OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La prestigioasa editura Hanser din München se afla in curs de publicare o editie de Opere Oskar Pastior, doua volume fiind gata aparute, un al treilea in drum spre tipografie, si vor mai urma: autorul, la cei aproape optzeci de ani ai sai in plina verva creatoare, nu are de ce sa opreasca productia poetica tocmai acum, cind se pare ca lucrurile au luat intorsatura decisiva in privinta recunoasterii performantelor sale poetic-artistice iesite din comun. Caci Pastior, considerat deseori un avangardist intirziat sau un experimentalist de esenta ludica, apartine de fapt acelei categorii de poeti a caror poezie configureaza in practica o anume filozofie a limbajului.

Adaptind un gind wittgensteinian, am putea spune ca definitorie pentru acest limbaj poetic nu este tentativa de a comunica ceva despre ceva, ci aceea de a da masura propriilor premise. Astfel, la Oskar Pastior actiunea novatoare se rasfringe chiar si asupra definitiei poeticului, fie si numai spre a-i conserva nealterata esenta in fata diverselor instrumentalizari in vreun „spirit al timpului“. (Vezi, de pilda, proiectul stalinist al totalei exproprieri a limbajului uman trait de autor ca martor neputincios in anii sai de tinerete.) in vremea cind Pastior „cocea“ decizia de a parasi provincia literara romano-germana, adica prin 1967-1968, tinarul Ernest Wichner, cel care-i ingrijeste astazi editia de Opere, tocmai se trezea la o realitate care, chiar privita cu distanta celui deja pregatit de emigrare (decizia familiei sale in acest sens fiind ferma), l-a marcat, totusi, indiscutabil.

Nota specifica a momentului ’68 din Est, acea speranta infrigurata in asteptarea trairii unei posibile cotituri politice epocale, prinsa in metafora „Primaverii de la Praga“, a pus stapinire pe sufletele tuturor celor care, tineri sau mai putin tineri, priveau inainte cu mintea treaza. Facind parte, din 1970-1971 pina la data plecarii reale (1975), din faimosul grup „de actiune“ banatean (Aktionsgruppe Banat), format din tineri cam de o virsta cu el, Wichner impartasea si el opozitia lor atit fata de fixatiile ideologice ale generatiei parintilor (care in anii ’30 si in timpul razboiului marsaluisera in general cuminte alaturi de nemtii lui Hitler), cit si fata de asa-numitii comunisti, aflati la putere. in privinta optiunilor literare insa lucrurile erau mult mai complicate, si Ernest Wichner a ajuns abia tirziu, dupa o lunga perioada de orientare, in care intra si studiul germanisticii la Universitatea din Berlinul de Vest, la o formula poetica proprie, ceea ce explica si publicatiile sale parcimonioase. in schimb, a fost foarte activ in a-i promova si populariza pe prietenii si colegii lasati in urma in Romania. Asa incit, tot aparind prin diverse antologii, reviste si anuare de poezie din Germania textele unor exteritoriali ca Richard Wagner, Rolf Bossert, Franz Hodjak, Werner Söllner, Klaus Hensel, Johann Lippet si altii, cu timpul s-a acreditat vag ideea ca in Romania indepartata exista un fenomen literar de expresie germana demn de luat in seama. Iar in 1984, cind a aparut primul volum al Hertei Müller, la o editura din Germania, si autoarea a primit apoi premiu dupa premiu, se putea crede ca provincia literara romano-germana a fost definitiv anexata/integrata. Dar, ca orice iluzie, si aceasta impresie s-a destramat foarte repede. |ntre timp, Oskar Pastior se impusese, ce-i drept, in mare masura netulburat de aceasta naluca administrativ-teritoriala (aici macar cine stia ca e originar din Romania nu dispunea prin asta de-o mai buna intelegere nici a poemelor in sine, nici a farmecului deosebit exercitat de ele in lectura autorului).

Iar in 1995, cind Pastior a fost inclus ca primul (unicul) poet german in cercul ales al oulipotilor*, oricum a fost catapultat dintr-odata dincolo de asemenea delimitari ingust vernaculare.
Sansa fiecarui autor este individuala, toti joaca pe miza mare, se ingrijesc de succesul lor in parte, iar reusitele, mai mari sau mai mici, sint semne ale adaptarii la sistemul foarte complex si pretentios de comunicare a singularului cu pluralul si a cererii cu oferta.
Nu s-au mentinut toti cei care au fost apreciati ca autori in literatura minoritara germana din Romania la nivelul corespunzator, totusi mult mai multi decit cei numiti aici au avut succes cu cartile lor, chiar daca nu intra neaparat in topuri.
–––––––––––––––––
* OULIPO – Ouvroir de Littérature Potentielle, atelierul poetic fondat in 1960 de Raymond Queneau.