OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Prezentarea motiunii de cenzura sustinute de Opozitie cu citeva zile inaintea dezbaterii si a votarii ei nu a dus la rezultatele dorite; nivelul la care s-au desfasurat asa-numitele discutii pe marginea motiunii a fost extrem de scazut, iar rezultatul final al votului (previzibil, de altfel) a fost: 281 de voturi impotriva si 163 de voturi pentru. Optiunea parlamentarilor – votul – a decurs in mod firesc din disciplina de partid, mentinuta in pofida cirtelilor pesediste din timpul elaborarii legilor anti-coruptie. Scenariul in interiorul partidului de guvernamint se deruleaza, de altfel – cu minime variatii – dupa tipare deja cunoscute. Timide si de ochii lumii, „dizidentele“ pesediste, mai degraba strigate de ingrijorare pentru soarta averilor personale decit exclamatii in fata incalcarii unor norme, au singurul rol de a umple paginile ziarelor cu speculatii privind neintelegerile profunde din interiorul PSD. Slabele proteste ale unui mic grup de senatori usor nelinistiti de soarta conturilor lor in banca s-au potolit, insa, repede la vederea continutului precis al legilor anticoruptie prezentate de Guvernul Nastase. Numeroasele portite de scapare, aceleasi cu cele inventariate de Opozitie in motiunea de cenzura, au fost argumentele cele mai convingatoare pentru marea mobilizare sub steagul guvernamental. Problema votului in plenul Parlamentului era, asadar, rezolvata inainte chiar de deschiderea sedintei din 31 martie.

Un esec parlamentar, dupa regulile majoritatii care invinge prin vot, nu a fost insa de ajuns pentru proprietarul de ferme de la Cornu. Adrian Nastase a dorit cu orice pret umilirea Opozitiei, aruncarea in derizoriu a demersurilor ei absolut legitime si perfect compatibile cu instrumentele constitutionale de care dispune. E drept ca, la rindul lor, Partidul Democrat si Partidul National Liberal au riscat asociindu-se cu Partidul Romania Mare si lasindu-l pe presedintele acestuia sa prezinte textul motiunii. Faptul nu numai ca a avut consecinte importante asupra credibilitatii motiunii, dar a dat ocazia reprezentantilor PSD sa emita comentarii sarcastice in legatura cu „stilul Alcibiade“ adoptat, mai recent, de partidele de opozitie. Un partid cu membri civilizati ar fi decis sa se opreasca aici: majoritatea confortabila la votul in Parlament, satisfactia, in plus, a unei Opozitii deja destul de sifonate dupa asocierea cu PRM si destul de criticate, din aceasta cauza, chiar de voci indeobste favorabile ei. Cum PSD se incapatineaza insa, cu orice ocazie, sa demonstreze ca stadioanele sint un loc mai potrivit pentru discursurile liderilor sai decit tribuna Parlamentului, la toate cele spuse deja s-au adaugat episodul Podgoreanu-Vadim, precum si incredibila sintagma a premierului din discursul de intimpinare a motiunii, unic „argument“ impotriva partidelor de opozitie. Dupa cum se vede, nici macar o galerie plina cu tablouri sau interioare sofisticate – ascunse, de altfel, prin „pachetul anticoruptie“, de ochiul cercetator al presei, care nu le va putea regasi in declaratiile de avere – nu pot sa-l fereasca pe posesorul lor de propria-i grosolanie.

Dupa depasirea primului moment de stupefactie, ne putem intreba de ce in Parlament nu a inceput deja, condusa de Adrian Oprisan – fratele „baronului“ – campania de plantare a gazonului. La ce bun sa mai investeasca statul in stadioane, cind, in locul miniturnului Eiffel proiectat sa sustina noul drapel de pe Casa Poporului sau, mai bine, in subsolurile curatate de molozurile ceausiste, pot fi organizate meciuri la exact acelasi standard de „civilitate“?
Motiunea de cenzura a jucat – devine evident – rolul unui exorcism pe jumatate: a facut sa vorbeasca raul, dar nu l-a alungat. Adevaratul profil al partidului de guvernamint nu este, asadar, cel al lui Adrian Nastase pozind regal la biroul inconjurat de pinze celebre sau vorbind doct despre subtilitatile doctrinei social-democrate, ci al lui Viorel Hrebenciuc bind, intr-o duminica, o cafeluta cu Mitica Dragomir sau a parlamentarilor PSD huiduind golaneste o Opozitie care nu face altceva decit sa-si exercite drepturile constitutionale: o gasca de cartier inghesuind la colt trecatori fara aparare.