Solidaritate şi compasiune

Autor: Jaroslaw GODUN | Categoria: Actualitate | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

La solicitarea redacţiei noastre, Jaroslaw Godun, directorul Institutului Polonez din România, ne-a scris cîteva rînduri despre tragedia întîmplată Poloniei.

Vestea m-a surprins pe Valea Oltului, în scurtul popas pe care-l făceam în drumul spre casă, la Bucureşti. Mă întorceam din Polonia, unde săptămîna de după Paşte a stat sub semnul simbolic al evenimentelor istorice de la Katyn. Pe 7 aprilie, la invitaţia lui Vladimir Putin adresată omologului său polonez Donald Tusk, o delegaţie poloneză din care făceau parte politicieni şi reprezentanţi ai cultelor a mers la Katyn pentru a comemora 70 de ani de la uciderea ofiţerilor polonezi, victime ale regimului totalitar stalinist.

Trei zile mai tîrziu, preşedintele Poloniei urma să se deplaseze la Katyn cu o altă delegaţie, la care se alăturau şi reprezentanţi ai familiilor celor ucişi de sovietici în 1940. Cu o zi înainte de tragedie, i-am auzit pe mulţi dintre oficialii din această delegaţie dînd declaraţii pe toate posturile de televiziune şi radio. Katynul devenise unul dintre subiectele fierbinţi ale orei. Reprezenta promisiunea că relaţiile ruso-polone vor intra pe un nou făgaş, că toate resentimentele trecutului îşi vor găsi drumul spre iertare, că ruşii, asumîndu-şi genocidul şi cerîndu-şi iertare de la polonezi, vor reuşi să aline durerea unei răni încă deschise pe trupul Poloniei. Şi iată, cîteva ore mai tîrziu, primesc prin telefon această veste şocantă, care m-a făcut să cred pentru cîteva momente că sînt victima unei farse de prost gust, că auzul îmi joacă feste, că totul e ireal, că e imposibil să fie real... Vestea mi se părea de-a dreptul absurdă, aberantă, halucinantă... Uneori, realitatea poate să fie astfel.

M-am gîndit imediat că în avion sînt persoane pe care le cunosc personal, că m-am întîlnit cu unele dintre ele în ianuarie, că am vorbit cu altele la telefon de curînd, că de unele mă lega o sinceră prietenie. Toate acestea gînduri îmi treceau haotic, incontrolabil, prin cap... Imediat, telefonul a început să sune şi nu s-a mai oprit din sunat... Asupra mea s-a revărsat un torent de dovezi de sinceră compasiune, prietenie şi căldură, şi atunci am simţit la propriu ce importantă este solidaritatea. Am simţit cum, în faţa tragediei, oamenii se coalizează, se sprijină, pactizează, uită de divergenţe. Emoţionant a fost să văd declaraţia polonezilor surprinşi de veste pe străzile Varşoviei, care spuneau că, deşi nu l-au votat pe Lech Kaczynski, nu pot să nu fie cutremuraţi de cele întîmplate, nu pot să nu se alăture celor care transformă pieţele Poloniei într-un altar de flori şi candele... La fel ca trotuarul din faţa Ambasadei Poloniei de la Bucureşti, care poartă dovezile de solidaritate şi compasiune ale românilor faţă de noi.

Imediat după aflarea veştii catastrofei, multă lume a crezut că printre victime se afla şi Andrzej Wajda, regizorul fimului Katyn – o încercare de reconstituire a istoriei tragice a celor 22.000 de ofiţeri polonezi care şi-au pierdut viaţa în 1940. Din fericire, Wajda nu participa la festivităţi, dar în acest context dramatic, filmul lui capătă valenţe suplimentare, simbolice. Nu mai e doar un document istoric, este în egală măsură o verigă de legătură între două tragedii care au zguduit Polonia la distanţă de şapte decenii unul de celălalt: într-una şi-au pierdut viaţa floarea intelectualităţii poloneze care îşi servea patria şi lupta pentru o idee, în cealaltă au pierit reprezentanţi de frunte ai elitei politice, sociale, religioase, economice. Se spune că în orice rău care se întîmplă trebuie căutată şi partea bună... Sînt mulţi cei care încearcă să găsească acum acest „bine“. De exemplu, fostul ministru al Afacerilor Externe, profesorul Adam Rotfeld, este de părere că tragedia aceasta, în mod paradoxal, ar putea să ducă la îmbunătăţirea relaţiilor dintre Rusia şi Polonia. Iar simbolismul Katynului va rămîne pe veci în memoria colectivă a naţiunii poloneze.

Le mulţumesc şi le sînt profund recunoscător tuturor prietenilor mei din România pentru gesturile lor sincere de solidaritate şi pentru felul cald cum au ştiut să-şi exprime regretul.

Jaroslaw GODUN

directorul Institutului Polonez