OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Institutul Cervantes a organizat o intilnire cu jurnalistul si scriitorul catalan Ignacio Vidal-Folch, martor al Revolutiei romane din 1989 si autor al unui roman care tematizeaza evenimentul (Si a fost anul Lambadei, traducere de Ileana Scipione, Univers, 2000). Discursul sau de la Bucuresti reprezinta o pledoarie pentru dezideologizarea activitatii intelectuale.

Ziarist si prozator, Ignacio Vidal-Folch locuia intr-una din camerele hotelului Intercontinental in iarna aceea in care, gerul ostoindu-se si Ceausescu temindu-se de ceea ce indeobste nu scapi, s-a produs fenomenul meteorologic, rar in Romania, numit revolutie (lovilutie, pentru cei cu probleme de vorbire). Din aceasta experienta unica pentru noi si bizara pentru un jurnalist catalan contemporan cu Franco, cu nationalismul, cu terorismul si daruit de natura cu singe cald, a iesit, in 1996, un roman intitulat intr-o prima faza Anul Lambadei. Editorii spanioli (Anagrama), i-au impus un alt titlu, La libertad, dar au gresit. Astazi stim ca 1990 a fost de fapt anul Lambadei si al unui local kombat de masa, mai putin cel al Libertatii, cu L majuscula. Ca si cum ne-ar mai fi ramas vreo majuscula in istorie dupa ce sinistrii impuscati le inghitisera pe toate. Drept pentru care, in anul 2000, apare traducerea romaneasca a romanului: Si a fost anul Lambadei.

Vidal-Folch a poposit in Romania pe vremea cind era corespondent de presa in Centrul si Estul Europei. Cunoscator al fortei de penetrare a ideologiei in mintile unor natiuni aflate ceva mai jos pe scara „procesului civilizarii“, scriitorul urmareste pe viu destramarea si caderea Cortinei de Fier, ca si urmele ei, vizibile in modul in care Estul percepe Vestul si viceversa. Institutul Cervantes din Bucuresti l-a invitat pe martorul caderii comunismului romanesc sa le vorbeasca romanilor cu ocazia lansarii, in Spania, a ultimei sale carti, Turistas del ideal, despre care presa spaniola scrie ca prezinta o viziune satirica a „intelectualilor compromisi“ – Sartre, Gide, etc. Protagonistii romanului sint un scriitor comunist de romane politiste, un cantautor al noptilor albe din Madrid si un scriitor portughez cistigator al premiului Nobel. Romanul este primul dintr-o trilogie despre Spania contemporana. Despre acesti intelectuali a fost intrebat si a vorbit autorul la Institutul Cervantes. Intelectualul continua sa fie o figura bizara in Occidentul contemporan. De fapt, daca avem in vedere scaderea eficacitatii carismei sale, figura sa tinde sa apara mai degraba ca o curiozitate, cu atit mai mult cu cit vorbeste din pozitia „intelectualului revolutionar“, cu ferme credinte social-politice.

Ignacio Vidal-Folch a vorbit asistentei despre cazul unor semeni de-ai lui spanioli care s-au dus in Cuba sa se plinga de constringerile la care le este supus cuvintul in tara lor capitalista, despre umilintele pe care le au de indurat atunci cind se vad obligati sa se intretina scriind scenarii de film. A vorbit despre prima vizita a lui Soljenitin in Spania, pe vremea lui Franco, atunci cind dictatorul l-a primit cu bratele deschise, iar opozitia de stinga ii asigura pe cetateni ca e vorba despre un agent CIA. Pe de alta parte, in calitate de scriitor catalan, Ignacio Vidal-Folch este, alaturi de alti treizeci intelectuali din regiunea Catalunia, semnatarul unui manifest intitulat Restaurarea realitatii, care militeaza pentru crearea unui partid de centru-stinga lipsit de veleitati nationaliste. Intelectual la rindu-i, Ignacio Vidal-Folch are in plus fata de cei pe care-i critica experienta de teren: tocmai ce-i lipseste unui om de cultura, inteligent pentru a nu face gafe atunci cind vorbeste societatii din afara ei. (A.M.)