OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Spectacolele-lectura au devenit o constanta in peisajul teatral romanesc, aducind in prim-plan texte contemporane din dramaturgia romana si universala. Atentia publicului este focalizata in aceasta formula mult mai puternic pe textul dramatic, care devine centrul de greutate. Spectacolele-lectura sint o provocare atit pentru actorii care trebuie sa se concentreze aproape exclusiv pe valentele textului, cit si pentru spectatorii incitati sa-si imagineze posibile montari. Pina acum, in stagiunea 2003-2004, la Teatrul Odeon au avut loc doua spectacole-lectura: cel dintii a fost in luna noiembrie, pe textul Liei Bugnar, Femeia din manuscris, unde tema scriiturii si raportul dintre autor si personajele sale, prelungirile lor in viata celui care le-a imaginat si care este nevoit sa se confrunte cu ele lasa loc unui final deschis. Spectacolul a fost regizat de Gina Lazar, iar in distributie au fost: Adriana Trandafir, Sorin Leoveanu, Gabriel Pintilei, Pavel Bartos, Paula Niculita, Dimitrii Bogomaz.

Cel de-al doilea spectacol a avut loc in luna decembie, Elefanti roz. Elefanti galbeni. Si oameni, textul, in zona unui absurd potentat de replici si situatii aparent banale, apartinindu-i lui Lucian Dan Teodorovici. Spectacolul a fost regizat de Horatiu Mihaiu, iar din distributie au facut parte: Petre Nicolae, Mircea Constantinescu, Dan Badarau, Carmen Tanase, Paula Niculita, Gelu Nitu, Gabriel Pintilei, Dimitrii Bogomaz. Pe 27 ianuarie, de la ora 18.30, va avea loc cel de-al treilea spectacol-lectura, Nunta la parter de Dan Lungu, cu: Marius Stanescu, Gabriel Pintilei, Marian Lepadatu, Ioan Batinas, Marian Ghenea, Dimitrii Bogomaz, Florin Dobrovici, Dan Badarau, Laurentiu Lazar, Paula Niculita.

Pe 21 februarie se implinesc 9 ani de la moartea poetului Cristian Popescu, care a conceput si dramatizarea dupa nuvela lui Mircea Eliade, La tiganci. Spectacolul regizat de Alexander Hausvater se va juca in aceeasi seara. Pe 22 februarie, de la ora 11.00, va avea loc spectacolul-lectura Arta Popescu, in regia lui Gavril Pinte, care a conceput si scenariul, dupa opera antuma si postuma a lui Cristian Popescu. Spectacolul, care se va relua pe 24 februarie de la ora 18.30 ii are in distributie pe Dorina Lazar, Rodica Mandache, Coca Bloos, Oana Stefanescu, Catalina Mustata, Paula Niculita, Florin Zamfirescu, Mugur Arvunescu, Laurentiu Lazar, Mircea Constantinescu, Radu Amzulescu, Ionel Mihailescu. Anul trecut, cind s-au implinit 10 ani de la premiera montarii La tiganci, actorul Mugur Arvunescu a lansat cartea La tiganci... cu Popescu, dedicata spectacolului si lui Cristian Popescu (citatul care urmeaza ii apartine): „Asa va fi! Caci toate izvorasc din toate. Din carne, din piatra, din fier si din lemn... Din toate oglinda arzind auriu-argintiu va curge in toate, oglinda a tot. Da. Domnule! Va fi atunci sa fie! In sfirsit“.


Elefantii colorati

Piesa lui Lucian Dan Teodorovici este un text care, paradoxal, nu ar trebui sa intereseze un regizor cu aplecare spre „teatrul-imagine“... asta, cu atit mai mult cu cit actiunea piesei este plasata intr-un spatiu „fix“, destul de „concret“ si cu putine „iesiri din „cimpul vizual“... Insa, in acelasi timp, textul te poate duce cu gindul spre un „experiment“, avind o obirsie destul de apropiata teatrului ionescian, pe acel filon in care dramaturgia romaneasca putea, la un moment dat, sa reprezinte ceva deosebit de important in dramaturgia mondiala. Dar, la fel cum in proza „oniristii“ romani au ratat momentul de gratie al anilor ’60-’70, probabil ca si dramaturgii romani l-au ratat, atunci cind Ionesco deschidea o larga poarta spre universal piesei de teatru romanesti... Aiuritoare sau naucitoare, dialogurile piesei, dincolo de comicul spumos, ascund o lume pe cit de „trista si mica“, pe atit de tipica Romaniei (E)terne! O Romanie in confuzie (e)terna, o Romanie a valorilor inversate, o Romanie in deriva, o Romanie usor manipulabila, o Romanie fara constiinta propriei ei valori.

Personajele lui Teodorovici devin caragialiene cu o usurinta sideranta, atita doar ca aici, in Elefanti roz, elefanti galbeni si oameni..., dimensiunile lor capata proportii „terifiante“! Acest aspect literar, benefic, constituie si premisa unui spectacol pe masura, in care tema si temele care se pot decupa din context sa poata fi abordate actoriceste si regizoral cu un deosebit impact la public. Poate ca „sansa“ acestui text ar putea fi chiar un „spectacol-lectura“, caci laboratorul unui astfel de demers devine creuzetul in care toti cei implicati isi „topesc“ ideile...
Forma unui astfel de spectacol-lectura e poate chiar mai apropiata de un experiment decit o montare organica, intr-o forma indepartata de datele textului. Astept si eu cu mare nerabdare sa vad ce se poate implini intr-un asemenea demers! Caci, iata, trecind de la o extrema la alta, sint in situatia de a trece de la un limbaj pur vizual in lumea unui spectacol cvasi-auditiv..., ceea ce e chiar un... experiment!
Mai trebuie adaugat ca Lucian Dan Teodorovici, dincolo de premiile literare obtinute pina in prezent si de aprecierile laudative de care s-a bucurat, merita tot efortul de a deveni cunoscut, prin montari de calitate, iar „graba de a fi debutat“ ar trebui sa fie apanajul directorilor de teatru...

Horatiu Mihaiu


De ce scrie Dan Lungu?

Nunta la parter este, ca si piesele mai scurte si asemenea eseurilor sociologului-dramaturg, un studiu al unui mecanism, mai degraba decit o galerie de personaje. Universul concentrationar, cale batuta si ras-batuta in literatura (nu numai cea dramatica, nu numai romana si nu numai a secolului XX), este depasit ca spatiu fictional si privit din perspectiva, cu atit mai derizorie, a relatiilor umane. Cazarma, spital, falanster. Kafka, Buzzati, Gombrovicz. Apropieri necesare, dar nu si suficiente pentru a urmari filiatiile dramaturgiei lui Dan Lungu. Mai degraba, poate, o tesatura de nevoi, interese, sperante, afecte, emotii, difuzate intr-un spatiu neutru ca la Beckett, subinteles de identitatea uniforma a personajelor, toate indreptate spre ceva foarte urit, lipsit de noblete si refuzat de ideal: supravietuirea. [...] Personajele sale se caracterizeaza prin situatie: se subintelege ca oricine, in situatia si in uniforma care individualizeaza (dar nu umanizeaza), ar deveni asemenea Soldatilor din Nunta la parter. In aceste conditii, o nunta este de un ridicol sublim, pentru ca alteritatea, fie ea si in forma naturala a celor doua sexe, este exclusa.

In Nunta la parter (locul de unde lumea nu se vede, doar se aude), analogia cu lumea romaneasca dinainte si de dupa ’89 este transparenta. Ca alti dramaturgi ai ultimului deceniu, si Dan Lungu vorbeste despre Romania. Nu numai in aceasta piesa, dar in multe dintre paginile sale de scriitor, el este obsedat de identitate, de vina, de istorie, de motive politice si de constiinta care devin teme si in literatura congenerilor sai Radu Macrinici (T/Tara mea), Petre Barbu (Duelistul, Dumnezeu binecuvinteaza America), Valentin Nicolau (Daca as fi un inger). Cu instrumentele teatrului absurd sau, mai degraba, post-absurd, Dan Lungu este un depozitar al memoriei, unul dintre acei scriitori asumati care scriu nu pentru a se exprima, ci exorcizindu-si obsesiile. De ce scrie Dan Lungu? Fiindca stie el ce face!

Alina Nelega