Autor: 
Categoria: 
Parcă nu se mai termină belelele ce vin pe capul românilor. Necazuri şi nenorociri de tot felul. Ba ploi şi tornade, ba furtuni şi inundaţii, alunecări de teren şi deraieri de tren, colac peste pupăză incendiul de la maternitatea Giuleşti. Cu politica externă oricum am pus-o de mămăligă – sărutul pe creştet acordat de preşedintele israelian omologului român a fost ca un banc spus de Micea Crişan, „Două mii de ani am fost poporul ales, să mai fie aleşi şi alţii!“ – iar incidentul de la Moscova cu diplomatul român declarat persona non grata a venit ca stafida pe cozonac.
Ne întrebăm rapid cum ar fi arătat România cu un astfel de premier! E chiar imposibil să ajungă unde trebuie un om capabil şi fără darul de a fi slugă? Greu însă să fie acceptat un „minoritar“ la conducerea românilor. „Ce, maică, nu se găsea unul da-i noştri pentru postul ăsta... Chiar aşa... Toţi veneticii să ne reprezinte...“, parcă vedem cum se căina un politician român verde, aducînd în atenţie ce-i spunea mama lui între patru ochi, mai acum cîţiva ani, atunci cînd a fost vorba de candidatura lui Varujan Vosganian la un post de comisar european. Că veni vorba, îşi mai aduce cineva aminte de incidentul cu fostul ofiţer de securitate Liviu Turcu? Nici pînă azi autorităţile americane nu i-au găsit domiciliul.
Să vină în faţa părinţilor cu copii încă neindentificaţi – ni se pare o dramă incredibilă ce se întîmplă cu aceşti bebeluşi încă neidentificaţi, cei vii şi cei morţi, parcă am fi în Coreea sau în Vietnam, sinistru... – primari şi miniştri care au cheltuit bani cu lopata pentru te miri ce aiureli, iar pentru sănătate şi învăţămînt nu au mai lăsat fonduri. Iar atitudinea cinică a şefului statului este incalificabilă! A venit momentul unei dure realitătăţi: demisia actualului cabinet condus de un incapabil deja notoriu precum Emil Boc şi alcătuirea în regim de urgenţă a unui guvern responsabil compus din tehnocraţi. E nevoie şi de încredere, nu doar de competenţă. Avem acelaşi exemplu în dr. Raed Arafat. Sînt încă destule capete luminate în ţara asta cărora să nu le stea capul doar la furtişaguri şi ciordeli. O nouă majoritate parlamentară care să susţină un guvern competent devine absolut trebuincioasă. Nu mai e timp de pierdut. Se poate reface proiectul cu Klaus Johannis premier. Dacă forţele politice ar face un compromis istoric, se poate alcătui şi o nouă majoritate parlamentară care să susţină un guvern condus de un personaj credibil şi creditabil. Dincolo de măsuri rapide e nevoie de încredere în lideri şi în instituţii. Doar cu mici şi cîrnaţi la grătarele fumegînde de pe lîngă mînăstirile României nu putem depăşi momentele grele. Trebuie sacrificaţi nu doar porci, viţei şi pui puşi la fript, ci şi puţină conştiinţă de sine şi responsabilitate. Cine s-o facă ? Actualii guvernanţi nu dau semne că ar putea face ceva. Şi totuşi, ceva trebuie făcut. Eventual consultaţi Raed Arafat şi Klaus Johannis. Se pare că sunt singurii români cu scaun la cap. Ceilalţi moţăie în fotoliile lor ministeriale sau bombăne mereu nemulţumiţi, precum Traian Băsescu în tronul lui de la Palatul Cotroceni. Ceva, ceva trebuie făcut. Moartea acestor copii nevinovaţi nu ne va da pace.
P.S. Construirea unei moschei şi a unui Centru Cultural Islamic lîngă Ground Zero la New York ni se pare o propunere sinistră şi un afront adus miilor de victime ale atentatului de la 11 septembrie. Preşedintele Obama se înşeală amarnic dacă aşa crede el că va îndupleca Iranul să renunţe la pragramul nuclear. Fata aceea din Afganistan, cu nasul tăiat şi urechea sfîrtecată, este imaginea vie şi dureroasă a unei lumi care şi-a pierdut nu doar busola, dar şi reperele.
Etichete:
RSS Feed
Newsletters