OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La Moscova s-a stins din viata, la inceputul lunii mai – in virsta de 84 de ani, dupa o boala incurabila –, Aleksandr Zinoviev, logician, filozof, sociolog, scriitor, autorul lucrarii inaltimi gaunoase, care i-a atras exilul in Occident. El i-a impartasit soarta lui Soljenitin, expulzat din URSS dupa ce publicase in strainatate Arhipelagul Gulag. O paralela intre cele doua destine releva, de altfel, numeroase asemanari. Ambii au realizat – periclitindu-si libertatea si viata – o radiografie necrutatoare a sistemului concentrationar sovietic, au fost persecutati de regim si constrinsi sa-si paraseasca tara. Societatea occidentala s-a dovedit a fi pentru ambii o dezamagire – nu chiar capitalismul putredde la buletinul de stiri Vremia, insa nici intruchiparea orinduirii perfecte.

Cei doi proscrisi nu s-au sfiit de statutul de imigrant si i-au criticat pe occidentali pentru suficienta, egoismul si superficialitatea cu care tratau maladiile lumii contemporane si pericolul comunizarii. Odata intorsi in Rusia postsovietica, exilul celor doi disidenti sovietici n-a luat sfirsit, ci s-a transpus in planul interior al fiintei, devenind modul lor de existenta. Sintagma „exilantul etern“ se potriveste amindurora. Virulenta cu care criticasera odinioara sistemul sovietic si-au indreptat-o impotriva noului regim pseudodemocratic din Rusia, criticind capitalismul salbatic si coruptia endemica a noii societati ruse plutind in deriva, cu nomenklaturisti de ieri transformati peste noapte in capitalisti cu conturi de milioane, proprietari de banci, lideri de partide social-democrate, liberale etc. Daca la inceputul revenirii lor in Rusia au fost tratati ca niste eroi si „profeti recunoscuti in tara lor“, treptat-treptat au fost trecuti intr-un con de umbra, fiind solicitati foarte rar sa-si exprime parerea despre „teme esentiale“.

- Inaltimi gaunoase – un text literar extrem de acid despre viata in URSS
Ironia sortii sau, poate, a istoriei face ca ambii disidenti, care au deschis lumii ochii asupra ororilor din lagarul sovietic si care au simtit pe propriul destin dictatura proletariatului in exercitiu, sa ramina atasati unei gindiri de extractie comunista. Este o tema ampla ce ar putea aduce unele surprize: autorul Katastroikai, o personalitate extrem de controversata, in ultimii ani de viata a acordat interviuri mai mult unor ziare nationalist-sovine, iar in luarile de pozitie publice facea recurs la memoria sovietica.
Zinoviev se caracteriza pe sine drept „un stat suveran compus dintr-o singura persoana“, lucrarile sale iritind, deopotriva, Estul si Vestul, nationalisti si liberali, apologeti ai regimului si disidenti.

Tinarul studios din provincie a dat examen de admitere la Facultatea de Filozofie in 1939 – in plina teroare stalinista – de la Institutul de Filozofie, Literatura si Istorie din Moscova/MIFLI. Imediat, viitorul filozof a aderat la un cerc de orientare impotriva regimului. A fost exclus din institut si, salvindu-se de la arestare, s-a inrolat in armata sovietica. Era in anul 1941. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in 1946, mai sustine o data examenul de admitere la institutul de unde fusese exmatriculat si este acceptat, nu in ultimul rind gratie meritelor sale de pe front. La Facultatea de Filozofie de la MIFLI a luat fiinta in acei ani celebrul Cerc de Logica din Moscova, la originea caruia au stat Aleksandr Zinoviev, Merab Mamardasvili, Boris Grusin si Gheorghi Scedrovitki. Teza de doctorat o va sustine abia in 1960, preluind apoi catedra de Logica matematica din cadrul Facultatii de Filozofie de la aceeasi institutie de invatamint. in urmatorii 15 ani Zinoviev a publicat mai multe monografii, intre care Logica stiintei, Logica fizicii, Studiu al geometriei empirice s.a.

Contrar preocuparilor sale stiintifice, Zinoviev a scris in 1974 un text literar extrem de acid, cu accente grotesti, despre viata in URSS, cu titlul inaltimi gaunoase. Ulterior, autorul a fost numit in Occident drept „un Swift rus“, iar in Rusia „un nou Saltikov-Scedrin“. Regimul nu a putut tolera un asemenea afront: dupa publicarea acestui volum in anul 1976 in strainatate, Zinoviev este dat afara din institut si de la catedra, i se retrag toate titlurile stiintifice si toate decoratiile militare. in 1978 i se impune sa paraseasca URSS si filozoful pleaca la München. Avea 56 de ani.

- Principiile de conduita ale lui Zinoviev
in prima sa conferinta de presa din Germania, Zinoviev a declarat: „Nu consider Occidentul un paradis al libertatii, nu cred nici ca URSS este o imparatie a sclaviei. Nu ma consider o victima a regimului. Consider ca regimul este o victima in cazul dat. Regimul a incasat din partea mea mai mult decit mi-a revenit personal!“. Aceasta declaratie, care nu contrazice in nici un fel viata de dinainte a filozofului, a avut efectul unei bombe. S-a ales cu titulatura „agent KGB“. Atitudinea lui Zinoviev fata de Rusia era greu de inteles deopotriva si pentru occidentali, si pentru compatriotii sai. Unii au spus ca pozitia sa se apropie de cea a scriitorului Saltikov-Scedrin: o iubire patimasa pentru tara, dublata de o critica devastatoare, fara nici un fel de ipocrizie.

Zinoviev a stat in Occident pina in anul 1999, traind din onorariile primite pentru cartile pe care le-a publicat (in jur de 20 de titluri) si pentru cursurile pe care le-a tinut la diverse universitati. isi facuse un titlu de glorie ca in Occident n-a fost in solda nici unui serviciu secret sau ca n-a beneficiat de ajutoarele fundatiilor pentru dezvoltarea democratiei in tarile din Est. Printre cele mai cunoscute volume ale sale sint Fara iluzii (1979), Noi si Occidentul (1981), Homo Sovieticus (1982), Nici libertate, nici egalitate, nici fraternitate (1983), Mergi pe Golgota (1985), Gorbaciovismul (1988), Katastroika (1989), Experimentul rusesc (1994). in toate cartile sale din exil face o analiza profunda a starii societatii sovietice de care fusese indepartat si abordeaza problema supravietuirii intelectualului intr-un sistem totalitar. La fel ca si personajul Zurbagiul din inaltimi gaunoase, Zinoviev a incercat sa gaseasca o solutie pentru a supravietui intr-un univers totalitar fara a se lasa strivit de acesta.

„Mi-am elaborat un cod de conduita, un sistem de reguli de «existenta». Respingeam ideea de confort material, desi nu am insistat niciodata impotriva acestuia. Societatea actuala este pindita de ispite din cauza abundentei. Dar, in acelasi timp, da posibilitatea de a te multumi cu putin. Aceasta ofera posibilitatea de a avea totul, fara a avea nimic“, spunea el intr-un interviu acordat, in 1972, ziaristului Aleksandr Bangherski si publicat dupa zece ani. Tot atunci isi rezuma citeva dintre principiile de conduita pe care le-a respectat toata viata:
„Mai bine sa nu ai decit sa pierzi. invata sa pierzi! invata sa-ti justifici pierderea si sa gasesti o compensatie! Nu achizitiona ceea ce nu-ti este strict necesar! Pastreaza-ti demnitatea! Tine oamenii la distanta si ai un comportament independent! Respecta-i pe cei din jur! Fii tolerant fata de convingerile si slabiciunile altora! Nu te umili, nu fi lingau, orice ar fi! Fara aroganta, chiar daca omul din fata ta este jalnic si demn de dispret! Pe carieristi, intriganti, turnatori, birfitori si pe toti cei asemenea lor, tine-i la distanta! Tine-te deoparte, nu atrage atentia asupra ta! Daca poti sa te descurci fara ajutorul altora, este perfect. Nu polemiza si nu te certa! Discuta, dar la subiect! Explica, nu face propaganda! Daca nu esti intrebat, nu sari cu vorba! Nu spune mai mult decit esti intrebat! Nu te baga in sufletul altora, dar nici pe altii nu-i lasa sa se bage in al tau! Nu ajuta cu forta pe cei care nu vor sa fie ajutati!

Nu lega raporturi prea intime cu oamenii. Fara minciuni, intrigi, viclenii, aere de superioritate si calomnii. Actioneaza in functie de convingerile proprii. Nu participa la putere, indiferent care ar fi. Nu te implica in spectacolele oficiale, ignora tot ceea ce este oficial. Nu intra in conflict cu autoritatile din proprie initiativa, dar nici nu ceda in fata lor si nici intr-un caz nu diviniza puterea! Ignora ideologia oficiala, orice gest de atentie o consolideaza!“
„Cum ar trebui sa fiu eu insumi pentru a nu-mi pierde demnitatea si libertatea interioara, in cadrul acestei societati?“, s-a intrebat la un moment dat Zinoviev. Si tot el si-a dat raspunsul: „Societatea ideala nu a existat niciodata, nu exista si nu va exista. in schimb, eu pot sa creez din mine insumi statul ideal al unui singur om!“