OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Mai poate fi, astazi, viabila o emisiune culturala? Si daca da, care ar fi „ingredientele“ pe care ar trebui sa le contina? Mai poate ea atrage publicul? Intrebari retorice pe care ni le provoaca uneori lipsa unor emisiuni pe teme culturale de existenta altora care, inevitabil, ne plictisesc. Si, totusi, ele exista, ba mai mult, apar tot timpul: emisiuni noi, care rezista sau nu, care plac sau nu.
Una dintre ele este si cea lansata simbata trecuta pe canalul 1 al postului national de televiziune. Intitulata Totul la vedere, emisiunea isi propune „punerea punctului pe i“ in domeniul artei contemporane, prezentarea culturii actuale fara mistificari si fara ascunzisuri. Iar daca ar fi sa o citam pe Lia Perjovschi, aceasta emisiune exista „nu pentru ca sa va distram, ci pentru ca sa va tinem in tensiune, poate chiar sa va iritam“.

De ce sa irite? Pentru ca arta contemporana, din cauza faptului ca nu este indeajuns, sau aproape deloc, in unele cazuri, cunoscuta, poate soca si poate enerva. Imaginile prezentate in special in cadrul sectiunii de arte vizuale au fost, intr-adevar, socante chiar si pentru „initiati“. Si asta se intimpla pentru ca nu avem decit rareori prilejul de a vedea imagini de la festivalurile de arta contemporana din strainatate si chiar de la noi din tara. Realizatorii de emisiuni culturale nu au avut pina acum initiativa sau, poate, curajul de a arata astfel de lucruri pe un canal public de televiziune. Ele au socat, dar telefoanele preluate in direct au aratat ca prezentarea lor era necesara.
Rubricile, axate fiecare pe cite un segment al artei, au fost bine alcatuite si regizate, „curgind“ firesc una din cealalta. Desi Dan Perjovschi a marturisit la inceput ca acest „episod pilot“ a fost, de fapt, o „repetitie generala cu public“, sentimentul lasat in urma celor trei ore de emisie in direct nu a fost deloc cel al asistarii la o repetitie. Au existat si momente – inevitabile pentru o emisiune in direct – de neconcordanta intre moderatori, de greseli de exprimare sau de proasta sonorizare; intregul a fost, insa, coerent si bine alcatuit. O emisiune vioaie, cu moderatori spontani, un maraton al trecerii prin cultura contemporana, pe alocuri atit de grabit incit nu puteai tine pasul. Imagini atent selectate din fiecare domeniu cultural, comentate pe larg de invitati sau de moderatori.

Corpul uman – tema centrala a acestei prime emisiuni – a fost trecut prin toate manifestarile culturale pe care le-a avut de-a lungul timpului, de la perceptia traditionala ca simplu obiect si pina la divinizarea lui ca element artistic in sine si, apoi, pina la corelatia pe care a facut-o H.-R. Patapievici intre corpul uman si... legea caselor nationalizate! De ce aceasta tema? Pentru ca – ni se explica – de la corp porneste totul: corpul iubeste sau se transforma, tot el este suportul material pentru arta, in acelasi timp „cel mai ieftin, cel mai bun si cel mai sofisticat material pentru un artist“ (Dan Perjovschi). Dupa care Lia Perjovschi ne spune, spre sfirsitul emisiunii, ca in Romania nu respectam corpul, nu ne respectam pe noi insine si, prin urmare, nici pe ceilalti. De aici si ideea ca a vorbi despre corpul uman este o tema de importanta fundamentala pentru intelegerea proprie si pentru intelegerea artei. Ruxandra Garofeanu, cea care a asigurat, in timpul emisiunii, background-ul si care a sustinut un dialog nevazut – pina la final – cu moderatorii, invitatii si telespectatorii, ne mai spune ca bietul nostru corp contine atita fier cit este necesar pentru fabricarea unui cirlig care sa sustina propria noastra greutate!

Ce a fost mai interesant in aceasta emisiune-maraton? Poate imaginile de performance artistic, secventele de film sau teatru, sau poate micul spectacol coregrafic oferit de Mateia Stanculescu si Mihai Mihalcea, mini-recitalurile sustinute de Ioana Ostafi-Dancu si Cristian Alexandru Petrescu, discutiile despre literatura sau despre teatru, sau... sau poate fiecare in parte si toate la un loc? Greu de spus. Dar daca sint multi aceia care viseaza la un spectacol despre „erotismul ardeilor, al rosiilor, al obiectelor“ (Sebastian-Vlad Popa, critic de teatru), atunci aceasta emisiune va rezista si isi va afla un public stabil, care sa se regaseasca in ea asa cum se regaseste intr-o carte buna.