OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Centrul pentru Analiza si Dezvoltare Institutionala, apropiat Partidului Liberal Democrat, a organizat marti, 19 iunie, o dezbatere intitulata: Reconstructia Institutionala a Romaniei: O Noua Republica. Valeriu Stoica a prezentat proiectul PLD in aceasta chestiune. in esenta, Valeriu Stoica a sustinut necesitatea adoptarii unei noi Constitutii, care sa depaseasca frictiunile existente astazi intre presedinte si premier. Valeriu Stoica a vorbit despre un referendum prealabil care sa consulte cetatenii in privinta celor doua variante: republica parlamentara sau republica prezidentiala. Moderatorul intilnirii a fost Gabriel Liiceanu, care a abandonat neutralitatea unui asemenea rol, intrind in contre directe cu Valeriu Stoica. in dezbatere, Gabriel Liiceanu a parut ca joaca rolul unui profesor sever care ii controleaza tema „elevului“ Stoica si il apostrofeaza ori de cite ori nu este de acord cu ideile enuntate.

„Profesorul“ Liiceanu si „elevul“ Stoica, in polemica la scena deschisa
La dezbatere au mai participat, luind cuvintul, Vladimir Tismaneanu, Sever Voinescu, Catalin Avramescu, Alex Stefanescu, Alexandru Lazescu, Mihaela Miroiu si o parte dintre liderii PLD: Theodor Stolojan, Gheorghe Flutur, Radu F. Alexandru. S-au mai aflat in sala: Mihai Sora, Tom Gallagher, Tudorel Urian – care au ascultat, fara sa intervina in dezbateri. in invitatiile transmise presei de CADI mai erau anuntati printre vorbitori Horia-Roman Patapievici, Andrei Plesu si Traian Ungureanu, care n-au onorat dezbaterea. Ideea principala a fost ca Romania are nevoie de o noua Constitutie. Interventiile participantilor au scos in evidenta ca Romania si romanii ar trebui sa opteze pentru o republica prezidentiala. Valeriu Stoica a invocat formula Frantei, unde presedintele „il domina institutional“ pe primul ministru, si a deplins situatia din Romania, unde presedintele are cele mai putine atributiuni. Valeriu Stoica a spus ca o tara, la fel ca o masina, nu poate fi condusa de doi soferi. Ori primul ministru, ori presedintele ar trebui sa aiba puterea sa dizolve Parlamentul, chestiune care, in opinia fostului ministru al Justitiei, ar fi trebuit sa se intimple si dupa referendumul din 19 mai 2007: „Noi functionam ca si cind referendumul n-ar fi avut loc. Ar fi trebuit sa punem de acord vointa cetatenilor cu majoritatea parlamentara“.

Valeriu Stoica a indicat si doua termene pentru adoptarea unei noi Constitutii – doi ani in varianta optimista, patru ani in varianta moderat-optimista – si 12 etape institutionale pina cind se adopta o noua Constitutie.
Asa a inceput polemica acestei dezbateri; protagonisti: Gabriel Liiceanu si Valeriu Stoica. Gabriel Liiceanu a inceput sa vorbeasca in numele intelectualilor din societatea civila, spunind, la plural, ca „nu ne place sa avem 12 etape si patru ani pentru revizuirea Constitutiei“. Revizuirea Constitutiei ar trebui facuta mult mai repede. Valeriu Stoica a incercat sa-l convinga pe Gabriel Liiceanu ca democratia presupune proceduri si cele 12 etape sint obligatorii, ele nu pot fi suprimate sau ocolite. Valeriu Stoica i s-a adresat lui Gabriel Liiceanu afirmind ca „a spune ca patru ani e o perioada indelungata e o dovada de nerabdare exagerata“. Gabriel Liiceanu si-a aratat nemultumirea, in mai multe rinduri, pe parcursul dezbaterii, pentru „viteza“ redusa de adoptare a unei noi Constitutii. Desi Valeriu Stoica a incercat sa aduca in sprijin diverse aspecte juridice, Gabriel Liiceanu a spus ca „nu intelege“ de ce atita asteptare, cind „e nevoie teribil de aceasta noua Constitutie“. „Profesorul“ Liiceanu nu pare sa-i dea nota de trecere „elevului“ Stoica, care s-a incapatinat sa sustina ca revizuirea Constitutiei nu se poate face „peste noapte“, „intr-un timp mai mic de doi ani“.

De ce o noua Constitutie?
Directorul Editurii Humanitas a spus ca intelectualii pot sa-si faca propria lor comisie de redactare a Constitutiei, compusa din juristi si politologi, prin care sa se revizuiasca Constitutia. Ideea a fost sustinuta de Catalin Avramescu, care a punctat: „Marile constitutii au fost scrise foarte repede, n-a fost vorba de o negociere indelungata“. Pentru Catalin Avramescu „asa-zisa democratie parlamentara din Romania, de dupa 1990, a fost un nechezol politic, aceasta este frauda“.

Trecind peste aspectul duratei de elaborare a unei noi Constitutii, va trebui sa citim si sa interpretam luarile de pozitie din dezbatere in functie de o intrebare fundamentala: ce fel de regim politic se propune – o republica parlamentara sau o republica prezidentiala? Toate discutiile au sustinut, mai voalat sau mai direct, ca e nevoie de o republica prezidentiala. Gabriel Liiceanu a invocat o discutie confidentiala intre fostul presedinte al Frantei, Jacques Chirac, si presedintele Traian Basescu, in care primul om in Statul francez i-ar fi spus omologului sa de la Bucuresti: Nici macar un Parlament nu poti sa demiti? Gabriel Liiceanu a sustinut ideea ca nu traim intr-un stat democratic, exemplificind cu mineriadele – fara vinovati si condamnati, cu Raportul de condamnare a comunismului – cind unii parlamentari au avut un comportament huliganic si cu unele ziare – articole imunde si calomniatoare care nu presupun nici o raspundere. in aceste conditii, a acorda atributii sporite presedintelui nu inseamna virarea spre dictatura, ci doar o cale spre normalitate democratica, a adaugat moderatorul intilnirii.

Sever Voinescu a vorbit despre avantajele republicii prezidentiale si a polemizat cu toti cei care se tem de „prezidentialism“ si sustin ideea ca „mai bine sa conduca mai multi decit unul singur“. Gabriel Liiceanu a spus ca raul din societatea romaneasca vine din directia Constitutiilor din 1991 si 2003, ca structurile institutionale si viciile constitutionale au creat un climat politic deficitar si irespirabil. Toti participantii la dezbatere au sustinut ideea unei noi Constitutii, care sa fie subsumata unei a treia republici (dupa cea socialista si cea de tranzitie, iliesciana). Nici unul dintre participanti n-a vorbit despre avantajele unei republici parlamentare.
Sa fie aceasta intilnire inceputul unei republici prezidentiale, care sa ofere mai multa putere presedintelui Basescu? Aici e de fapt dilema: demersul PLD este gindit spre binele Romaniei sau spre conferirea unei mai mari puteri presedintelui Basescu? Daca actele fundamentale al statului roman, Constitutiile din 1991 si 2003, au fost gindite dupa chipul presedintelui Iliescu si al partidului aflat la putere, FSN-PSD, ne putem intreba daca nu cumva se doreste inca o Constitutie care sa fie oferita „cadou“ presedintelui Basescu.

Note personale la finalul dezbaterii
De ce Gabriel Liiceanu a spus, in deschiderea dezbaterii, ca „problema cea mai importanta“ a intelectualilor este „noua Constitutie“? Ne-am conservat trecutul recent? Stiu tinerii de astazi sa se delimiteze de comunism, decriptindu-i raul? Avem accces la toate dosarele? Educatia merge struna – atunci de ce avem profesori din ce in ce mai slab pregatiti? in Justitie, oare, totul e rezolvat? Atunci de ce la Institutul National al Magistraturii cei mai multi candidati iau note sub cinci? Marile dosare ale coruptiei s-au finalizat?

in general, discutia despre Constitutie este una dintre cele mai aride. imi aduc aminte ca pe vremea cind lucram la BBC ma feream sa ma afund in probleme de buget si de constitutionalism, pentru ca stiam ca nu aduc audienta. Iata ca acum Gabriel Liiceanu vrea sa faca din noua Constitutie un subiect pasionant si popular – despre care sa vorbeasca oamenii pe strada, cum viseaza si Alex Stefanescu, dupa marturisirile pe care le-a facut in dezbatere. Sigur, Constitutia din 2003 e proasta – au zis-o atitia juristi – si are numeroase lacune – nu ofera cai de rezolvare a conflictelor institutionale, dimpotriva, perpetueaza conflictele dintre presedinte si premier. Totusi, mi se pare ca demersul teoretic de modificare a Constitutiei e subminat de partizanatul si simpatia participantilor pentru presedintele Basescu. PLD e un partid prezidential, aici nu e nici o tagada. Iar Gabriel Liiceanu are o simpatie accentuata pentru presedintele Basescu, vizibila fara eforturi si la Catalin Avramescu si la Sever Voinescu, gata sa preia din mers, cu sirguinta imitatorului, vorbele si ideile lui Gabriel Liiceanu.

in schimb, Vladimir Tismaneanu introducea in discutie trei noi parametri: delimitarea de trecutul totalitar, clarificarea doctrinara a partidelor si asanarea discursului politic. Vladimir Tismaneanu a spus in termeni neutri ca o noua Constitutie reclama si o noua structura politica, care s-ar putea numi Alianta pentru o Noua Republica. Uneltele politologului precumpaneau in interventia lui Vladimir Tismaneanu, in timp ce discursul lui Gabriel Liiceanu avea clar accente elogioase pentru prezentul si viitorul lui Traian Basescu: criza si victoria la referendum – „o intimplare rea care nu are decit un final bun“, referendum in care a cistigat „noul, binele, democratia“.
Gabriel Liiceanu spune ca „se implica“ in societate, ca „atrage atentia asupra lucrurilor care nu merg“, ca va sustine acei politicieni la care va detecta civilitatea, ca nu traieste intr-o lume „asezata“ in care sa fie doar „omul scrisului“. Intentii generoase, subminate de intrebarea: ce garantii avem ca o noua Constitutie nu-i va servi presedintelui Basescu pentru a-si subordona si elimina adversarii politici sau pe orice politician care nu i-ar fi pe plac? O republica prezidentiala doar pentru Traian Basescu n-ar fi un serviciu adus democratiei.