OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Inca o dezbatere despre postmodernism? vor spune unii comentatori ai peisajului cultural autohton, iritati de „zgomotul si furia“ care acompaniaza, periodic, tentativele de limpezire a unui concept-valiza precum cel mai sus-mentionat. Realitatea este ca la noi, dupa paisprezece ani de la debut (v. numarul din 1986 din Caiete critice) si dupa aparitia unor volume substantiale consacrate acestui fenomen, discutia despre postmodernism este inca departe de a-si fi epuizat potentialul de interes. Cu atit mai incitant si mai profitabil intelectual este dialogul neconventional intre Est si Vest, care – sub genericul Café Europa – pune sistematic fata in fata doua experiente culturale, diferite, dar, in mod paradoxal, foarte asemanatoare. Nici intilnirea de la Bucuresti, din toamna anului trecut, nu a facut exceptie de la regula schimbului nonconformist de idei, spatiul oferit de Centrul International pentu Arta Contemporana invitind la dezbateri extrem de vii si nuantate.
Doua mentalitati culturale distincte s-au confruntat in acele zile: cea Occidentala, reprezentata de David Antin, Robert Davies, Chris Keulemans, Christopher Merrill si Peter Jukes, pentru care postmodernismul este un fenomen cultural dezideologizat, ce pare sa-si fi consumat deja oferta de participare, si, de cealalta parte, mentalitatea est-europeana, prinsa inca in modelul postmodern, perceput – foarte frecvent – in dimensiunea sa preponderent subversiva, accentuata in interventiile lui Krzysztof Czyzewski, Mileta Prodanovic, Antonÿe Zalica si Magda Carneci.

O concluzie generala s-a desprins in urma discutiilor libere si a lecturii referatelor celor prezenti: din punct de vedere tipologic, postmodernismul occidental si cel est-european au foarte multe trasaturi in comun – problematica identitatii, descentrarea subiectului, dizolvarea realitatii, modificarea raportului realitate/fictiune, punerea sub semnul intrebarii a unor concepte ca „adevar“, „aparenta“ s.a. Postmodernismul est-european nu este o imitatie, un fenomen de import, ci o paradigma culturala ce poate fi analizata in termenii unui gen proxim si ai unei diferente specifice. Deosebirea esentiala, cea care determina evolutia diferita a postmodernismului in Occident si in Europa de Est, tine de tipul de societate si de mecanismele politice si economice care o definesc. Cu alte cuvinte, dincolo de influente culturale de netagaduit, Estul si Vestul ajung sa descopere un „acelasi“ model cultural, in conditiile in care fiecare experimenteaza, pe cont propriu si in contexte istorice extrem de diferite, efectele (mai mult sau mai putin traumatice ale) maladiilor acestui secol, fascismul si comunismul.
De o mare mobilitate intelectuala, lipsite de inhibitii si punind in relief tocmai acele aspecte ce evidentiaza diferenta specifica, confruntarile din cadrul Café Europa au relevat nu doar posibilitatea unui dialog consistent Est-Vest, ci si indiscutabila lui necesitate.