OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Alexandru SIPA
Jazz, intre agonie si extaz. 30 de ani de jazz in Romania. 1971-2002
Editura Paralela 45, Pitesti, 2002, 436 p., f.p.


Într-un volum elegant si masiv de peste 400 de pagini aparut la Editura Paralela 45 si lansat cu ocazia recent incheiatului International Jazz Festival 2002 de la Bucuresti, criticul Alexandru Sipa si-a strins cea mai buna parte din textele publicistice aparute in ultimii 12 ani in diferite reviste de specialitate si in Observator cultural. Rezultatul – o extraordinar de dinamica inregistrare in priza directa a fenomenului jazzistic, un colaj „improvizatoric“ (dar sistematic) de cronici, interviuri, portrete, consemnari, scrisori, reportaje, crochiuri, replici, bilanturi, pe scurt – o diagrama expresiva si o istorie vie a (practic) tuturor evenimentelor si personalitatilor jazz &bluesistice din Romania postdecembrista... Debutanti si monstri sacri, festivaluri, concerte, evenimente muzicale sau (si) editoriale, neimpliniri si succese. Titlul rimat al cartii – Jazz, intre agonie si extaz. 30 de ani de jazz &blues in Romania. 1972-2002 – poate sa deruteze totusi, caci, cu exceptia primei sectiuni (cuprinzind scrisori catre Alexandru Sipa ale unor personalitati precum Mihai Berindei, Florian Lungu, Nicolae Ionescu, Dumitru Capoianu), aproape toate celelalte materiale dateaza din perioada 1991-2002 (unele fiind publicate chiar in Observator cultural). „Exceptiile“ antedecembriste sint interviul inedit din 1974 cu Richard Oschanitzky si prezentarea festivalului de la Sibiu din acelasi an. Cam putin pentru o istorie a ultimelor trei decenii de jazz, suficient insa pentru o panorama convingatoare a ultimei decade...
Capitolele Starea jazz-ului romanesc, Generatia tinara, Ai nostri din diaspora, Consemnari sporadice, Personalitati. Portrete, intilniri onorabile, intilniri memorabile sintetizeaza fluxul unei intregi istorii „evenimentiale“ a jazzului contemporan creat sau/ si performat in Romamia. Totul – contrapunctat de montaje fotografice reprezentative... Fidel specificului muzical al jazzului, Alexandru Sipa nu e un „purist“ al genului (undeva se alinta ca ar fi: „si eu, ca si multi alti puristi ai genului“, sfirsind prin a-si declara satisfactia in fata „combinatiei de rap, funk, hip-hop si folclor negro-american“ a grupului Lil’Brian &The Zydeco Travelers). O buna parte din muzicienii prezentati apartin zonei fusion. Mai mult decit atit: nu sint lasati deoparte nici... lautarii din Clejani.
In prim-planul cartii se situeaza insa, fireste, numele de rezonanta si autoritate: Johnny Raducanu, Aura Urziceanu, Marius Popp, Mircea Tiberian, Alexandru Balanescu, Eugen Ciceu, Jancsi Korossy, Anca Parghel, Hanno Hoffer, A.G. Weinberger, Alexandru Andries, Corneliu Stroe, Garbis Dedeian, Ioan Gyuri Pascu, dar si Albert Mangelsdorff, Chick Corea, Larry Coryell, Michel Petrucciani, John Mayall, Long John Hunter, John Hicks, Joe Zawinul, Paquito D‘Rivera, John McLaughlin etc. etc. etc... Absentele semnificative din „peisaj“ sint putine (intre ele as mentiona-o pe cea a redutabilului basist german Eberhard Weber).
Alexandru Sipa nu are voluptatile eseistice, erudite si estetizante ale unui Virgil Mihaiu, nici aplicatia tacticos-impaciuitoare a „mosului“ Florian Lungu. Vioi, nelinistit, mobil, bine informat (dar fara ostentatie), mereu pe faza si cu fata catre public, el este critic-jurnalist prin excelenta, un „argint viu“ in stare sa-si orchestreze rapid, dar expert, subiectele si interlocutorii, cedindu-le cuvintul si schitindu-le din citeva linii ferme profilul; un diagnostician care vibreaza la pulsul evenimentelor. Fara rezerve in exprimarea entuziasmului (vezi cronicile despre Chick Corea, Michel Petrucciani s.a.), dar si fara retineri in exprimarea rezervelor, chiar atunci cind e vorba despre monstri sacri (v. cronica despre concertul chitaristului Al di Meola, concert greu incadrabil in perimetrul jazzului...). Marci caracteristice: promptitudinea informativa, franchetea exigenta si un temperament... swing.
In finalul volumului – o expunere in limba engleza tinuta cu ocazia unui important congres international de gen. O sinteza pragmatica, pentru export, avind ca tema jazzul in Romania – educatie, cluburi, festivaluri, carti de specialitate, emisiuni si publicatii, agentii, case de productie, muzicieni din tara si diaspora... Preocuparea pentru componenta institutionala a jazzului este aici mai vizibila ca oriunde.
Exista o mare placere a improvizatiei si a jocului in aceasta carte, o frenezie a libertatii riguroase. Caci „fara jazz, orice discutie despre libertate in acest secol ar fi lipsita de un reper estetic major, iar libertatea trebuie permanent recucerita“. Exista insa la Alexandru Sipa si o frenezie a sintezei care ne face sa asteptam, pe viitor, de la el si abordari sistematice, „focalizate“. Recomand prezentul volum tuturor iubitorilor jazzului si bluesului, pentru care autorul a facut si face enorm.