OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Daca savantii ar fi inventat un aparat sensibil la gindiri intense, acesta cu siguranta ar fi emis un semnal la apropierea de o casa de la periferia Cracoviei. Aici traia, pina mai zilele trecute, unul dintre cei mai importanti cugetatori ai lumii: Stanislaw Lem. Medic, poet, maestru al literaturii science-fiction, mare umanist si futurolog. in anii 1970-1980, cartile sale erau foarte indragite si populare datorita mesajului lor profund umanist. in centrul creatiei sale, se situeaza fiinta umana cu formidabilele sale calitati, dar si cu tarele sale greu de depasit, raportul dintre om si tehnologie, atitudinea omului fata de marile progrese ale stiintei si tehnicii, rolul si locul elementului uman in viitoarea societate marcata de progresul tehnico-stiintific.

Stanislaw Lem a fost ultimul romantic al Cosmosului si ultimul proroc al unei epoci cind se parea ca omenirea va reusi sa treaca peste contradictii si sa se solidarizeze sub auspiciile ratiunii pentru a cuceri Universul. Milioane de oameni, pentru care stiinta era totuna cu divinitatea, aveau convingerea ca orice activitate are sens numai daca ea forteaza limitele cunoasterii. in acea perioada, Stiinta, Umanitatea, Ratiunea erau nume proprii si se ortografiau ca atare. Secolul al XXI-lea, din care Lem a apucat doar citiva ani, pare sa stea sub alte semne si sub alte principii, straine spiritului sau. in ultimii ani de viata, marele ginditor se declarase invins de realitate, fiind pesimist si sceptic cu privire la specia umana si la viitorul ei: „Cind traiesti destul de mult, nu-ti este foarte greu sa observi cit de repede se schimba lumea. Moravurile de care eram atasat au devenit istorie… Ce motive de bucurie avem? Ca a aparut posibilitatea sa traiesti mai mult? Nu, multumesc, eu personal n-am nevoie de o speranta mai mare de viata! Dintotdeauna am fost ateu, asa o sa si mor. Dupa moarte nu mai exista nimic… in lume exista o cantitate exorbitanta de carti. Si a le descoperi pe acelea care merita a fi citite si intelese, iata un privilegiu si un fenomen rar intilnit“.
Dar pesimismul fata de entitatea umana nu s-a instalat odata cu anii. Lem nu a fost niciodata un optimist prea senin. in pofida entuziasmului sau fata de progresul tehnico-stiintific, scriitorul manifesta o indoiala funciara in puterea omului de a se transforma intr-o fiinta net superioara. Patrunderea omului in spatiu – un salt extraordinar obtinut in domeniul cunoasterii – nu a insemnat un progres la fel de mare si in planul suportului biologic al fiintei umane.

Aroganta, teama, neputinta, vanitatea sint considerate tare si poveri deopotriva, de care omul nu reuseste sa se debaraseze, ca de niste vesminte uzate, pentru a se imbraca in haine noi inainte de a porni intr-o aventura extrapaminteana. Omul duce cu sine in Univers pasiunile, nelinistile si dezamagirile sale. Imensitatea galactica nu-l salveaza insa de propria fiinta, Universul nu-i vindeca ranile, ci dimpotriva, i le supradimensioneaza ca intr-o oglinda strimba.
- Ultimul autor al Iluminismului european
Universul a devenit in creatia si gindirea lui Stanislaw Lem metafora a incognoscibilului, iar omul – aliajul intre ceea ce nu poate fi cunoscut si viata reala. Atit in Solaris, povestire care i-a adus autorului recunoasterea mondiala, cit si in Neinvinsul, Eden si intoarcerea din stele, Lem reia acelasi motiv: viitorul nu este asa cum ni-l imaginam noi, el nu poate fi dedus din prezentul nostru prin extrapolare lineara si depinde nu atit de dezvoltarea stiintei si tehnicii, cit de ceea ce va face omul cu el insusi. Cu toate acestea, Lem a ramas atasat ideii de progres tehnico-stiintific. N-a intinat ratiunea – singura sursa de cunoastere – cu aburii magiei, ai misticismului, ai pseudoreligiei fantasy – acele miasme care, in a doua jumatate a secolului trecut, au inceput sa se ridice deasupra realitatii in deconstructie.
Lem a fost, in opinia multor constiinte, ultimul autor al Iluminismului european. Ultimul a carui inspiratie artistica avea la baza nu pluralitatea adevarurilor separate, ci adevarul unic. Ca exemplu in acest sens poate servi lucrarea sa Summa Technologiae (1964).

- Stanislaw Lem credea in libera autodeterminare a personalitatii
Plecarea sa dintre noi este cu atit mai trista cu cit prea des au inceput sa se implineasca in ultimul timp, una dupa alta, temerile pe care le-a lansat ca avertisment relativ la caile necunoscute ale omenirii si nu atit in Cosmos, cit pe Pamint. Reflectiile cu care a inceput, acum 40 de ani, in Summa Technologiae, despre improbabilitatea ca lumea sa fie salvata intr-o perspectiva mai indepartata de inaltele tehnologii, au fost reluate si dezvoltate Tertio millennio adveniente (2000): „Cred in binele tehnologiei (atotputernice), dar nu cred in binele salvarii tehnologice“. insa pentru a nu pierde definitiv credinta in acest viitor, omul trebuie sa respecte pios stiinta.

Este doar unul din invatamintele lasate de Lem, alaturi de confirmarea omului rational, neliniar, cu multiple grade de libertate personala si sociala. Lem credea in libera autodeterminare a personalitatii, pina la desprinderea acesteia de umanitate, de radacinile sale pamintene, la fel ca si in cunoasterea nemarginita si fara sfirsit. Filozofia sa ar putea fi definita astfel: omul este creat pentru a infaptui imposibilul, aceasta este esenta si, totodata, vocatia sa.
Dincolo de seriozitatea preocuparilor sale futurologice, Lem si-a pastrat pina tirziu spiritul ludic din copilarie. Jocurile, ciudateniile, mistificarile au continuat o lunga perioada si in viata de adult, cind scriitorul isi redacta „apocrifele“ – prefete si recenzii la romane pe care nu le-a scris sau citit vreodata, cuvintari ale unor fictivi laureati ai Premiului Nobel. De altfel, in creatia sa a continuat unul dintre jocurile lui preferate de pe vremea cind era elev la gimnaziul din Lvov (astazi teritoriu ucrainean, pe atunci aflat sub jurisdictia Poloniei). Adolescentul Lem putea sa-si petreaca ore intregi confectionind documente.

Scriitorul evoca aceasta experienta, ca si prima sa intilnire cu literatura science-fiction, in romanul autobiografic Castelul inalt, din care presa poloneza a publicat unele fragmente:
„Nici nu-mi amintesc cind mi-a venit pentru prima oara gindul, l-as numi original, de a confectiona legitimatii. Le faceam in orele de clasa, in cantitati impunatoare, fara graba, cu migala, pentru singurul destinatar care eram eu, fara sa arat cuiva vreodata vreuna. Ce fel de legitimatii erau acestea? Din cele mai felurite: unele, bunaoara, atribuiau anumite drepturi teritoriale, mai mici sau mai mari; altele confereau anumite titluri, privilegii; pe formulare mai alungite tipaream manual diferite tipuri de cecuri, obligatiuni exprimind echivalentul unor cantitati de metal nobil, in special platina si aur, ori chitante pentru pietre pretioase. Confectionam pasapoarte pentru diferiti conducatori de stat, confirmam indentitatea unor monarhi si tari, le atribuiam acestora functionari si cancelari, care la prima solicitare puteau sa se identifice printr-un document. Desenam cu sudoarea fruntii steme, autorizatii de trecere. s…t
Cit de mult ma apropiasem in faza timpurie, birocratica a creatiei mele de acele izvoare sacre din care tisneste arta! Ca punct de plecare, ba, mai mult, ca temelie de neclintit – eu am luat Legitimatia la fel cum Michelangelo luase Paradisul, tronul si ingerii.

Cel care va crede ca in acea perioada eu aveam imaginatia libera va gresi monstruos. Eram pe atunci prizonierul benevol al liturghiei contopiste. Un Functionar al Genezei, care dintr-un elev cu obrazul rumen devenise un copiator supt al Decalogului contemporan, un fel de cod al bunelor maniere, un birocrat ce reglementa Bunavointa de serviciu sub impulsul unei ordini administrative. Astazi, in faza trista a creatiei constiente, as fi dus, probabil, si tema si continutul spre absurd, gindind rezolvari pentru miscarea galaxiilor, iar epocilor geologice le-as fi atribuit adeverinte de maturitate. Dar atunci, la fel ca Michelangelo gindind despre unghii, eu nu intrebam de ce institutiile respective isi atribuiau dreptul sa emita adeverinte pentru nou-nascuti, ca acestia sa aiba cu ce sa se legitimeze. in acel stadiu al inocentei, din pura intimplare si indiferent de vointa mea, eu am pus un semn de egalitate intre Legitimatie si Absolut si asa m-am pomenit in pragul creatiei…“
Cu putin timp inainte de moarte, Stanislaw Lem a acordat interviuri citorva ziare poloneze, din care am spicuit unele consideratii ale ginditorului: „Visurile mele nu s-au implinit“.

- De ce a abandonat literatura?
„Pe timpuri simteam nevoia sa dau friu liber imaginatiei. Acum nu mai simt asa de imperios aceasta necesitate. Viitorul imi creeaza mai degraba o stare de melancolie si de angoasa, decit dorinta de a crea. Ritmul schimbarilor este de-a dreptul infernal, astfel incit s-a pierdut controlul asupra lor. Nici piata de carte nu a evitat aceasta accelerare bezmetica. Cartea traieste astazi doua-trei luni si cam atit. Cine va tine intr-un magazin o carte care a fost editata anul trecut? Doar e deja o vechitura! Noutatile editoriale dau la o parte cartile mai vechi. Eu nu mai trebuie sa ma bag in gloata din ratiuni materiale, iar sa fac morala printre stridente si tipete mi se pare inutil. Exista prea multe carti si prea multi autori.“

- Despre science-fiction
„Nu pot sa sufar genul science-fiction, il consider periferic, infantil si lipsit de orice valoare intelectuala. Mai ales in varianta americana, deosebit de comerciala. Pentru articolul meu care critica aceasta stare de fapt, Science fiction: un caz aproape incurabil, am fost dat afara din Societatea autorilor de SF din SUA si mi s-a luat si titlul de membru onorific. Dupa mine, chiar si cel mai slab roman politist este mai bun decit aceasta flecareala galactica. Consider ca unele fragmente din Ciberiada mea sau din Povestea robotilor sint mai aproape de alegoria din epoca Iluminismului decit de literatura SF. Ar trebui ca aceasta piatra, de scriitor scence-fiction, sa fie aruncata o data pentru totdeauna din curtea mea, pentru ca ea a ajuns acolo dintr-o confuzie. in tinerete, am scris citeva lucrari naive stiintifico-fantastice si, din pacate, aceasta eticheta de scriitor SF a inceput sa-mi fie atribuita de atunci in permanenta.“

- Pronosticuri
„Ceea ce s-a intimplat cu plasmuirile mele futuriste la intilnirea cu realitatea aminteste intrucitva o coliziune auto. Astazi nu avem tocmai ceea ce am visat. S-a realizat doar ceea ce a fost profitabil din punct de vedere material, ceea ce s-a vindut bine. Am luat din viitor nu ceea ce este mai frumos, mai sublim, nu ceea ce putea sa-l faca pe fiecare dintre noi un pic mai bun, ci doar ceea ce ni s-a parut comercial mai de perspectiva, ceea ce se leaga bine de planurile de marketing ale specialistilor tineri din marile agentii de publicitate.“

- Despre Solaris-ul lui Andrei Tarkovski
„Nu pot sa vad acest film de la cap la coada. Medicii imi recomanda sa evit emotiile puternice… Nu mi-a placut rezolvarea psihologica a peliculei in general, nici indoielile de ordin moral ale eroului principal pe ecran. Solaris trebuia sa devina o intrebare despre granitele cunoasterii umane, si nu o drama psihologica de tipul Crima si pedeapsa in spatiul cosmic. Numai cind ma gindesc la asta ma apuca o iritare strasnica. Am stat sase saptamini la Moscova, timp in care m-am certat in continuu cu Tarkovski pe tema felului in care trebuia realizat filmul, pe urma l-am taxat drept «prostovan» si am plecat acasa. Tarkovski dorea sa arate in acest film ca spatiul cosmic este extrem de neprietenos si de potrivnic si ca doar Pamintul este minunat. Asta in timp, ce eu cred si am scris exact contrariul. Filmul Solaris al lui Soderberg, cu toate ca a mincat si timp si mijloace financiare, este o neintelegere totala. Am impresia ca acest talentat regizor nu stia foarte bine ce-si dorea. Odata mi-a spus ca vrea sa uneasca Odiseea spatiala cu Ultimul tangou la Paris. Dar asta este totuna cu a amesteca muraturi cu frisca si capsuni!“

- Despre cercetarile pe Marte
„Eu nu cred in cucerirea prea rapida a spatiului intergalactic de catre om si nici in colonizarea Cosmosului. Dincolo de problemele de ordin tehnic, noi nici nu ne putem imagina complicatiile care apar la o persoana sau la o colectivitate de astronauti dupa ce traiesc, mai multe luni, intr-un spatiu inchis. Nu mai spun ca in timpul zborului si al intoarcerii lor pe Pamint ei trebuie aprovizionati cu cele necesare. Nu-mi este clar ce poate da, in plan economic, programul martian al SUA si al altor state implicate. Daca pe oameni ii intereseaza atit de mult cucerirea unor regiuni extrem de neprimitoare, atunci mai bine s-ar ocupa de Sahara si Antarctica. Cu toate acestea, oamenilor le plac lucrurile spectaculoase si de aceea descinderea astronautilor pe Marte in secolul XXI imi pare destul de probabila.“

- Cea mai mare greseala de apreciere
„Am gresit ca m-am lasat convins de specialisti cu privire la posibilitatea crearii rapide a inteligentei artificiale. Totul se afla in miscare. Am descoperit cu stupefactie cit de multi virusi si bacterii au aparut in ultimii ani, rasfoind ultima editie a unui ghid german al medicului internist. Eu doar am studiat medicina la universitate, pe care am absolvit-o in 1948. Nu numai noi construim tipuri noi de avioane, si bacteriile isi construiesc, la rindul lor, noi forme de organizare. Este destul de periculos, iar capatul acestui proces nu se intrevede. Asa intram in viata, exista o lupta intre posibilitatile noastre si natura, dupa care ne retragem pe pozitii, vine o alta generatie si se ocupa de acelasi lucru. Si in tot acest timp, unii prosti striga: «Gata. Am ajuns la capat. Cunoastem deja totul si mai mult nu se mai poate cunoaste!» Evident, este o nerozie. Cunoasterea nu se va termina niciodata. Aceasta cautare da sens vietii si o spiritualizeaza. in asta cred!“

- Citeva dintre celebrele aforisme ale lui Lem
n Totul este in miinile voastre – spalati-va mai des pe miini!
n Idiotii creeaza civilizatia, iar ceilalti trebuie sa descurce itele.
n Razboiul este mijlocul cel mai rau cu putinta pentru a accede la o alta cultura.
n Politicianul nu trebuie sa fie prea inteligent. Un om politic destept vede ca cea mai mare parte a problemelor care-i stau in fata sint practic de nerezolvat.
n Calea spre stele trece printr-o indelungata recluziune. Astronautica miroase a puscarie.
n Lumea reprezinta sminteala unui singur Supercreier care si-a iesit definitiv din minti.
n Daca infernul exista, atunci precis este informatizat.
n Esenta batrinetii consta in faptul ca acumulezi o experienta pe care n-o mai poti folosi.
n Nimeni nu poate da mai mult decit acela care a pierdut tot.
n Nimic nu este mai prolific din perspectiva posibilitatilor decit vidul.
n Nu exista pedeapsa mai ingrozitoare decit singuratatea eterna.
n Oamenii nu vor sa traiasca vesnic. Oamenii pur si simplu nu doresc sa moara.
n Viitorul arata intotdeauna altfel decit ni-l inchipuim noi.
n Daca omul nu poate sa faca ceva bine, atunci mai bine sa nu se apuce!
n Trebuie sa fii tu insuti, din toate puterile tu insuti, si cu cit iti va fi mai greu, cu atit mai mult sa fii impreuna cu tine insuti si sa nu te compari cu destine straine. Stanislaw Lem a murit la 27 martie a.c., intr-o clinica de cardiologie din Cracovia, la virsta de 84 de ani. Cartile sale au fost traduse in 40 de limbi si vindute in peste 27 de milioane de exemplare. S-a nascut la 12 septembrie 1921, la Lvov, in familia unor medici. intre 1939-1941 a studiat la Institutul de medicina din orasul natal. in timpul ocupatiei naziste, Lem a lucrat ca ajutor de mecanic auto si sudor. in 1948 a absolvit Institutul de Medicina din Cracovia, insa la scurt timp a abandonat cariera medicala pentru a se consacra matematicii si filozofiei, obtinind o formatie stiintifica solida. in 1982 a parasit Polonia, stabilindu-se in Occident, si abia peste sase ani s-a intors in tara. in ultimii 20 de ani n-a mai scris literatura SF, ci, dupa cum ii placea sa spuna, s-a ocupat de „literatura obisnuita“ – lucrari si eseuri futurologice pe care le-a publicat cu regularitate in ziare din Cracovia.