OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Printre sutele de fluturaşi ai speranţei electorale pe care calc fără să vreau, unul mai special îmi atrage atenţia. În mod obişnuit nu m-aş opri să-l studiez – nu recunosc numele, partidul sau logica acelui candidat, dar mă simt uşor stupefiat de mesajul său: „am încredere că mă vei vota pe mine“. Cromatica fluturaşului începe să-mi zgîrie retina şi merg mai departe. Nu sînt melodramatic, dar mă opresc cîteva secunde în faţa porţii terenului de fotbal. Una singură, cealaltă s-a rupt în urmă cu 14 ani şi tot ruptă este. Sectorul şase. Oare contează sau interesează pe cineva dacă încerci să dai un vot de blam? Să mişti un sistem de caracatiţe care se urăsc şi se vînd una pe cealaltă, dar care se vor alia să ţi-o tragă de cîte ori vor putea?

 

Ce este de fapt votul în societatea românească? Este o datorie civică, o modalitate de afirmare a sinelui la un nivel societal sau pur şi simplu o componentă a dreptului la liberă exprimare? Votul nu este o datorie civică. Nu sîntem obligaţi să votăm şi nici nu ar trebui să încercăm vreodată transformarea României într-o mini-Belgie, de exemplu (în Belgia, prezenţa la vot este obligatorie, prin lege). Votul nu este singura modalitate de afirmare şi producere a schimbării sau păstrare a prezentului politic. De asemenea, votul nu este ceva sfînt. Într-o democraţie parţială, infantilă şi cu mult prea multe coşuri, cetăţeanul nu îşi poate alege reprezentanţii decît dintr-o mică paletă a celor ce reuşesc să-şi ancoreze navele cărătoare de prostie. Şi prostime. Un procent semnificativ din cei care au absentat este constituit din cetăţeni ce consideră că nu au cu cine să voteze. Oricît de real este acest argument, terfelirea lui în varii moduri a condus la scăderea stupidă a valorii sale. Nu încerc să apăr absenteismul, însă îi înţeleg cauzele şi simbolistica. Dintr-o listă de n persoane, dacă nici una dintre acestea nu insuflă cetăţeanului o minimă încredere, care este rostul votului? Doar aşa, „ca să votăm şi noi“? Consider că blamarea votului negativ încalcă grav din punct de vedere moral dreptul la liberă exprimare: ceea ce societatea românească, în ansamblul său, nu poate încă să înţeleagă este că votul nu este singura modalitate de implicare cetăţenească în „trebile statului“. Fundamentele politicii democratice ar trebui să fie dezbaterea, critica constructivă şi votul în cunoştinţă de cauză. Votul negativ se încadrează foarte bine între aceste trei fundamente: non-votul şi votul negativ reprezintă o critică puternică la adresa reprezentanţilor politici, conduc la dezbatere şi sînt fundamental legate de o conştiinţă politică.

 

Atunci cînd lista se restrînge la numai doi candidaţi, situarea de o parte sau de cealaltă devine ireal de obligatorie. Tipic unei societăţi care s-a dezvoltat umilă şi umilită, bucureştenilor le revine ingrata ocazie să îşi aleagă primarul dintre două rele. Expresia „dintre două rele, alege-o pe cea mai puţin rea“ încorporează perfect esenţa sistemului de gîndire. O altă variantă nu există, aşa că trebuie să-l votăm pe cel mai puţin rău sau să-l votăm pe domnul X pentru că nu ne place domnul Y. Atunci cînd alternativele nu reprezintă o soluţie pentru alegător, acesta nu are vreo „datorie civică“ să voteze, ci are „dreptul civic“ să-şi exprime părerea şi să nu tacă. Imaturitatea democraţiei româneşti în acest caz nu va conduce la schimbarea sistemului din cauza unui vot negativ consistent. În mod evident, nu există o societate democratică perfectă, şi aici ne referim la una normativă.

 

Vasile Blaga şi Sorin Oprescu, enumeraţi în ordine alfabetică pentru a nu crea confuzii INSOMAR-iene, reprezintă alternativele unui Bucureşti sufocat de propriu-i praf şi încastrat în betoane. De unde provine ideea unei obligaţii de a vota? Aşa cum spuneam acum cîteva săptămîni, „votul negativ sună foarte bine doar în teorie. În practică însă, non-votul şi lipsa interesului pentru politică pot produce, şi la noi, prezenţe ale unor formaţiuni de extremă dreaptă sau chiar şi stîngă.“ În mod evident, absenteismul sau „sinuciderea propriului buletin de vot“ poate avea şi astfel de efecte.