OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Revista Observator cultural va face periodic, incepind cu acest numar, o incursiune in istoria si prezentul institutelor culturale care functioneaza in Romania. Cum isi promoveaza cultura tarii lor? Care este relatia lor cu publicul romanesc? Deschidem aceasta serie de interviuri cu directoarea Institutului Francez, Irina Boulin-Ghica, fost Consilier de Cooperare si Actiune Culturala si jurnalista, timp de zece ani, la BBC si Reuters.

De cind functioneaza Institutul Cultural Francez in Romania? Cum s-a ajuns la intemeierea si dezvoltarea lui?
Institutul Francez exista la Bucuresti din 1924. Este octogenar, insa nu a functionat in aceasta cladire decit din 1936. La anul vom sarbatori, in acelasi timp cu „L’année de la Francophonie“, cei 70 de ani ai institutiei in aceasta locatie. Inainte, timp de 12 ani, a functionat intr-una din cladirile din Piata Lahovari. Apoi s-a mutat aici, aceasta cladire fiind cumparata de Statul Francez in 1936.

Printre cei care au contribuit la renumele acestei institutii in acei ani se afla, bineinteles, ambasadorul D’Ormesson, care a marcat cu prezenta sa anii ’30 din Romania, iar daca cititi memoriile lui Argetoianu, care descrie acele timpuri, veti vedea ca pe vremea aceea D’Ormesson (si, in paranteza fie spus, Argetoianu nu-l iubea) avea un rol extraordinar in viata politica a Romaniei. Pe atunci, Ambasada Frantei era consultata de catre politicienii romani inainte ca Romania sa adopte o pozitie internationala, sa-si spuna cuvintul in-tr-una din afacerile internationale. Ambasadorul Frantei venea in Parlamentul Romaniei si dezbatea impreuna cu deputatii problemele la ordinea zilei. De altfel, D’Ormesson are un fiu care a devenit un scriitor celebru in Franta, pe nume Jean D’Ormesson.

Spuneti-mi ce s-a intimplat inainte si dupa 1989 si in ce masura al Doilea Razboi Mondial a afectat relatiile romano-franceze din perspectiva Institutului pe care-l conduceti?
Institutul Francez a fost intotdeauna o oaza in cultura bucuresteana, nu s-a amestecat niciodata in politica. Cu toate ca Ambasada Frantei a fost inchisa in timpul razboiului, Biblioteca Franceza a continuat sa functioneze pina dupa razboi, fiind inchisa in 1948, imediat dupa plecarea regelui. Probabil stiti ca multi intelectuali romani care frecventau Biblioteca Franceza in acele timpuri au fost arestati si inchisi. Mai ales in 1946-1947. Ar fi de remarcat o poveste extrem de interesanta: din 1948, un anume domn Victor Furtea a refuzat sa iasa din Institut, locuind in subsolul cladirii. I se aruncau alimente peste gard pentru a putea supravietui. El a ramas astfel sa pastreze comorile literaturii, niste carti pe care le avem si acum aici. A supravietuit pina in anul 1970, cind s-a redeschis Institutul si biblioteca. A fost decorat cu Legiunea de onoare si a muncii in 1979.

In anii din urma si in prezent, sub semnul tot mai bunelor relatii ale Romaniei cu Franta, al francofoniei romanilor, in conditiile integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, cred ca s-a consolidat si s-a extins si legatura Institutului cu „Micul Paris“, cum a fost numita Capitala Romaniei. Care sint semnele acestui proces?
Bucurestiul a fost „Micul Paris“ pe vremea lui Paul Morand, fostul ambasador al Frantei la Bucuresti, insurat chiar cu o romanca, cu printesa Sutu – care a scris o carte memorabila, Bucarest, si pe care eu am citit-o la Paris in anii ’80. Cartea m-a facut sa-mi doresc sa fi cunoscut Bucurestiul anilor ’30. Intr-adevar, in acele vremuri se spunea despre Bucuresti ca e „Micul Paris“ din doua motive: foarte multe monumente arhitecturale au fost inspirate sau chiar proiectate de arhitecti francezi, daca ne gindim numai la casa CEC, la Cercul Militar, la Arcul de Triumf. Exista o armonie arhitecturala inspirata de arhitectura franceza a secolului al XIX-lea, care era absolut evidenta pentru cineva care venea pentru prima oara la Bucuresti. I s-a zis „Micul Paris“ mai ales pentru ca tot ce se intimpla intr-o societate cultivata si avuta se intimpla „pe frantuzeste“.

Revistele mondene erau scrise in franceza. Je sais tout de Bucarest era scrisa in franceza, am vazut-o cu ochii mei! Lumea conversa in familie in limba franceza. Am vazut documente diplomatice in care se vedea cum antetul de pe hirtia ambasadelor Romaniei din diferitele tari era in franceza. Corespondenta diplomatica de la un moment dat era tot in limba franceza. Micul Paris era reprezentat nu numai de atmosfera si arhitectura, ci si de modul de viata. Totul era, n-as spune copiat, dar inspirat de Franta. Pina si uniformele militare erau inspirate de cele franceze. Modul administrativ in care a fost impartita Romania era inspirat de Franta, judetele fiind copia fidela a departamentelor franceze. Prefectura, care exista din nou in Romania de astazi, este copiata dupa institutia prefectului facuta de Napoleon. Dreptul romanesc este facut dupa Codul lui Napoleon. Invatamintul francez l-a inspirat pe cel romanesc. Romania a devenit un stat modern gratie influentei franceze, cu Napoleon III, dar si datorita Frantei Romania de astazi exista! Intrucit, daca Franta nu sustinea la Congresul de la Versailles intregirea Romaniei cu Transilvania si tot ce a fost in 1918, Romania nu ar fi existat in forma sa de astazi.

Franta era un fel de referinta cotidiana si permanenta. Din acest motiv i se spunea Bucurestiului „Micul Paris“. Evident ca nu comparam privelistea Bucurestiului cu cea a Parisului nici in anii ’30, si cu atit mai putin in ziua de astazi. Cit despre relatiile franco-romane – ele au fost intotdeauna privilegiate chiar si de comunisti, pentru ca Franta, tinindu-i oarecum la distanta pe americani, era mai „frecventabila“ decit restul tarilor occidentale. Franta a refuzat sa aiba americani pe teritoriul ei, asa cum si Romania, in perioada lui Gheorghiu-Dej si mai tirziu, a refuzat ca trupele sovietice sa stationeze pe teritoriul ei. Au existat asadar, permanent, fel si fel de afinitati, care s-au mentinut chiar si peste zidul de la Berlin. Acum, de citeva luni, se vorbeste de o axa mai diferita, mai atlantica, dar afinitatile si baza pe care s-a construit Romania nu se pot sterge.

Revenind la francofonia romanilor de astazi, din 2005 – ce ne puteti spune?
Ca este mai putin viguroasa decit in anii precedenti, si asta e o tendinta foarte recenta, de la sfirsitul anilor ’90. Conform statisticilor, in momentul de fata sintem aproape la egalitate cu limba engleza, studiata in proportie de 46%, pe cind franceza e studiata in proportie de 44%. Iata, nu mai sintem prima limba straina studiata in Romania, insa toate celelalte limbi straine nu ajung nici macar la 5%, in afara de germana, care detine 5,11%. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa fim vigilenti. Dar daca ne uitam la francofonii „fluenti“ (care stiu sa vorbeasca, sa citeasca si sa scrie in limba franceza), ei reprezinta cam 10%. Alti 25% din populatia Romaniei inteleg franceza, dar, nepracticind-o, nu mai sint priceputi in conversatie. Trebuie sa depunem eforturi pentru „innoirea“ acestor 25% care sint mai in virsta si trebuie sa ne orientam spre tineret. Pentru ca, intr-adevar, tineretul este mult mai sedus de limba engleza. Nu atit de Marea Britanie, cit de modul de viata american. Insa, datorita unei directive aplicabile in tarile Uniunii Europene, care prevede predarea in scoli a cel putin doua limbi europene, speram ca limba franceza sa-si mentina cursul. Chiar si in alte tari, precum Ungaria sau Danemarca, se preda cu brio limba franceza.

Ce eforturi depuneti in acest sens?
Foarte mari! Bugetul nu e deloc mic, iar el e consacrat celor 10 filiere francofone din universitati, celor 15 licee bilingve pilot (dintr-un total de 70) care exista pe tot teritoriul Romaniei – in Bucuresti, exista unul: Scoala Centrala. Incercam introducerea acestui concept de predare a diferitelor discipline in limba franceza de catre profesori invitati din Franta – chiar si la Liceul „Tudor Vianu“, care are un profil stiintific. Mai avem un proiect: crearea unei scoli tehnologice virtuale, care va functiona prin web, producindu-se schimburi culturale intre studenti si profesori proveniti din trei universitati tehnologice franceze, cele de la Troie, Compiègne si Belfort. Dar chiar si in facultatile normale de limba franceza avem lectori francezi pe care-i platim noi, in cele pilot bilingve avem stagiari francezi, care sint acolo pentru a introduce inovatiile pedagogice, dar si pentru ca elevii sa invete limba franceza de la un vorbitor nativ. Mai avem programe de formare a cadrelor didactice care predau limba franceza, iar acum ministrul invatamintului, domnul Miclea, ne-a vorbit despre proiectul lui de a revolutiona invatamintul in gradinitele din Romania si in crese.

Vom participa la acest proiect intrucit invatamintul prescolar din Franta este unul dintre cele mai moderne si performante din Europa. Vom incepe printr-o vizita de lucru a ministrului cu citiva colaboratori in Franta, unde va vizita citeva dintre aceste gradinite si crese, urmind un schimb de cadre si un program de formare a lor la nivelul de cresa, pentru ca in Romania nu exista nici un program educativ pentru copiii in virsta de pina la 3 ani. In Franta exista niste crese extraordinar de bine dotate, din toate punctele de vedere, cu un program educativ de dezvoltare a tuturor simturilor copilului, program ce trebuie neaparat introdus in Romania. El face parte din dezvoltarea psihica a copilului. Pe de alta parte, vor fi asociati si parintii acestor copii, pentru ca, incepind de foarte devreme cu un program educativ care dezvolta intelectul copilului, se previne esecul scolar de mai tirziu. Bineinteles, in acest program vom incerca sa introducem si o limba straina. Speram ca va fi franceza.
As dori, oarecum intercalat, sa prezentati Institutul de astazi cu salile, sectiile, bibliotecile, intr-un cuvint: cu toate activitatile sale, cu evenimente marcante trecute, prezente si viitoare, aflate sub incidenta culturii franceze, cu prezenta publicului bucurestean. Aveti intotdeauna succes si eficacitate?

Succes avem! Anul trecul am primit un trofeu, cu ocazia primei editii a Festivalului de Cinema International Bi-fest, din noiembrie, ca cea mai dinamica institutie culturala din Bucuresti. Succesul provine si din prezentarea filmelor de autor franceze, dar si europene, in general, la Sala „Elvira Popescu“. Noi am prezentat in aceasta sala si Festivalul Filmului Italian, iar anul trecut am realizat Festivalul Filmului Balcanic, impreuna cu Goethe Institut, deci acoperim o arie vasta a culturii europene. „La diversitée culturelle“ este politica noastra – in care toate identitatile trebuie incurajate, inovate si afisate. De cite ori exista un film romanesc, sigur ca este prezentat pe ecranul din Sala „Elvira Popoescu“, chiar si filme care nu au rulat in Romania, cum ar fi Asta e de Thomas Ciulei (fiul lui Liviu Ciulei), produs si distribuit numai in Germania.

Avem o activitate cinematografica foarte dinamica si datorita responsabilului cu programarea salii, domnul Laurentiu Bratan, un cinefil si un critic competent, motiv pentru care reusim sa atragem foarte mult tineret. Tot aici au loc diferite colocvii, recent l-am avut ca invitat pe Pascal Bruckner, prilej cu care am fost uluita sa constat cit de celebru este autorul si in Romania. Sala cu o capacitate de 250 de locuri era arhiplina, lumea statea in picioare, discutiile avind loc in limba franceza. Asta arata cit de activa este cultura franceza in Romania. Si cultura moderna, implicit. Mai avem Salonul de Onoare, unde organizam seminarii culturale, el avind o capacitate de 80 de locuri. Citeodata, noi inchiriem acest salon pentru alte manifestari din afara.

Institutul nostru ofera si cursuri de limba franceza pentru romani si de limba romana pentru francezi. Aceasta este o activitate extraordinar de importanta pentru noi deoarece se autofinanteaza. Avem beneficii de cam 100.000 euro pe an. Efectuam cursuri speciale in diferite intreprinderi, precum Dacia-Renault, Apa Nova si, in curind, Gaz de France. Activitatea de baza e biblioteca, dupa 1990 ea a fost mult marita in urma unor lucrari de constructie care au durat doi ani. Podul s-a marit, iar acum avem o cupola de sticla sub care se afla cca 22.000 de volume, 100 de periodice si 450 de CD-uri de carti importante. Acolo se afla cartile pentru adulti, iar biblioteca pentru copii se afla la parter, impreu-na cu sala video unde sint 4.000 de CD-uri si DVD-uri. La etajul 1 este biblioteca pentru specialistii in pedagogie franceza, si aici se poate si lucra. Si inca ceva: mai exista si un bistro, unde se serveste mincare traditionala franceza, unele feluri fiind pe cale de disparitie chiar si in Franta. Restaurantul e o concesiune, nu-l gestionam noi.

Si totusi, cum va explicati lipsa filmelor franceze din cinematografele romanesti?
Intr-adevar, este o situatie caracteristica multor tari din Europa, deoarece gustul publicului se indreapta astazi spre filmul comercial, iar productia mondiala de acest gen e majoritar americana. Din nefericire, aceste filme sint un fenomen la moda, care „trebuie vazute“, ca altfel „nu esti à page“, mai ales daca nu ai vazut ultimul Star Wars etc. Noi organizam in fiecare toamna Festivalul Filmului Francez, timp de 10 zile in care proiectam filme franceze de foarte recenta data, prezentindu-le in parteneriat cu sala „Studio“ de pe Magheru. Zilnic, pot fi vazute 10 filme noi, in total asadar 100 de filme franceze. In luna martie organizam si Festivalul Filmului Francofon, avind cite o tara invitata de onoare. Anul acesta a fost Canada. In jurul lui 8 martie avem Festivalul filmelor produse de femei.

In octombrie organizam Festivalul Filmului Francez, apoi un colocviu foarte important depentru modernitatea in Europa, pe care-l realizam cu New Europe College, iar in 2006, fiind anul francofoniei, va avea loc, la Bucuresti, summit-ul sefilor de stat din tarile afiliate.
La final, v-as intreba ce va place si ce va displace in Romania?
Imi place la romani ospitalitatea si generozitatea lor, si-mi displace lipsa de organizare, care este perfect latina. Dar toate aceste mici defecte se pot indrepta pentru ca e vorba de o adaptare la o noua existenta democratica, deschisa spre lumea intreaga. Asadar, aceste influente mai putin naturale pentru poporul roman se vor grefa pe calitatile indiscutabile ale romanilor, in special pe capacitatea lor de adaptare exceptionala, alaturi de inteligenta si vivacitatea iesita din comun.
Mai tare decit a francezilor?!
Foarte apropiata de cea a francezilor, dar mai putin carteziana.