OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Stimate Domnule Presedinte,

Subsemnata, Liliana Corobca, doctor in filologie din anul 2001 la Universitatea din Bucuresti, am fost angajata, prin concurs, la Institutul de Istorie si Teorie Literara „G. Calinescu“ din Bucuresti pe data de 15 martie 2002, in functia de cercetator stiintific principal II cu jumatate de norma. N-am indraznit sa cer o norma intreaga decit doi ani mai tirziu, dupa ce am publicat citeva volume de specialitate si articole in domeniu.

Directorul care m-a angajat pe o jumatate de norma a fost dl prof. Dan Grigorescu, directorul caruia i-am solicitat o norma intreaga a fost dl prof. Gheorghe Vladutescu. Raspunsul primit pe data de 2 noiembrie 2004 a fost: „Deocamdata, nu exista o jumatate de norma disponibila, dar urmeaza sa se gaseasca o solutie“ (cerere inregistrata cu numarul 504). Mentionez ca pina in anul 2007 am publicat volumele: Personajul in romanul romanesc interbelic, Editura Universitatii din Bucuresti, 2003, Alexandru Busuioceanu, Un roman epistolar al exilului romanesc (corespondenta 1942-1961), vol. I-II, Editura Jurnalul Literar, 2003, Editura Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta, Bucuresti, 2003, Poezia romaneasca din exil (antologie, prefata, note), Editura Institutului Cultural Roman, Bucuresti, 2006. Am publicat de asemenea peste 20 de studii si articole si peste 20 de fise-articole in cadrul Dictionarului General al Literaturii Romane. Precizez ca nimeni, niciodata nu mi-a spus, pina in ianuarie 2006, ca detin in mod fraudulos un post. Dimpotriva, in fiecare an primeam „Fisa postului de cercetator principal II“, unde la capitolul „conditii de studii“ era scris: „superioare filologie, doctorat“.

La 8 noiembrie 2004 am primit un „Regulament de organizare si functionare a Institutului de Istorie si Teorie Literara G. Calinescu“ in care se spune ca „pentru ocuparea functiei de asistent de cercetare, candidatul trebuie sa fie absolvent de facultate cu examen de licenta si sa fie inscris la masterat“, „pentru ocuparea functiei de cercetator stiintific, candidatul trebuie sa fie absolvent de facultate in specialitatea postului, cu examen de licenta si sa aiba o diploma de masterat in specialitate“, „pentru ocuparea postului ‚de cercetator stiintific principal III este necesara inscrierea la doctorat in domeniul de specialitate al postului si finalizarea tuturor examenelor si referatelor din cadrul doctoratului“. Am fost angajata pe baza doctoratului sustinut (forma cu frecventa) si care se considera vechime in munca, avind (citez din Cartea de munca) salariul de baza 2.585.000 lei. in momentul angajarii (martie 2002), un asistent de cercetare avea un salariu mai mare (aproape dublu). Si in continuare salariul pe care l-am luat a fost modest, de pilda, in iulie-august 2003: 2.884.122 lei, octombrie-noiembrie 2003: 3.614.580 lei, august-septembrie 2005: 547 lei (RON), februarie-iunie 2006: 606 lei, februarie 2007: 669.

Am facut aceste precizari pentru ca mi s-a spus ca am fost angajata pe un post prea mare si trebuie sa restitui Institutului banii primiti ca salariu. Apoi, pentru ca n-aveam de unde restitui sumele respective, am fost anuntata ca nu eu, ci dl prof. Dan Grigorescu ar trebui sa plateasca din „buzunarul propriu“ nu stiu ce bani. Daca as fi fost asistenta, cu vechimea si cu doctoratul sustinut, as fi luat un salariu mai mare, fapt usor verificabil. La inceputul anului 2006 mi s-a adus la cunostinta, pentru prima data, ca detin in mod ilegal un post si ca trebuie sa particip la concurs pe postul de asistenta. Am fost rugata frumos („te iubim, iti dorim binele“ etc.), apoi amenintata („te dam oricind afara, zbori din institut“ etc.). A doua zi dupa concurs am fost sunata acasa, m-am prezentat, iar doamna economista (sic!) m-a rugat sa scriu o cerere pentru postul de asistenta si o „lucrarica“. Cu o zi inainte, vreo 10 cercetatori au fost promovati fara concurs, in timpul unei discutii amicale cu dl prof. Eugen Simion care a durat nu mai mult de 30 de minute.

Mi s-a mai spus ca „daca domnul director te iubeste, iti da post, iar daca nu, poti sa publici carti mult si bine, ca te da oricind afara“. N-am vrut sa scriu nici o cerere. M-am simtit jignita si nedreptatita. Anul acesta am fost din nou convocata, din nou amenintata cu „datul afara“ si somata sa semnez o cerere, in caz contrar „dl prof. Dan Grigorescu va trebui sa plateasca din buzunar ca te-a angajat“. ii sint profund recunoscatoare domnului profesor Dan Grigorescu ca m-a angajat, il asigur de stima si admiratia mea, dar modul in care conducerea Institutului mi se adreseaza nu-mi inspira incredere.
Proiectele legate de exilul literar, in care eram implicata, au fost desfiintate, aprobate fiind cele legate de „proletcultism“, de perioada comunista din anii 1945-1965. Ma simt iar nedreptatita: la Institutul „G. Calinescu“ se pare ca „proletcultismul“ (stalinismul) nu trebuie doar studiat, ci trait pe viu, simtit pe propria piele. Atmosfera de suspiciune intrece orice limite. Pina si seful proiectului imi spune: „nu vorbi, nu critica, tot ce spunem se afla imediat, orice cuvint ajunge la urechile sefului, de-asta esti pe jumatate de norma etc.“

I-am raspuns odata ca nu exista turnatori printre noi, ca probabil sint instalate microfoane. Nu sint, de asemenea, de acord cu cererea domnului director al Institutului ca fiecare cercetator sa prezinte in scris un raport saptaminal cu „ce vom face in fiecare zi in afara zilelor cind venim la Institut, ca sa putem fi gasiti“. Sa scriu un asemenea raport mi se pare sub demnitatea mea. Nu vreau sa aud despre institutia la care lucrez ca ar fi „un cuib de securisti si de fosile comuniste“. Desigur, daca mai exista pe undeva octogenari, nonagenari si seculari, se pot prezenta cu succes la institutia noastra, vor fi probabil angajati. Va rog, stimate domnule Presedinte, initiati un proiect de lege prin care cercetatorii sa fie obligati sa declare, pe propria raspundere, ca n-au colaborat cu Securitatea si nu mai colaboreaza. Va rog sa trimiteti un specialist sau o echipa care sa controleze daca sint sau nu microfoane in Institutul nostru. As propune, de asemenea, alegerea unui consiliu al Institutului pe cale democratica, nu cu liste gata facute, cu opt persoane din care trebuie sa taiem doua, un asemenea consiliu nu mi se pare valabil.

Mi s-a spus, in mod repetat, ca trebuie sa scriu romane si sa nu ma implic. A fost o greseala. Sint dezamagita si derutata. Presiunea psihologica si materiala pe care am suportat-o in ultimii ani seamana foarte mult cu aceea pe care o exercita Securitatea pentru a-si racola membrii. Daca accepti situatia, daca semnezi in apararea conducerii, primesti, daca nu, te dam afara, te alungam, te distrugem. Sper, stimate domnule Presedinte al Academiei Romane, ca mai exista inca legi care se respecta si care se aplica si ca veti lua masurile necesare cit mai repede.

Cu respect, Liliana Corobca
15 mai 2007