OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Institutul Cultural Roman (ICR) tinde, in ultima vreme, sa acopere in semnificatie numele sau, adica sa devina o institutie de reala promovare a valorilor culturii romanesti peste hotare. Important este ca ICR nu mai lucreaza ca inainte, la intimplare, ci si-a propus, in primul rind, o strategie si metode de promovare a ceea ce are mai bun cultura romana. La cele zece filiale ale sale de pe mapamond, de la New York pina la Tel Aviv, nici o manifestare culturala nu mai poate fi organizata la o simpla propunere a unui veleitar. Exista boarduri de specialitate in tara, care accepta sau resping actiunile culturale.

Se creeaza astfel premisa de-a ridica mult stacheta manifestarilor culturale, acestea nemaifiind privite de opinia publica locala drept un debuseu al unor artisti ratati de origine romana, care considerau, pina mai an, ca ICR trebuie sa le promoveze operele, pe banii contribuabililor, pentru a mentine o relatie buna cu diaspora romaneasca, vezi Doamne, ca altfel se supara romanii de peste granite. ICR a inteles, dupa 15 ani de zile, ca nu este o reprezentanta a disporei culturale romanesti, ca adevarata ei misiune este de a promova valorile culturale romanesti in primul si in primul rind pentru cetatenii tarilor in care activeaza. Nu de mult, citiva intelectuali au propus o serie de scriitori, numai 20, care ar urma sa fie tradusi in strainatate.
Noua misiune a ICR-ului este insa handicapata. ICR-ul exista si nu exista. Are o structura, dar n-are bani. Depinde administrativ, financiar si logistic de Ministerul Afacerilor Externe (MAE). Se consulta cu Ministerul Culturii si Cultelor (MCC) daca are dreptate in optiunile sale asupra programelor culturale. Astfel ca, in procesul decizional, se amesteca prea multe institutii.

Singura solutie viabila este ca ICR-ul sa devina de sine statator si sa raspindeasca in lume cultura romaneasca independent, asa cum o face, de pilda, Goethe-Institut. Este regretabil ca actualii guvernanti, care se considera liberali si deschisi la nou, la eficienta, au respins o hotarire de guvern in acest sens. A tine in captivitatea MAE si a MCC o institutie ca ICR este o mare greseala. Speram ca autoritatile vor incheia cu trecutul, cind Centrele Culturale erau doar un apendice al politicii comuniste, si vor da independenta decizionala, economica si logistica acestor institute.
Cel putin la New York, situatia este ridicola. Directorul si toti angajatii ICR isi desfasoara activitatea in cadrul cladirii Misiunii Permanente a Romaniei la ONU si a Consulatului General din New York. Asa ca directorul si directorul adjunct al ICR sint subordonatii functionarilor superiori ai MAE, care-i si platesc... O parte din personal este pus la dispozitie de MAE, nu ales de ICR, care trebuie sa-i accepte volens nolens, deoarece n-are independenta financiara, iar independenta decizionala ii este restrinsa birocratic.

La New York, galeria de arta plastica de la parterul cladirii, pe 3rd Avenue, are zabrele groase temeinic fixate, asa ca cine mai indrazneste sa se uite la cite o pictura sau sculptura romaneasca? il gonesc zabrelele, singurele care mai aduc aminte de universul concentrationar al Romaniei comuniste de altadata. Iar daca exista, totusi, un amator inrait de arta, care nu se da batut in fata vitregiilor, acesta va intimpina dificultati in a descoperi opera de arta. Aratind ca o inchisoare, galeria nu invita la vizitare, ci mai degraba respinge. Si, cum la New York ai de unde alege, amatorii de arta isi vor indrepta pasii catre locuri mai prietenoase.
Tot la New York am gasit in lunile trecute un program deosebit de interesant. Directoarea, Corina Suteu, a reusit sa aduca un artist de talie internationala la New York, si anume pe Dan Perjovschi, furindu-l pentru o saptamina de la Modern Tate, de la Londra, unde era invitat sa lucreze. Avind in vedere aprecierea de care se bucura artistul, i s-a organizat o expozitie la o galeria de arta contemporana din New York, foarte bine cotata, iar Dan Perjovschi a tinut o conferinta la ICR.