OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Poate ca in acest moment este mai usor sa scrii despre proza si publicistica lui Sorin Stoica. Din cele publicate, probabil, se pot evalua proportiile pierderii. Dar cum sa scrii despre un tinar cu vocatie de universitar, intrucit aceasta institutie nu cintareste dupa rezultate, ci dupa ani?
Si totusi, Sorin Stoica, in cei doi-trei ani, a demonstrat, prin pregatirea a patru seminarii la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, ca vocatia de prozator este compatibila cu vocatia de universitar. Discret, exigent, punctual, documentat – nu putea sa fie popular nici intre studenti, nici intre colegi; si poate nici nu dorea acest lucru cu orice pret. Avea totusi putini, de altfel, sustinatori in ambele tabere.

Fara sa fi fost naiv, credea totusi in aprecierea performantei sale universitare. Sorin Stoica era dedicat invatamintului superior, dar nu neaparat etajului si biroului. Ca antropolog, pendula intre teren (de preferinta copii sau batrini) si singuratatea lecturii si a scrisului.
Am publicat impreuna doua culegeri din lucrarile studentilor, aveam in derulare cel putin inca doua asemenea volume, ba am discutat si tema unei dizertatii de doctorat, alaturi de alte planuri. Si totusi nu stiu sa scriu despre Sorin Stoica.
Sorin (deocamdata?) nu se lasa descris.