OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dovada pura de islamofobie, ofensa adusa islamului, act care justifica atentate sinucigase – cam asa judeca lumea musulmana pura si dura innobilarea, la 16 iunie, a scriitorului britanic de origine indiana Salman Rushdie, de catre regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Cei mai vehementi protestatari sint islamistii pakistanezi, care s-au adunat vineri – la rugaciunea traditionala musulmana – cu miile, pentru a-si face auzite vocile. La Islamabad, vreo 300 de oameni au dat foc efigiilor suveranei britanice si portretului lui Salman Rushdie, iar Parlamentul a cerut pentru a doua oara Londrei sa retraga titlul de cavaler oferit scriitorului: „Marea Britanie trebuie sa-i retraga titlul si sa il predea pe Rushdie Pakistanului, pentru a-l pedepsi conform legii islamice“ – afirma ritos un fundamentalist pro-taliban. La Karachi (sud), peste 1.000 de persoane s-au strins in fata unei moschei scandind „Moarte lui Rushdie si Marii Britanii!“. Peste 600 de islamisti s-au adunat la o manifestatie in orasul Multan (centru), astfel de proteste avind loc concomitent si la Quetta (sud-vest) si Lahore (est).
in urma innobilarii sale, Salman Rushdie, care a implinit 60 de ani in urma cu citeva zile, va avea dreptul sa-si preceada prenumele cu titlul de Sir.

El a fost condamnat la moarte in 1989 prin fatwa (edict religios islamic) de catre defunctul ayatollah Ruhollah Khomeiny, fondatorul Republicii islamice Iran, pentru blasfemie, dupa publicarea, acum 18 ani, a romanului sau Versetele satanice. La Teheran, cu ocazia rugaciunii musulmane de vineri, Ahmad Khatami, un influent lider religios, a declarat ca fatwa este in vigoare si nu poate fi comutata, deoarece Rushdie a adus atingere sentimentelor celor aproximativ un miliard si jumatate de musulmani din intreaga lume. Mai mult, Iranul s-a grabit sa califice innobilarea drept un act de „islamofobie“. Dupa tensiunile diplomatice generate cu Islamabadul si cu Teheranul, Londra s-a declarat miercuri „dezolata“ de faptul ca innobilarea lui Rushdie poate ofensa sentimentele musulmanilor, insa nu a cerut scuze. Nici chiar dupa ce ministrul pakistanez pentru Afaceri religioase, Ijaz-ul-Haq, a declarat in plenul Adunarii Nationale ca „daca cineva isi va detona centura cu explozibili pentru a apara onoarea Profetului, acest tip de atac ar fi justificat“.

Minia a cuprins si Malaezia, tara din Asia de Sud-Est, cu o populatie musulmana de 65%. Adunati in fata Ambasadei britanice la Kuala Lumpur, circa 20 de militanti ai Partidului Islamic Pan-malaezian (de opozitie) au scandat „Marea Britanie si Rushdie – in Infern!“. intr-un memorandum remis ambasadorului, ei au cerut ca „in numele pacii si al respectului reciproc, distinctia sa fie retrasa, iar guvernul britanic sa ia distanta fata de un provocator precum Salman Rushdie“. Si talibanii din Afganistan au solicitat Marii Britanii sa „prezinte scuze musulmanilor“. Surpriza in Egipt: Parlamentul (si nu radicalii din Fratia Musulmana!) a criticat innobilarea lui Rushdie, calificind-o drept o eroare. „A onora o persoana care a adus ofensa religiei musulmane este o greseala chiar mai mare decit publicarea caricaturilor profetului Mahomed“ – e de parere presedintele legislativului egiptean, Fathi Sorour. Ne amintim ca, in 2005, publicarea caricaturilor a suscitat proteste si violente intr-o serie de tari musulmane.

India apara decizia Marii Britanii
India a facut o figura aparte, in sensul in care presa a criticat reactiile violente din Pakistan si Iran, aparind decizia Marii Britanii. Pentru The Times of India, Islamabadul si Teheranul incearca pur si simplu „sa isi intareasca pozitiile calificind decizia britanica drept ofensa la adresa islamului“. Editorialistul crede ca „in mod evident, retorica celor doua guverne e menita sa adune partizani“. Sprijinind pozitia Londrei, ziarul indian apreciaza ca titlul de cavaler conferit lui Rushdie se justifica prin „recunoasterea reperelor unei societati multiculturale care l-a adoptat si prin reusita sa literara“.

Un alt cotidian national, Hindustan Times, considera ca reactiile violente pakistaneza si iraniana nu vor avea alt rezultat decit sa confere operei lui Rushdie si mai multa popularitate in rindul tinerei generatii. O luare de pozitie rationala, care poate fi amendata cu rea-credinta, cita vreme relatiile indo-pakistaneze sint mai mult decit tensionate inca de la separarea celor doua tari, in 1947. Pina atunci, Marea Britanie era putere coloniala...
Sprijin si din partea Frantei, care a condamnat „orice amenintare“ formulata impotriva unui scriitor cu argumente generate de substanta scriiturii sale si a reafirmat atasamentul sau fata de libertatea de constiinta si de expresie.
Reprezentantul OSCE pentru libertatea presei, Miklos Haraszti, a denuntat si el „vinatoarea de vrajitoare lansata impotriva lui Salman Rushdie de catre extremistii religiosi“. intr-o luare de pozitie, Haraszti, el insusi un scriitor persecutat in Ungaria comunista, a scris ca „noile proteste fata de Rushdie, declansate de innobilarea acestuia, constituie o intoleranta in numele tolerantei“.

Oficialul OSCE mai afirma ca acest caz „este ultimul din lunga serie de campanii de intimidare impotriva reprezentarii artistice a unor teme religioase“ si aminteste de asasinarea, in 2004, in Olanda, de catre un islamist, a cineastului critic la adresa islamului Theo van Gogh, de publicarea caricaturilor lui Mahomed in Danemarca, precum si de fatwa iraniana pronuntata in urma aparitiei unui studiu pe teme religioase in ziarul Senet din Azerbaidjan. „Este scandalos ca decretele care cer moartea scriitorilor sau a jurnalistilor continua sa fie respectate si ca autorii lor nu ajung sa suporte consecintele actelor lor de ura“, continua Haraszti, potrivit caruia „nu exista nici o diferenta in termeni de morala intre comanditarea uciderii unui jurnalist si de acum celebrele fatwa de asasinare a scriitorilor“. in fapt, crede Haraszti, „libertatea confesionala nu ar trebui opusa libertatii de expresie. Ele sint cele doua fete ale aceleiasi medalii“. „Ce prostie epocala sa califici drept curajos un act care este, de altfel, cit se poate de normal: decorarea unuia dintre cei mai mari scriitori contemporani ai lumii“ – conchide Haraszti.

Occidentul si valorile sale
Salman Rushdie nu a incetat, de-a lungul anilor, sa denunte fanatismul religios. El a devenit inamicul declarat al musulmanilor fundamentalisti, scriind, in Versetele satanice, ca femeile profetului Mahomed sint de fapt prostituate. La 14 februarie 1989, imamul Khomeiny, seful suprem al revolutiei islamice iraniene, a pronuntat impotriva sa o fatwa prin care il condamna la moarte. Intrat in clandestinitate, Rushdie incepe sa traiasca inconjurat de garzi de corp si mutindu-se dintr-o ascunzatoare in alta. Dupa cinci luni in care a trait astfel, cea de a doua sotie, romanciera americana Marianne Wiggins, il paraseste. La 12 iulie 1991, traducatorul japonez al romanului, Hitoshi Igarashi, este ucis cu lovituri de cutit la Tokyo. Se hotaraste sa renunte la o astfel de viata si anunta, in 1993, ca nu mai vrea sa fie „un om invizibil“. Cu toate riscurile, face tot mai multe calatorii si apare tot mai des in public. in acelasi an, romanul sau Copiii din miez de noapte – editie in limba romana la Polirom, in 2005 – scris inca din 1981, este declarat cea mai buna carte a ultimilor 25 de ani de catre prestigiosul juriu al Booker Prize.

Nascut la Mumbay, intr-o familie musulmana bogata, educat in Anglia, la Cambridge, Salman Rushdie, a carui ultima carte, Shalimar clovnul – tradusa anul trecut in romaeste la Polirom –, a fost publicata in septembrie 2005, este un scriitor angajat. Etichetat ca fiind de stinga, a criticat-o in Versete si pe Margaret Thatcher, premierul britanic la acea vreme, pe care a definit-o ca „doamna Tortura“. Nici politia nu a scapat prea usor, chiar daca de la un punct incolo a fost protejat de ea, ofiterii fiind cei care ii agresau pe imigrantii ilegali.

in octombrie 2006, intr-un lung interviu acordat cotidianului The Independent, scriitorul – care traieste intre Londra si New York, fiind casatorit a patra oara cu manechinul si actrita de origine indiana Padma Lakshmi – se declara ingrijorat de derivele fundamentaliste ale islamului. „Acum, noi toti traim sub o fatwa; putem privi fatwa ca fiind la originea atentatelor de la 11 septembrie 2001. Nu exista o linie directa. Ati putea spune ca nu e vorba de aceeasi «piesa muzicala». insa, intr-un anumit fel, este“. Rushdie, cel care a respins islamul inca din adolescenta, dar pentru care bunicul sau, un credincios practicant, ramine un „model de toleranta“, este absolut ingrijorat de aceasta radicalizare. Vorbind cu ocazia dezbaterilor cu privire la oportunitatea purtarii valului de catre femei, aprecia ca „valul nu este altceva decit un mijloc de a anula orice putere femeilor“. isi mai exprima speranta ca Occidentul nu va ajunge sa abdice de la valorile sale: „Occidentul trebuie sa ramina ceea ce este. Nu e nimic rau in ceea ce a acceptat timp de sute de ani: satira, ireverenta, ridiculizarea“.