OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Conflictul de interese, un banc bun pentru unii functionari publici

La nivelul judetului Cluj se deruleaza doua programe de monitorizare a coruptiei in institutiile publice. In amindoua este implicata direct si Liga Apararii Drepturilor Omului Cluj. Pe baza Legii 544/2001 privind accesul la informatiile de interes public, cei care lucreaza in acest program nu ar trebui sa aiba dificultati privind stringerea informatiilor. Dar nu e deloc asa. Tot ceea ce tine de spatiul public este invaluit in mister, exista un monopol al informatiei detinut de o retea a institutiilor publice, mai bine zis de o retea de functionari formati in regimul comunist, care nu permit reforma institutionala dincolo de o cosmetizare menita sa le asigure supravietuirea. Reactiile acestor institutii la cererea de informatii de interes public arata cit de serioasa este manipularea pentru a nu ajunge la informatiile necesare unei analize profunde si eficiente a ceea ce se intimpla in acest sector.

Mai mult de jumatate din institutiile publice catre care s-au facut cereri de informatie nu au raspuns in termenul stabilit de lege, adica cel mult 10 zile de la primirea solicitarii, iar altele nu s-au sinchisit sa raspunda in nici un fel. Institutiile mai serioase raspund, dar raspunsurile lor sint atit de superficiale si de in raspar incit ar trebui pedepsite pentru batjocorirea solicitantului. Primaria Cluj-Napoca raspunde, de exemplu, ca nu are functionari publici. Unul dintre cele mai importante municipii din Romania nu are functionari publici, ci angajati cu „statut de personal contractual“. Mergind pe firul cercetarii, aflam de la subprefectul judetului Cluj ca, intr-adevar, Primaria Cluj-Napoca nu are functionari publici, fiindca aceasta institutie, sub conducerea „inteleapta“, dar mai ales „patriotica“ a primarului ei, nu a facut nici o diligenta pentru a indeplini formalitatile de acreditare a functionarilor din aparatul propriu la nivelul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Din lene, prin neglijarea procedurilor la care trebuie sa se supuna institutiile pe care le platim din buzunarul nostru, din interes pentru a putea mai usor eluda legea? Ne intrebam ce face secretarul de stat pentru administratia publica? Doarme si el in post sau face jocul unui primar care, sistematic, isi permite sa interpreteze legea dupa bunul lui plac? Ne trezim astfel la Primaria Cluj-Napoca cu un gen de functionari care nu sint nici struti, nici camile. Atunci cind ar trebui sa aiba statut de angajati ai intereselor cetateanului, adica functionari publici, se comporta ca niste personaje din Evul Mediu care cer pesches pentru orice interes pe care il are cetateanul „la curte, la suveran“, iar cind trebuie sa dea socoteala pentru ceea ce fac, pentru ceea ce sint – nu pot fi in acelasi timp si functionari publici, si actionari la societati comerciale spre care canalizeaza banii si averea publica –, atunci ei nu mai sint functionari publici, ci „personal contractual“.

Doar aceasta stare de fapt ar fi suficienta ca, intr-un stat de drept autentic, institutia in cauza sa fie dizolvata si sa urmeze alegeri anticipate, iar candidatii la primarie si la Consiliul local sa fie expertizati psihic. Dar nici Prefectura Cluj si Consiliul Judetean nu sint institutii mai coerente. Desi au o deschidere incomparabil mai mare decit Primaria Cluj-Napoca sau alte institutii ale statului care promoveaza interesele cetateanului, cind sint prinsi cu mita in sac, functionarii acestor institutii fac pe suparatii si procedeaza si ei la interpretarea „exhaustiva“ a legii pe care au incalcat-o. 11 functionari ai Consiliului Judetean Cluj sint numiti in noiembrie-decembrie 2003 in Consilii de Administratie sau in cele ale Adunarii Generale a Actionarilor unor societati comerciale aflate in subordinea sau administrarea Consiliului Judetean, administratie preponderent PSD-ista, dupa ce, in luna aprilie a aceluiasi an, masina de vot a PSD a votat Legea 161/2003, privind conflictul de interese al demnitarilor si functionarilor publici.

Functionarii Consiliului Judetean sint trimisi sa decida in Consilii de Administratie sau in Adunari Generale ale unor societati comerciale din subordinea Consiliului Judetean sau unde Consiliul Judetean este actionar majoritar ca si cind nu ar fi aflat ca exista o lege care interzice asemenea delegari. Chiar daca exista exceptii prin care un functionar public poate fi in Consiliul de Administratie al unei societati comerciale – e vorba de apararea interesului national –, acest lucru nu poate capata amploarea unui fenomen de masa, cum s-a procedat in Consiliul Judetean Cluj. E vorba de neglijenta, de ignorarea legii? Cum sa raspunzi la aceasta intrebare, cind secretarul general al Prefecturii, obligat sa vegheze la aplicarea legii conflictului de interese al functionarilor publici din judet, ne transmite doua raspunsuri din care nu e nimic de inteles, cu exceptia faptului ca incompatibilii ar trebui cautati in comuna Risca si nu in Consiliul Judetean Cluj. Acolo, la Risca, ne spune secretarul general al Prefecturii Cluj, exista un consilier local care este si gardian public si presedintele filialei de partid. Adica arunca pisica moarta in ograda Primarie de aici, capul gardianului public din Risca fiind mai putin important decit capetele functionarilor publici din Consiliul Judetean.


Dezbatere publica sau sedinta de partid comunist?

Dupa o luna de la aceasta confruntare cu „transparenta“ din institutiile publice, bine cotate in Romania pentru profesionalism in administratie – in alte judete ale tarii nu calca pragul primariilor si prefecturilor decit oamenii baronilor locali, iar acestia nu au nici un interes sa-i controleze –, Ministerul Justitiei organizeaza o dezbatere publica, la Cluj, pe tema coruptiei in institutiile publice, moderata de specialistii din Bucuresti ai Ligii Apararii Drepturilor Omului. Acestia trimit cu cel putin o luna inainte un chestionar cu intrebari precise la care institutiile publice sint rugate sa raspunda. Prefectura pune la dispozitia moderatorilor de program sala de sedinte, chiar mobilizeaza institutiile, dar nu vin cele mai importante, vin pompierii, apararea civila si alte institutii care iau mita doar pentru autorizatii de functionare. Reprezentantii acestor institutii nu se sfiesc sa recunoasca aceasta „dificultate“ in plina dezbatere.

Pentru asa o suferinta te apuca mila, dar ei sint „curajosi si transparenti“, fiindca nu sint dintre cei care gestioneaza resurse si patrimoniu. Pentru ca demonstratia de „transparenta“ sa fie totala, o tinara din Prefectura citeste un raport care seamana uimitor cu darile de seama din sedintele de partid comunist, adica totul e roz, aplicarea legilor este impecabila, nu exista cazuri de coruptie, nici macar incompatibili, desi acestia au tinut capul de afis al presei locale timp de o luna, pachetul de legi pentru restituirea proprietatii a fost aplicat cu sfintenie dupa spusele raportului, toata lumea este proprietar, functionarii si-au dat duhul punind in aplicare legile postrevolutionare de retrocedare. Bietii proprietari sint in sala, se uita cu uluire cum minte tinara functionara, in plina dezbatere publica, cu toata candoarea, comandata, probabil, de seful direct, in care crede ca in steaua polara.

Dar exista si o exceptie. Directoarea Casei de Asigurari de Sanatate Cluj este prezenta, are un raport cu raspunsuri corecte si concrete, este dispusa sa dialogheze, sa suporte sapunelile fara sa se supere, sa includa in exercitiul institutiei pe care o conduce orice propunere de administrare mai eficienta a fondurilor si orice masura care ar da peste mina celor tentati sa se infrupte din banul public. A venit impreuna cu echipa, care asculta, raspunde, noteaza. Un sef de institutie care nu pretinde ca stie tot, poate tot. Este singura institutie, la aceasta dezbatere, care stabileste un dialog real cu societatea civila, singura care face pasul acela decisiv pentru ca nevoile sa fie analizate de toate partile implicate, iar solutiile sa se ia in cunostinta de cauza.
Probabil mai sint institutii ai caror functionari publici isi doresc sa fie transparenti si eficienti, dar nu au un sef care sa-si asume acest exercitiu pina la capat. Unele institutii prefera sa acopere porcariile, chiar daca stiu ca acestea miros dupa o vreme. Dar se amagesc crezind ca vor gasi timp pentru corecturi sau pentru ingroparea lor definitiva. Sa ne gindim doar la respectarea moratoriului privind adoptiile internationale pentru incalcarea caruia Romania a riscat in iarna aceasta intreruperea negocierilor de aderare la Uniunea Europeana si aminarea datei aderarii pentru un termen nedefinit.

Chiar daca in institutiile publice s-a instaurat o cultura a eficientei si a deschiderii catre interesele cetateanului, nu exista curajul asumarii greselilor. Institutiile publice, inca, se percep ca niste fortarete inauntrul carora personaje cu mentalitate feudala se plimba nestingherite chiar si atunci cind comit ilegalitati sau se poarta iresponsabil. Exista in institutiile publice un fel de lene a responsabilitatii, intotdeauna pentru subalternul vinovat va „raspunde“ voalat si fara consecinte seful institutiei, intotdeauna vinovatia sefului se datoreaza greselilor subalternilor. Ce-ar fi ca fiecare om, mai ales ca fiecare functionar public sa raspunda pentru propriile greseli? Ar insemna ca ne aflam intr-un stat de drept si nu in unul al gastilor cu interese precise. E an electoral. Alegerile locale sint foarte importante pentru felul in care sint administrate comunitatile. Oare vom sti sa votam pe cine ne reprezinta interesele? Vom avea informatii pentru a ne feri de cei care cosmetizeaza realitatea si adevarul?