OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Putem sa impartasim, cel putin partial, optimismul ministrului de Externe Mircea Geoana, exprimat in cursul saptaminii trecute, in privinta sanselor Romaniei de a fi nominalizata la summit-ul NATO din toamna, de la Praga. Semnale pozitive vin din diverse directii ca Romania este un candidat important pe care aliatii il examineaza cu o bunavointa mai mare decit inainte. Este interesant de observat, in context, ca evenimentele din Moldova si criza din relatiile romano-moldovene, despre care se credea ca ar putea crea obstacole in calea aderarii Romaniei la NATO ori ca sint utilizate de Rusia pentru a crea astfel de obstacole si a complica procesul de extindere, tind acum sa arate ca posibile avantaje. Unele surse informate de la Washington vad profilindu-se o situatie in care Republica Moldova si-ar putea atrage oprobriul unor forte influente din Occident, cu rezultatul efectiv al plasarii Chisinaului, vadit si fara rezerve, in bratele Moscovei. Unii argumenteaza ca aceasta pozitionare s-a si petrecut. O evolutie cu o asemenea finalitate adauga valente strategice suplimentare Romaniei, semnificative fara indoiala, desi mai curind subintelese. Favorabile Romaniei mai sint si indiciile tot mai bine conturate ca ponderea considerentelor politice in decizia de extindere a Aliantei ar putea sa o depaseasca pe aceea a considerentelor militare.

Atentie, insa, la detalii si subtilitati! Dintr-un motiv sau altul, declaratiile oficialilor NATO insista mai degraba pe incertitudine. „Toate lucrurile se pot schimba dramatic si toate tarile candidate sint datoare sa faca mai multe eforturi“, a declarat zilele trecute secretarul general al Aliantei, lordul Robertson. Si nu este oare adevarat ca si in sport sprintul final este si cel mai greu, si cel decisiv? Eforturile care se asteapta sint diferite de la o tara candidata la alta. Robertson a mentionat, de pilda, ca in trei din aceste tari ar urma sa aiba loc alegeri pina la summit-ul de la Praga. O aluzie la posibilitatea ca Slovacia sa-si compromita sansele daca alegerile il propulseaza la putere pe fostul prim-ministru extremist Meciar. Tot Robertson a subliniat ca „aspectele de securitate ale Aliantei s…t constituie un aspect foarte important, iar tarile NATO, ca si cele care vor sa li se alature, trebuie sa aiba cele mai inalte standarde in protejarea si transmiterea informatiilor de Securitate“. Aceasta declaratie era un raspuns la o intrebare care facea referire la prezenta unor fosti ofiteri de securitate in Parlamentul si structurile de putere din Romania.

Ne amintim ca presedintele Comisiei de politica externa a Camerei Deputatilor, Radu Podgoreanu, spunea ca NATO cere Romaniei sa-i elimine pe fostii securisti din structurile de putere. Si desi el si-a nuantat declaratia, spunind, intr-un interviu acordat postului nostru de radio, ca reprezentantii Aliantei nu au cerut in mod oficial acest lucru, ramine de domeniul evidentei ca va fi greu comestibila pentru NATO prezenta in rindurile sale a unor tari in Parlamentele carora se gasesc fosti spioni antioccidentali, iar fostii ofiteri ai politiei secrete comuniste, unii cu sarcini in domeniul combaterii sau neutralizarii posturilor occidentale de radio, misuna prin diverse structuri guvernamentale, inclusiv in serviciile de informatii. Argumentul dlui Podgoreanu, ca se vor gasi cumva cai ca secretele NATO sa-i ocoleasca pe acestia, poate convinge putina lume.

Dar dincolo de situatii ce ar putea compromite secretele Aliantei, sint acele miscari cu mesaj derutant, punind la indoiala sinceritatea si poate chiar buna credinta a guvernului roman. Un exemplu este absorbirea in PSD-ul lui Adrian Nastase a unui Sever Mesca, fost ofiter de informatii care opera inainte de ’89 in capitala unui aliat atlantic, tocmai cind se exprima dragostea netarmurita fata de NATO. Un alt exemplu il reprezinta contrastul fariseic dintre adoptarea de catre guvern a ordonantei de urgenta impotriva manifestarilor fasciste sau xenofobe, in baza careia ar urma sa fie interzisa slavirea maresalului Antonescu, si primirea in partidul la putere a unui Ilie Neacsu, care, in afara de proeminenta lui in publicistica antisemita, mai are si distinctia de a fi vicepresedintele Fundatiei „Maresalul Ion Antonescu“, care sponsorizeaza ridicarea statuilor fostului dictator. In aceeasi vina, primul ministru polemiza neinspirat cu ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, care sugerase o responsabilitate mai larga in infaptuirea crimelor Holocaustului, replicind cu o diatriba impotriva „culpabilizarii“ poporului roman, fara a sesiza diferenta dintre „culpa“ si „responsabilitate“.
Indemnurile la atentie, actiune si prudenta in aceste luni premergatoare summit-ului NATO parca nu se aud prea bine la Bucuresti. Cite curse nu s-au pierdut in sprintul final…

Praga
(Text transmis la Radio Europa Libera)