Manuela Ţânţăreanu, nevasta celebrului milionar, plănuieşte să-i
facă o surpriză soţului, cu ocazia zilei de naştere, care va avea loc pe 16
aprilie. Cum va mai fi o surpriză cînd gem ziarele e mai greu de precizat şi nu
vom insista… În ce ar consta surpriza? Pentru că magnatul, în vîrstă de 64 de
ani, este un mare admirator al celebrei femei de moravuri destrăbălate Pamela
Anderson, dna Manuela ţinteşte să-i facă acesteia o invitaţie la petrecerea
dedicată soţului, contra frumoasei sume de 100.000 de dolari. Un mizilic pentru
familia respectivă, după cum ne asigură admirativ ziariştii patriei. Ba chiar
afacerea implică şi un beneficiu material, ţinînd cont că, în urmă cu doi ani,
dl Ţânţăreanu se oferise să plătească un sfert de milion de dolari pentru a
petrece o noapte de neuitat cu hetaira californiană (care, spre cinstea ei, l-a
refuzat).
E posibil ca, în lumea lor îmbuibată, chiar pe timp de
criză, suma să nu fie exuberantă. Numai că, sub lumina reflectoarelor publice,
ea capătă o semnificaţie patetic de amară. Cîte familii de oameni cinstiţi care
nu au ce pune pe masă n-ar fi putut fi salvate cu aceşti bani? Cîţi copii care
au luat calea prostituţiei nu ar fi putut fi recuperaţi? Cîţi bătrîni care au
fost găsiţi îngheţaţi în casele lor n-ar fi avut o moarte decentă? Cîţi tineri
dotaţi şi fără mijloace nu şi-ar fi putut definitiva studiile?
E un loc comun al percepţiei universale: puţine din marile
averi ale patriei au fost făcute altfel decît prin escrocherie, abuzuri ori
furt. Odată ajuns bogat, românul pare a nu avea altă grijă decît fie să-şi
scîrbească compatrioţii cinstiţi pînă la oripilare, fie să-i facă să plesnească
de invidie pe infractorii mărunţi. Care ar fi deosebirea esenţială dintre
Cristian Ţânţăreanu, care-şi permite să o închirieze cu noaptea pe marea pupăză
a desfrînării americane în plină criză economică, şi Alexandru Isztoika Loyos,
care, după ce pornise o „simplă tîlhărie“, după cum a declarat, s-a văzut
nevoit să-şi schimbe planul deoarece: „Am violat-o pentru că era foarte
drăguţă“? Deosebirea, în ciuda aparenţelor de lustru, este mai mică decît
credeţi.
Cînd politicienii sînt corupţi, cînd elitele culturale sînt
vîndute, cînd oamenii Bisericii propovăduiesc minciuna, iar singura grijă a
presei este de a admira nimicul, la ce fel de gloată sîntem îndreptăţiţi? Prin
comparaţie şi contrast, lumea noastră interlopă încă este decentă.
Autor: 
Categoria: 
RSS Feed
Newsletters