OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Geoană spune că PSD a cîştigat alegerile locale. Boc spune că PDL-ul le-a cîştigat, iar Olteanu, că liberalii. Pe aceeaşi voce, cele trei partide declară că au „obţinut un rezultat mai bun decît cel din 2004“, iar două dintre acestea, PNL şi PDL, spun că au cel mai bun rezultat din istorie. Acest lucru este explicabil prin diminuarea voturilor PRM, şi nu prin faptul că unul dintre cele două partide mari au reuşit să se delimiteze drept cîştigător. Evident, partidele doresc să creeze împresia victoriei pentru a folosi metafora „carului învingător“, care-i determină în general pe oameni să-i aleagă pe cei puternici. Dar la aceste alegeri locale parcă au încercat mai mult ca oricînd să-şi clameze victoria. Şi dacă aceasta nu a putut fi revendicată prin scoruri categorice sau nu a putut fi atribuită de comentatorii politici, atunci iluzoria victorie a trebuit să fie proclamată! Nu atît partidele aveau nevoie de victorie, cît liderii lor. Mesajul nu este atît pentru alegători, cît pentru militanţii care trebuie menţinuţi în priză pe parcursul întregului an electoral.

 

De fapt, nu este atît pentru militanţi, cît pentru membrii de partid şi pentru diverşi lideri locali, care, în eventualitatea unui rezultat prost, ar putea cere demisii pe la vîrfurile partidelor. În această logică este clar că cel mai mult aveau nevoie de victorie liderii PSD şi PNL care au fost şi în trecut contestaţi în propriul partid. De aceea, mesajul pentru vînătorii scaunelor lor a fost clar: „am făcut un scor excelent în alegeri, staţi în banca voastră“. Tăriceanu a făcut şi o mutare în avans, cerîndu-i lui Ludovic Orban, personalitate mai greu de strunit, demisia în virtutea scorului slab de la locale, pentru a descuraja orice tentativă de a i se contesta autoritatea.

 

Fiecare dintre partide încearcă să se poziţioneze în ochii noştri ca fiind unul dintre cele două mari partide care se vor bate pentru formarea Guvernului după parlamentare. Alternativă nu au după schimbarea sistemului de vot în scrutin majoritar (vot uninominal). Cel de-al treilea partid nu va face altceva decît să culeagă resturile, care, însă, se vor putea dovedi importante dacă PSD şi PDL vor continua să alerge umăr la umăr. După cum arată rezultatele alegerilor locale, se pare că nici un partid nu va reuşi să se desprindă pentru a forma guvernul singur, cu tot scrutinul majoritar al cărui scop ascuns era chiar acesta: formarea unei majorităţi pentru a guverna fără sprijinul unei coaliţii capricioase. Să facem o speculaţie cu privire la ceea ce este probabil să se întîmple în acest an electoral... Pentru a-şi menţine măcar o parte din putere, liberalii vor găsi o cale de a organiza alegerile parlamentare cît mai tîrziu, posibil chiar anul viitor, sperînd în topirea vrajei pe care o mai manifestă încă Traian Băsescu asupra electoratului, ceea ce se va traduce prin scăderea scorului PDL. Liberalii şi social-democraţii ştiu prea bine că, dacă democrat-liberalii vor obţine un scor măcar bunicel, Traian Băsescu nu va ezita să numească un premier din rîndurile acestui partid şi, implicit, să le dea guvernul. Cheia formării viitorului guvern, în speţă cheia spre a obţine puterea politică, este, în curentul angrenaj constituţional, la preşedinte. Pentru a pune mîna pe putere, după cum au învăţat de la Traian Băsescu, au neapărat nevoie de poziţia de preşedinte. Găsirea unui candidat credibil şi conjugarea efortului împotriva lui Traian Băsescu şi a partidului acestuia sînt vitale pentru obţinerea puterii.