Chirurgia fără anestezie în corpul bugetarilor şi al
pensionarilor a adus în faza critică războiul dintre guvernanţi şi guvernaţi.
Cu spatele la zid, puterea scormoneşte după ultimele resurse de solidaritate
doar acolo unde le mai poate găsi, adică în interiorul ei. Preşedintele a pus
capăt simulacrului de consultări odată cu radicalizarea viitoarelor victime ale
planului de austeritate şi îşi concentrează energia pe salvarea Guvernului.
Operaţiunea nu este atît de dificilă cum pare la prima vedere.
Liber-schimbiştii lui Oprea vor opta, probabil, pentru
prelungirea agoniei Executivului, în schimbul unor măsuri de protecţie pentru
cei mai vulnerabili dintre românii supuşi terapiei de şoc. Alternativa ar fi
căderea Guvernului prin moţiune de cenzură, iar eventualele alegeri anticipate
i-ar mătura din Parlament în primul rînd pe „progresiştii naţionali“. La fel se
va întîmpla şi în cazul unor alegeri la termen, deşi Oprea şi ai săi speră, totuşi,
ca pînă în 2012 să prindă ceva cheag.
PSD stă cel mai confortabil pe ruinele arzînde ale
societăţii şi aşteaptă moţiunea pentru a exersa retorici de stînga. Va cere
impozitarea la sînge a celor bogaţi şi execuţia sumară a cotei unice, va
condamna spolierea săracilor şi va proclama oficial intrarea Dreptei în
incapacitate politică. Cum va putea PNL să se ralieze unui text de stînga,
numai pentru a dărîma un Guvern impotent şi a-l pune la colţ pe Băsescu, este
greu de înţeles. Şi mai ales de acceptat de către votanţi, alţii decît cei care
au mai rămas credincioşi PD-L-ului. Doar dacă nu există, cumva, scenariul
ascuns al coalizării PSD şi PNL în jurul unui prim-ministru apolitic, în fapt,
o reîncălzire a variantei Johannis din noiembrie-decembrie 2009. Totuşi, Victor
Ponta, care, aparent, a învăţat din erorile predecesorului său, a susţinut
răspicat că PSD a renunţat definitiv la experimente dăunătoare gen alianţa cu
PD-L, din 2008, sau frăţia pentru Cotroceni cu PNL, din 2009. Calculul
social-democraţilor este simplu – aşa cum decurg lucrurile, PD-L şi Băsescu vor
preda România la cheie PSD-ului.
Minţile luminate din PNL – dacă mai există – ar trebui să
propună o critică raţională a puterii pedeliste, a clientelismului mizerabil
promovat de acest partid presupus reformator, fără riscurile pătrunderii în
apele teritoriale ale Stîngii, căreia liberalii să-i rămînă, apoi, captivi. În
fond, toată experienţa comună penelisto-pesedistă din ultimii trei ani, din
momentul alungării PD de la guvernare, a fost practic un eşec, care a favorizat
ideologic PD-L şi i-a creat culoarul politic pe care se află astazi. O
experienţă care a inclus concubinajul de un an şi jumătate – condimentat din
plin cu măsuri populiste, cum a fost creşterea fără acoperire şi nediferenţiată
a pensiilor –, tentativa de suspendare a lui Băsescu, soldată cu întoarcerea
triumfală a acestuia, purtat pe braţe de popor, şi, nu în ultimul rînd,
ridicolul nopţii de 6 decembrie. Iar dacă toate acestea sînt ignorate sau
uitate, Crin Antonescu este dator, în ultimă instanţă, să explice cum va salva
cota unică – rudimentul de doctrină la care ţine personal şi care mai ţine în
viaţă PNL –, în situaţia unei alianţe cu PSD sau a sprijinului acordat unui
viitor guvern alcătuit în jurul acestuia.
Aşa arată frontul politic împotriva puterii. Cel sindical
dă, zilele acestea, primele semne de incoerenţă şi debusolare, deşi mitingul
din 19 mai dorea să demonstreze contrariul. Ziua de 31 mai, stabilită iniţial
pentru greva generală din sistemul public, nu mai pare bătută în cuie. Cel mai
grav este, însă, că liderii sindicali nu ştiu care va fi pasul următor.
Amputările de salarii bugetare vor fi urmate de restructurări – obligatorii,
dar nu pe criterii politice, ci de eficienţă şi performanţă – sau austeritatea
este doar o perioadă tranzitorie, după care lucrurile vor reintra în procesul
natural, românesc, de mucegăire instituţională? Reducerea indemnizaţiilor de
creştere a copilului şi a celor acordate veteranilor şi foştilor puşcăriaşi
politici reflectă starea deplorabilă a bugetului sau anunţă, mai degrabă, o
altă filozofie în privinţa ajutoarelor de stat? Sînt doar două dintre
întrebările care meritau a fi puse. Pe de altă parte, este dezagreabil să vezi
patronatele ciondănindu-se pe un loc mai aproape de pulpana puterii, în loc să
ceară măsuri anti-criză adevărate şi garanţii ferme că reducerile de salarii şi
pensii vor fi însoţite de amputări drastice ale sumelor destinate clienţilor.
Apropo, de cînd îi reprezintă pe o bună parte a patronilor autorul implantului
de palmieri de la Mamaia? Puterea nu este cu adevărat izolată. Are alături
lipsa de coeziune şi de viziune a celor care suportă consecinţele actelor ei.
Alternativa la "taierea" Base-Boc!rizoaicad.arges - Sambata, 29 Mai 2010, 22:10
Urgenta fulger! Solutie alternativa, la “ciuruiala” lui Base-Boc, pentru FOLOSINTA opozitiei si a sindicalistilor, in aceasta perioada fierbinte! 1.) Diferenta, dintre pensia in plata si plafonul de 1300 lei, se impoziteaza cu 90%, indiferent de provenienta pensiei! 2.) Diferenta, dintre venitul real si plafonul de 3500 lei, se impoziteaza cu 90%, pentru toate veniturile din bani publici! Daca economiile, rezultate astfel, nu ar fi suficiente, atunci pensiile rezultate anterior se pot impozita cu 5% incepand cu cea de 1001 lei, iar veniturile rezultate anterior se pot impozita cu 10% incepand cu venitul de 1001 lei! Reflectati, exprimati-va, si contrbuiti la imbunatatirea solutiei! D. Rizoaica.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters