Preşedintele Traian Băsescu vrea
să-şi facă biserică în curtea Palatului Cotroceni. Şi cînd
preşedintele nostru iubit vrea ceva…, nimic şi nimeni nu-i stă
în cale. Biserică, da, dar nu-i de ajuns să dai un var şi să
aşezi o icoană pe pereţi. Biserica trebuie să fie impregnată de
istorie. Sfătuitorii de taină ai preşedintelui au aflat că vechea
mănăstire Cotroceni are odoarele grupate la Muzeul Naţional de
Artă, în Galeria de Artă Medievală. Guvernul se mobilizează
şi dă o Hotărîre de Guvern care obligă MNAR să transfere
obiectele de la MNAR la Cotroceni. Deh, dacă vrea preşedintele, ce
nu se face în ţara asta…? Hotărîrea de Guvern
stabileşte un termen de o lună pentru mutarea obiectelor. Numai că
acest tezaur bisericesc nu poate fi transportat cu sacoşa. Nici cu
tractorul. Scos din microclimatul de la MNAR, tezaurul se poate
degrada ireversibil. Partea de rezistenţă este iconostasul de lemn,
cea mai puternică piesă din colecţia aflată în Galeria de
Artă Medievală. Netransportabil, spun specialiştii în
restaurări.
Numai că voinţa preşedintelui se impune. Guvernul
ridică toate mîinile şi votează pentru mutarea obiectelor,
ministrul Paleologu, care conduce un minister ce-şi spune şi al
„Patrimoniului Naţional“, este legat trup şi suflet de
preşedinte şi paralel cu marea problemă a distrugerii unor obiecte
de patrimoniu. Aşa că şi domnul Paleologu zice „Da“, fără să
dea măcar un telefon la MNAR ca să afle dacă nu cumva piesele
acelea vor fi puse în pericol. Oricine ar crîcni, i se va
închide gura: „Băi, netoţilor, aici facem o reparaţie
istorică: repunem în valoare vechea biserică de la Cotroceni,
pe care Ceauşescu a desfiinţat-o“. Întrebarea este cu ce
sacrificii? Pe de o parte, descompletăm unul dintre cele mai
frumoase locuri de vizitat din ţară, Galeria de Artă Medievală de
la MNAR, pe de altă parte, n-avem nici o garanţie că acele obiecte
ar rezista unui transport. Colaboratorul nostru Cosmin Ungureanu
descrie în detaliu acest caz, în interiorul revistei, la
paginile de „Actualitate“, prezentînd poziţia celor mai
buni restauratori din ţară, care se împotrivesc mutării.
Argumentele lor le puteţi citi în materialul amintit. Aflăm,
la închiderea ediţiei, că sînt şi alte voci, de
muzeografi eminenţi, unele dintre ele sperăm să le găzduim în
numerele următoare ale revistei, oripilate şi indignate de decizia
Guvernului României. Lumea restauratorilor şi a muzeografilor
este în fierbere, iar ministrul Paleologu pare să nu fie
conştient de urmările unei astfel de decizii. Absenţa ripostei
sale, cînd a fost votată Hotărîrea de Guvern, ni-l
descoperă mai degrabă ca pe un om neinformat şi obedient decît
ca pe un păstrător şi apărător al patrimoniului. Ne pare rău că
trebuie să spunem: Theodor Paleologu s-a comportat, în acest
caz, ca un minuscul om politic, care nu poate să ţină piept
buldozerului de la Cotroceni.
Nu putem să nu ne întrebăm: să
fi căpătat preşedintele nostru iubit apucături voievodale? Vrea
să ctitorească o biserică la Cotroceni, cu obiecte aduse de la
MNAR, în dispreţul oricăror norme de conservare? Vrea să se
prezinte ca Întîiul Credincios al ţării şi să facă
paradă de evlavia sa, de habotnicia sa? Cine, de fapt, îl
împulsionează să calce în străchini în aşa hal?
Chestiunea conservării patrimoniului, de care revista noastră s-a
ocupat în dese prilejuri, poate fi extrem de sensibilă într-o
campanie electorală. Traian Băsescu nu pare să fie conştient de
impactul unei asemenea decizii. Oricînd, dacă nu s-a şi
întîmplat acest lucru, Traian Băsescu poate fi ştampilat
ca distrugător al unor valori de patrimoniu, greu încercate,
minuţios şi migălos restaurate la MNAR, pentru a-şi satisface
nişte ambiţii de campanie. Deşi poporul pare să fie anesteziat,
în aceste zile, cu nesfîrşitul şi deja plictisitorul
serial cu Mihaela Rădulescu şi ex-consortul, oricînd o
situaţie precum cea descrisă mai sus poate să schimbe percepţia
publică. Un preşedinte şi un Guvern care fac mereu caz de
consultarea experţilor, dar în chestiuni concrete neglijează
şi minimalizează părerea specialiştilor, ar putea să piardă
puncte electorale. Dar, ceea ce e mai grav, s-ar putea discredita.
Chiar dacă vrei să fii voievod, tot mai pleci urechea la vorbele
supuşilor tăi, unii dintre ei, restauratori greu încercaţi.