Spectacolul continuă

Autor: UN Cristian | Categoria: | 1 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

La 81 de ani, Nora Iuga îşi face planuri de viitor. La vîrsta la care alţii au ales deja retragerea din viaţa publică, Nora bate cu mult filmul deloc mut al operei, omul îşi depăşeşte cu mult condiţia de scriitor român într-o industrie literară strîmbă şi neperformantă, urechistă şi clientelară, incapabilă de autosusţinere financiară (şi din lipsa unor politici naţionale de promovare valorică), în care revistele dispar fără urmă, autoritatea critică e contestată de oricine şi oricum, iar statutul scriitorului a devenit o vorbă goală, scriitori pretinzîndu-se cam toţi cei care ajung să-şi plătească cărţile şi, mai apoi, să caute recunoaşterea oficială a talentului lor deja dovedit.

Agenda ei este plină de programări, invitaţii şi o viitoare bursă la Viena. Urmează un volum de poeme, o antologie pe care o pregăteşte în memoria soţului, poetul George Almosnino, dar şi Blogstory 2, povestea blogului personal, lansat în finalul lui decembrie 2009 şi deja transpus într-o carte, blog reluat de cîteva zile penoraiuga.blogspot.com.

Cel mai vîrstnic blogger scriitor din România nu ţine cont de numărul anilor şi nici de cel al cărţilor. Rămîne deschis provocărilor reale şi dintr-un argument mărturisit public: imaginea nu mai ţine de scriitor, aşa cum cărţile nu-i mai aparţin decît simbolic. Premiile, cronicile, reeditările, distincţiile şi recunoaşterile de orice fel aparţin sistemului literar, aşa cum e el, dar actul de prezenţă în mijlocul publicului (actual sau viitor, ca să punem în ecuaţie şi generaţiile care abia acum descoperă scriitorul român contemporan) rămîne la îndemîna autorului care se identifică, vrem, nu vrem, cu literatura. Charisma lui nu poate fi decît cel mult exploatată financiar, nu şi monopolizată. Indiferent de contracte, de restricţii editoriale şi de politici de grup, scriitorul rămîne liber să-şi cunoască publicul. Iar Nora ştie atît de bine să captiveze un public tînăr, neiniţiat în traumele sistemului şi indiferent la războaiele lui interne, încît simpla întîlnire cu ea devine, pentru mulţi dintre amatorii la propriu de literatură, o lecţie de viaţă, o experienţă de povestit.

I-am stat aproape în efuziunile spontane de simpatie cu care a fost întîmpinată. Deşi nu are volum aniversar, nici nu e cetăţean de onoare al Bucureştiului, Nora Iuga rămîne unul dintre puţinii scriitori contemporani care pot reaprinde interesul tinerilor pentru literatură. Conştient. Am bătut împreună baruri şi biblioteci judeţene. Personajul impune, captivează, atrage. Întîlnirea cu Nora Iuga este pentru mulţi puşti prima întîlnire cu un scriitor în carne şi oase. Iarstrăbunica din faţa lor ştie să-i capteze. Şi dacă, vorba ei, emoţia de la o vîrstă nu mai e aceeaşi, surpriza e continuă. Cucerirea publicului prin exemplul personajului poate duce la o viitoare cunoaştere a operei scrise. Exemplul ei, şi-al altor cîtorva temerari care încearcă să se apropie de mediul tînăr, nefardat literar, ajută la propriu generaţiile de elevi care încă se întreabă dacă scriitorii trebuie să fi dispărut fizic pentru a fi cunoscuţi.

La 81 de ani, Nora Iuga e un scriitor cu program zilnic. Interviuri, lecturi, dar şi deplasări în afara Bucureştiului în fiecare lună. În săli şi amfiteatre pline doboară propriul record de autografe. Şi, să nu ne amăgim, fiecare este nu doar personalizat, ci şi unic. Numai din cele 75 de autografe date la Buzău, în decembrie anul trecut, se poate face o expoziţie.

Viitorul sună bine. Pentru că un scriitor de 81 de ani păstrează în viaţă speranţele unei literaturi. La mulţi ani, Nora Iuga, literatura română scrie pe tine!