OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

O data la trei ani, Congresul International de Harpa, organizat, de fiecare data, in alta tara, se reuneste intr-o adevarata sarbatoare a muzicii dedicate acestui instrument stravechi. Cea de-a opta editie a avut loc la Geneva, unde peste 500 de harpisti din intreaga lume au evoluat in cel putin 100 de concerte si recitaluri, solistii fiind celebritati din domeniu sau tineri laureati ai competitiilor nationale si internationale, acestia din urma gasindu-si reprezentarea in manifestarile derulate sub genericul Focus on Youth. Prezenta unor numeroase ansambluri de harpa si repertoriul divers – de la muzica clasica la jazz sau pop –, precum si impresionanta colectie de harpe expusa cu sprijinul Fundatiei Victor Salvi, cursurile de maiestrie, conferintele, standurile cu partituri, intilnirea corespondentilor din toate tarile afiliate Congresului, au constituit puncte de real interes pentru participanti si public, deopotriva.

Un segment aparte a fost rezervat „omagiului marilor maestri ai harpei din secolul XX“, nume celebre precum Lily Laskine, Marcel Tournier sau Phia Bergouth (fondatoarea Congresului) fiind, astfel, onorate prin interpretari de inalt nivel conferite de catre harpisti de marca. Printre maestrii sarbatoriti cu acel prilej s-au aflat si Joseph Molnar (la 50 de ani de cariera in Japonia) si Liana Pasquali, profesoara mai tuturor harpistilor nostri de cota internationala, nascuta la Fiume-Italia in 10 octombrie 1915, absolventa a renumitei Academii Santa Cecilia din Roma, dar si a Conservatorului din Paris (unde a studiat cu Marcel Tournier), obtinind licenta in 1936 cu Premiul I; in 1946 s-a stabilit in Romania, devenind solista in orchestra Operei bucurestene, dar si profesor la Conservator, fiind, astfel, fondatoarea scolii noastre de harpa, dar si prima harpista care a concertat la noi, colaborind cu reputati compozitori ai vremii, incurajind creatia originala destinata acestui instrument regal. In marea sala Auditorium, concertul care i-a fost dedicat a avut o incarcatura emotionala cu totul speciala, pentru ca opt dintre fostele sale eleve, care isi desfasoara activitatea fie in tara, fie in SUA, Canada, Belgia, Italia, Anglia sau Bulgaria, s-au reunit intr-un ansamblu care, sub conducerea Ledei Pap-Nagy (stabilita in SUA), au interpretat, in prima auditie mondiala, piesa pe care aceasta a compus-o sub titlul The magic of the Water, publicul aplaudind entuziast frumusetea partiturii si interpretarea incarcata de caldura si dragoste pentru minunata artista si profesoara.

Printre componentele insolitului ansamblu s-a aflat si tinara Roxana Moisanu, inca studenta la Universitatea Nationala de Muzica – clasa condusa de prof. univ. Ion Ivan Roncea –, Paula Popa – de asemenea studenta, dar la Academia Regala de Muzica din Londra, dar si Stana Bunea, binecunoscuta solista stabilita, de citiva ani, in Canada, raminind insa permanent legata de viata noastra muzicala, de spiritul profund romanesc afirmat, si de aceasta data, cu prilejul recitalului care, la invitatia organizatorilor, a inclus in program exclusiv prime auditii mondiale din creatia semnata de Carmen Petra Basacopol (Anotimpurile) si Felicia Donceanu (Bilci la Aldebaran), scrisa special pentru Congresul de la Geneva. Dupa cum a declarat chiar Stana Bunea, „desi complementare ca expresie, in ambele lucrari am regasit filonul adinc de aur si diamant al gindirii si simtirii romanesti in care eu ma simt mereu acasa si cu care ma identific. S-au bucurat de mult succes si, spre exemplu, compozitoarea Ann le Baron din SUA (care urmarise si la Praga, in urma cu trei ani, recitalul meu din cadrul editiei a VII-a a Congresului), mi-a cerut permisiunea sa publice o fotografie si o cronica a acestui eveniment. Acum, eu reprezint Canada in calitate de corespondent al revistei Harpa si Romania in ipostaza de interpret, fiind deja notoriu faptul ca plecarea mea de pe teritoriul tarii nu a insemnat si ruperea de realitatile Romaniei.“

La Geneva, Stana Bunea a avut, pe linga bucuria reusitei alaturi de cei mai renumiti harpisti ai lumii, si sansa de a gasi, in sfirsit, instrumentul ideal pe care si l-a dorit de multi ani – la standul de prezentare al firmei CAMAC a incercat peste 100 harpe, descoperind „Atlantide prestige“, o harpa din seria cunoscuta sub denumirea de „noua generatie“, beneficiind de o conceptie de constructie revolutionara, prototipul traditional „Erard“ fiind innoit la toate nivelele, fiind mai usoara cu 10-12 kg, ceea ce reprezinta un mare avantaj pentru transportul instrumentului. De altfel, la concertul sustinut in memoria lui Joel Garnier (constructorul acestui tip de harpa), renumita harpista britanica Ann Griffith a ales chiar harpa mea, afirmind ca «aceasta harpa are suflet», ceea ce este greu sa gasesti, pentru ca actualele instrumente se fac din lemn uscat artificial – harpa mea este din lemn uscat natural si este… canadian. La Montreal mi s-a publicat un amplu si splendid articol-portret si am promis ca voi sustine un recital imediat ce voi avea noua harpa, ceea ce s-a si intimplat in 23 noiembrie 2002.“ Succesul Stanei Bunea a fost imens, iar ecourile nu au intirziat sa apara in presa canadiana. Publicatia lunara Pagini romanesti editata „pentru romanii din America de Nord“ a comentat, de asemenea, pe larg, prezenta sa la Congresul de la Geneva, subliniind faptul ca, pe de o parte, „insasi selectarea sa in cadrul acestei editii a constituit o mare performanta deoarece interpreta a cintat pina in prezent la toate editiile anterioare, iar de data aceasta au fost selectati interpreti care nu au mai avut pina in prezent sansa sa se exprime intr-un eveniment artistic de o asemenea anvergura“, iar pe de alta parte, ca includerea in program a celor sapte conferinte-concert sub genericul „Omagiu celor mai mari maestri ai harpei din secolul XX“ i se datoreaza neobositei si rafinatei noastre soliste care, in Canada, sustine anual cam 300 de concerte si recitaluri la Montreal si in orase invecinate, ceea ce reprezinta o performanta se pare unica in activitatea harpistilor din acea tara, unde este extrem de greu sa patrunzi in circuitul vietii muzicale curente. Si daca in Romania nu s-a bucurat cu adevarat de notorietatea pe care ar fi meritat-o, iata ca in Canada si in alte colturi ale lumii, arta sa este apreciata la valoarea reala – poate ca astfel va deveni celebra si in propria tara pentru ca, dupa vechiul obicei al romanilor, un artist trebuie sa fie recunoscut intii in strainatate pentru ca apoi sa observam si noi ca, de fapt, este un mare talent – parca ne-ar fi frica sa ne recunoastem valorile, sa le promovam si mai ales sa incercam sa nu le risipim prin alte locuri unde pleaca tocmai pentru a-si gasi implinirea, purtind insa in suflet amaraciunea ingratitudinii celor „de acasa“.

Sa speram insa ca Stana Bunea va reveni cit de curind la Bucuresti pentru a ne incinta intr-un recital sustinut, poate, pe noua sa harpa. Dar pina atunci, in paralel cu programele de concert care vor fi prezentate in Canada, lucreaza deja la Concertul pentru harpa si orchestra pe care compozitorul Paul Urmuzescu i l-a incredintat cu ocazia popasului pe care Stana Bunea l-a facut in Romania in urma cu un an, lucrare pe care o va interpreta in prima auditie absoluta la viitorul Congres International ce va avea loc la Dublin in 2005.