OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Teatrul Odeon continua in aceasta stagiune seria spectacolelor-lectura cu texte contemporane romanesti, inceputa in 2002. Obiectivele constau in promovarea dramaturgiei romanesti contemporane si testarea viabilitatii acestor texte in vederea unor eventuale montari. Programate lunar, spectacolele-lectura urmaresc o mai buna cunoastere a autorilor cotemporani, in special a dramaturgiei romanesti noi, si sint urmate de discutii cu publicul.
Vor fi prezentate in aceasta stagiune sapte spectacole-lectura.


Femeia din manuscris de Lia Bugnar
Cu: Adriana TRANDAFIR, Sorin LEOVEANU, Gabriel PINTILEI, Pavel BARTOS, Marius STANESCU, Carmen TANASE

Regia spectacolului: Gina LazAr
Scenografia: Dragos BUHAGIAR

Lia Bugnar (Buhagiar) s-a nascut la 4 ianuarie 1969. A absolvit Academia de Teatru si Film din Bucuresti, sectia de Actorie, promotia 1995 (clasa profesor Sanda Manu). Din 1996 pina anul acesta a fost angajata la Theatrum Mundi din Capitala, unde a jucat in Noaptea de Ferragosto de Aldo Nicolaj (regia Sorana Coroama-Stanca), Levantul, dupa Mircea Cartarescu (regia Catalina Buzoianu), Poate Eleonora... de Gellu Naum (regia Alexandru Tocilescu), Functionarul destinului de Horia Garbea (regia Vasile Nedelcu). A jucat, de asemenea, la Bulandra, in Thomas a Beckett de Jean Anouilh, pus in scena de Adrian Pintea, si la Teatrul Mic, in Popcorn de Ben Elton (regia Razvan Savescu). In 1999, a prezentat la Prima TV emisiunea Motor. A facut parte din distributia filmului Patul conjugal al lui Mircea Daneliuc si a-nceput sa scrie, in 1998, pentru Grupul Voua.
Texte de teatru: Oferta de serviciu (1998), Femeia din manuscris (2001), Aici nu se simte (2002, montata la Teatrul LUNI de la Green Hours), Oase pentru Otto (2003, pusa in scena la acelasi Green Hours).

Despre Oferta de serviciu (text scris impreuna cu Dana Magdici) si spectacolul caruia i-a dat nastere la Studioul Casandra (spectacolul de licenta al clasei de actorie, promotia 2002), Doru Mares scria in Observator cultural:
„Individualizind perfect personajele si avind curajul de a evita artificiul de orice fel, cu un umor intrinsec de buna calitate, povestea eventual banala atinge [...] parametrii unui eveniment scenic de bun augur. Inca o proba a bunei scriituri [...] vine si din economia de miscare, cele sapte actrite scolarite utilizind in primul rind nuanta vocala cu o functionalitate care poate provoca invidia a suficienti consacrati. Spectacolul se organizeaza pe momente de forta ale naratiunii si pe continue trimiteri la sectorul kitsch al realitatii, caruia, pina la urma, nu ii scapam nici unul. Eroi de telenovela, locuri comune ale textelor publicitare de toate felurile pina la cele cu pretentii patriotard-turistice, amanti cu calitati evident inventate, conversatii despre sex, datul in carti (asta da, chiar uneste grupul) creeaza un anume tip de solidaritate feminina care conduce incet si abil catre confesiune, catre renuntarea la masca, dar, pina la urma, si la asteptare. Visele cu suport de telenovela ale lui Cati, povestea Carlei despre piromanul asasin, marturisirile Irenei ating contrapunctul in momentul sentimental-maternal al celei dintii, intr-o alunecare de mare rafinament pina la limita pateticului pe care, din fericire, nu o depaseste. O partitura Holograf cintata in cor si paharul de whisky vor excita convivele catre un moment violent cu jigniri haioase, pina la urma, precum «telenovelista neimplinita sexual». Cearta intoarce fetele in sentimentalitate, Maria o ia pe Cati la ea spre a-si recupera copilul, timpul de asteptare se incheie si doar Maria, ultima care pleaca, dar si unica posesoare a luciditatii, va intreba, iesind: «Petra, ce tot scrii tu acolo?». Caci povestea se pregatea deja sa intre in istorie, via reportofon. Petra vine la rampa, asculta, reia, reia, murmurind: «Oferta de serviciu»“.

Despre Femeia din manuscris, autoarea (cea mai misogina dintre feministe, cum se autodenumeste) spune:
„Este cea mai chitoasa piesa a mea. M-am purtat cum a vrut ea si marturisesc ca nici eu nu am inteles mare lucru. Sint exact in situatia scriitorului din piesa. Si pentru ca uneori pot fi foarte rea cu femeile (fie ele si din manuscrise), am atacat-o cu armele ei. Pina la urma, cineva (nici ea, nici eu) a ridicat un stegulet alb si lupta s-a terminat. Nu stiu ce crede femeia din manuscris despre mine, dar eu mi-am facut o impresie despre ea. E inchipuita. E incapatinata si libera, motiv pentru care e foarte dificil s-o strunesti sau, ma rog, s-o scrii. E puternica si rasfatata in acelasi timp, deci exact genul de femeie pe care eu o ocolesc de la distanta. Se pare ca, totusi, de ce ti-e frica de-aia nu scapi. De ce aceasta femeie (si nu alta, din alt manuscris) m-a urmarit pe mine (si nu s-a lasat pina n-am scris-o) nu stiu nici acum si, probabil, nici nu intereseaza pe nimeni.
Fapt este ca, eu avind piinea si cutitul, respectiv foaia si creionul, am reusit s-o pun la punct“.

Lectura va avea loc la Sala Majestic in data de 10 noiembrie.


Elefanti roz. Elefanti galbeni. Si oameni de Lucian Dan Teodorovici
Regia: Horatiu Mihaiu

Lucian Dan Teodorovici (n. 1975, Radauti, jud. Suceava): secretar general de redactie al revistei Timpul; editorialist la cotidianul iesean Obiectiv. Colaborari cu proza si teatru la ArtPanorama, Contemporanul – Ideea europeana, Discobolul, Familia, Monitorul, Orizont, Timpul. Autor al pieselor de teatru Elefanti roz. Elefanti galbeni. Si oameni (Premiul Ministerului Culturii, 2000) si Audienta O (difuzata in iulie 2001 de Radio Iasi). Dupa debutul editorial, a mai publicat doua volume de proza: Lumea vazuta printr-o gaura de marimea unei tigari marijuana (Ed. Fundatiei C. Brancusi, Tirgu-Jiu, 2000) si romanul Circul nostru va prezinta: (Ed. Polirom, Iasi, 2002). Prezent in antologiile Don Quijote, prostituata si alte personaje. Cele mai bune povestiri ale anului 1999 (coord. Dan-Silviu Boerescu, Ed. Allfa, 2000) si Ozone Friendly (coord. O. Nimigean, Ed. T, Iasi, 2002).


Nunta la parter de Dan Lungu

Dan Lungu, sociolog si scriitor, nascut la 15 septembrie 1969, in Botosani, absolvent al sectiei de Sociologie si Politologie a Facultatii iesene de Filozofie, bursier Tempus si al Fundatiei pentru o Societate Deschisa. Preda ca lector cursuri de Sociologia artei si literaturii si Metodologia cercetarii sociologice. Publica poezie, proza, eseuri in Amphion, Contrapunct, Calende, Convorbiri literare, Cronica, Hyperion, Luceafarul, Romania literara, Vatra. A publicat volumul de poezii Muchii (Ed. Junimea, Iasi, 1997) si Cheta la flegma, proza scurta (Editura Outopos, Iasi, 1999), volum distins cu premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, filiala Dobrogea.


Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintali de Matei ViSniec
Regia: Razvan Popa

Nascut pe 29 ianuarie 1956 la Radauti, in Bucovina, Matei ViSniec a facut studii de filozofie si istorie la Bucuresti, fiind membru fondator al Cenaclului de Luni. E membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. A debutat cu poezie in revista Luceafarul, in 1972; debut cu un volum de poezie in 1980 la Editura Albatros, Bucuresti. Incepe sa scrie teatru in studentie, publica piese scurte in almanahuri, reviste studentesti, dar si in Familia, Vatra, Viata romaneasca, Amfiteatru; intre 1977 si 1987 scrie in jur de 10 piese in doua si trei acte, in jur de 20 de piese scurte si atrage atentia asupra sa ca tinar dramaturg; crede sincer in rolul rezistentei culturale. In septembrie 1987 pleaca la Paris ca turist si cere azil politic in Franta; lucreaza la Londra, la Radio BBC, timp de un an, apoi incepe studii doctorale in Franta; incepe sa scrie teatru direct in franceza in 1992; in 1993 obtine nationalitatea franceza, dar o pastreaza si pe cea romana. In prezent lucreaza la Paris ca jurnalist la Sectia romana de la Radio France Internationale.


O noapte cu tata Freud
de Alina Nelega
Regia: Alina Nelega

Alina Nelega-Cadariu – nascuta in 1960, la Tirgu-Mures, licentiata a Facultatii de Litere a Universitatii „Babes-Bolyai“, sectia Engleza-Romana, in 1984. Debuteaza in revista Vatra, apoi publica in Echinox. Premiul pentru proza al revistei clujene Tribuna, in 1988. Redactor cultural la Radio Tirgu-Mures pina in 1995, redactor-sef al unui cotidian local (24 ore muresene) timp de trei luni, renunta apoi la jurnalism si se angajeaza in teatru. Incepe sa scrie dramaturgie in anul 1992. Participa la atelierul de dramaturgie organizat de Teatrul Bush si Theatrum Mundi in 1993 (Tirgu-Mures-Sinaia-Bucuresti-Londra), i se publica piesele in Contemporanul, Teatrul azi, si se joaca, fragmente sau integral, in diverse ateliere teatrale (Bucuresti, Arcus, Sibiu).
Primeste o bursa de rezident-dramaturg la Teatrul Royal Court din Londra (aprilie-mai 1999), pentru piesa Poligraful. In decembrie 2000, participa alaturi de Saviana Stanescu, Radu Macrinici, Stefan Caraman si Gianina Carbunariu la proiectul teatral Ocean-café, finalizat cu spectacolul omonim al Teatrului Tineretului din Piatra Neamt, in regia lui Radu Afrim. Semneaza, de asemenea, adaptari de texte pentru teatru de copii, precum si piese originale. Este membra fondatoare a Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru – Sectia romana. In 1997 pune bazele Fundatiei Dramafest si dezvolta un program de creare a unui microclimat pentru dramaturgia noua romaneasca, finalizat prin festivalul omonim, care a cunoscut doua editii. Intre 1995 si 1997, editeaza cinci numere din Postscenium, supliment de arta teatrala al revistei Vatra, apoi antologia bilingva de dramaturgie noua Piese noi romanesti/New Romanian Plays – Dramafest ’98; intre 1999-2001 este redactor-sef al revistei ultimaT – alternative in cultura teatrala. Este secretar literar al Teatrului Ariel din Tirgu-Mures si a infiintat acolo teatrul underground, un spatiu de experiment teatral.


Gustul de orhidee
de Stefan Caraman
Regia: Szábo K. István

Stefan Caraman a debutat in revista Flacara, in 1995. De atunci a publicat volume de proza (XXI de scene din viata lui Stefan, Piano Man...), i-au aparut texte de teatru si i-au fost jucate piesele: Zapp... (pusa in scena de Theodor Smeu Stermin la Sfintu Gheorghe), Epilog (montata pentru Teatrul National Radiofonic de Gavril Pin), Fapt divers, montata in regim de atelier de Andreea Valeanu la altFEST Bistrita; anul trecut, Ana Margineanu a pus chiar pe scena Odeon-ului piesa Morti si vii (prezentata si ea, initial, intr-o lectura).

Exista si o exceptie de la regula textelor contemporane romanesti – e vorba despre o piesa a unei somitati a dramaturgiei nord-americane:


Edmund de David Mamet
Traducerea si regia: Marcel Top

Nascut in 1947, la Chicago, David Mamet si-a facut studiile la Goddard College, unde apoi a si predat. A fost, de asemenea, profesor la Yale Drama School si la Universitatea din New York, dar a tinut cursuri si la Atlantic Theater Company, pe care a fondat-o.
Oscilind intre Harold Pinter si duritatea Chicago-ului natal, Mamet e unul dintre dramaturgii americani de prim rang, cu o excelenta mina pentru personaje masculine puternice, cu declarate atitudini machiste.
Si-a inceput cariera ca actor, apoi ca regizor, pentru ca, in 1976, sa obtina recunoasterea lumii teatrale cu trei piese jucate pe Off-Off Broadway: The Duck Variations, Sexual Perversity in Chicago si American Buffalo. In 1984, a obtinut Pulitzer-ul pentru Glengarry Glen Ross. Piesa tradusa de Marcel Top dateaza din 1982, dar este la prima traducere in romaneste.

Cum acest proiect se doreste continuat si in urmatoarea stagiune, asteptam propuneri de la autori, de la regizori si de la toti cei interesati de promovarea dramaturgiei romanesti.