OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- Vlad NANCA, artist vizual, grafica, desen, fotografie 28 de ani

Nu am avut maestri, dar am ajuns la Universitatea de Arta cumva din cauza grupului Subreal. Initial, am vrut sa fac film si am si fost student la imagine de film, insa am renuntat repede datorita perspectivelor deloc luminoase pe care le avea cinematografia romaneasca la sfirsitul anilor ’90. La expozitia Experimentul in arta romaneasca dupa 1960, din 1996, am avut primul contact cu arta contemporana si cu lucrarile grupului Subreal. Aflasem ulterior ca Iosif Kiraly, unul dintre cei doi „Subreali“, este profesor la Foto-Video la Arte si am decis sa merg acolo. A fost o alegere inteleapta.

Reperele mele sint peste tot. Arta mea este oarecum reactionara si ma influenteaza tot ceea ce se petrece in jurul meu, fie ca e vorba de mediul cultural, social sau politic sau de clima. Sigur ca exista artisti pe care ii apreciez enorm de mult si probabil ca sint si influentat… Intre artistii romani pe care ii apreciez la ora actuala sint Cristi Pogacean, Serban Savu, Dan Perjovschi, Victor Man, Tudor Prisacariu sau Anca Benera, ca sa-ti dau citeva exemple, dar nu stiu cit de mult ma influenteaza. Cit despre „maestri“, nu numai ca nu m-au influentat, dar n-am avut nici un fel de tangenta cu nici unul dintre ei. Sint insule in Universitatea de Arta din Bucuresti unde se respira aer curat. Problema majora a Universitatii este lipsa de interes sau de entuziasm atit din partea studentilor cit si a institutiei (profesori si functionari). Cred totusi ca, daca studentii ar fi mai activi, atunci i-ar putea influenta si pe profesori. Daca ar cere mai mult, li s-ar da mai mult. Un profesor, cit de rau ar fi el, niciodata n-o sa se simta bine atunci cind un student de-ai lui este mai bine informat si ancorat cultural in realitatile contemporane. Cred ca profesorul X, betiv si/sau ignorant, se va simti prost daca studentul Y va incerca sa fie altfel. Dar atita vreme cit istoria artei se termina pentru ei la Andy Warhol si corespondentul sau romanesc Corneliu Baba, lucrurile nu cred ca se vor schimba prea curind. Am totusi incredere ca universitatile de arta din Romania vor face eforturi sa se schimbe si sa tina pasul cu scena de arta, care prin galeriile particulare si tinerii artisti este deja bine angrenata in cea europeana si internationala.

Nu sint dezamagit de arta romaneasca, sint dezamagit de individualismul artistilor, de nonsalanta cu care se creeaza false conflicte pentru avantajul personal al unor „jucatori“ pe scena de arta, dar cel mai mult sint dezamagit de lipsa totala a criticii de arta. Cu toate astea, si in arta, ca si in cinematografie, lucurile merg din ce in ce mai bine. Conflictele si falsele conflicte incep sa se aplaneze si parca, incet, se intrevede o atitudine pozitiva, de corectitudine si respect reciproc.