OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

1. Sper din toata inima ca nu. Ar fi un motiv sa ne expatriem cu totii!
La urma urmei, nu trebuie sa uitam ca Romania si-a pierdut deja o data o mare parte din elite (politice, sociale si, in buna masura, culturale) in cei patruzeci de ani de comunism. Daca trebuie sa avem grija de cineva la noi, atunci cu siguranta trebuie sa protejam elitele, asa cum sint: fragile, nesigure si in cautarea identitatii...

2. Cred ca elitismul este o notiune inventata de cei care, din tot soiul de motive, nu apartin elitelor. Atunci cind exista o diferenta intre imaginea pe care cineva o are despre el insusi si cea pe care ar dori sa o aiba, in ochii sai si ai celorlalti, apare un fel de constiinta falsa, generatoare de frustrari si resentimente. Elitismul pare a fi o conduita pe care cei care stiu ca nu apartin elitelor o reproseaza acestora, pentru a adinci parca mai mult distanta ce ii separa. Dar elitismul nu poate fi perceput, daca intr-adevar exista, decit de cineva care are constiinta unui looser, este atitudinea, daca vreti, de a scrisni din dinti cind trece pe strada o doamna eleganta cu un colier de perle. De ce sa gem in adincul meu, mai degraba decit sa-i dau buna ziua?
In definitiv, elitele sint totdeauna in raport invers fata de snobi: daca snobii fac totul pentru a semana cu inalta societate, in speranta ca li se va ierta identitatea in numele comunitatii de obiceiuri, elitele se poarta dupa propriile lor standarde, fiind constiente ca nici nu au ce sa ascunda si nici ce sa revele altceva decit propria lor identitate, indiferent daca ea place sau nu.

3. Din motivele aratate mai sus, cred ca reactiile antielitiste sint, inainte de orice, tot atitea lovituri de cutit in chiar pieptul care le produce. Fenomenul este insa cunoscut: cu cit mediocritatea este mai hopeless, cu atit e mai fudula!

4. Imi amintesc de anii ’80, cind eram elev de liceu si cind eram uneori „gratifiat“ la orele de dirigentie cu apostrofari despre comportamentul meu „elitist“. Mai lipsea putin si s-ar fi pronuntat cuvintul „antisocial“. Da, anti-elitismul in Romania corespunde unei pozitii de extrema stinga, care are radacini in comunismul perioadei de sinistra memorie.