OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Anul trecut, timp de trei saptamini, a fost prezentata la Muzeul National de Arta al Romaniei spada lui Stefan cel Mare. Dupa lungi negocieri cu statul turc si dupa aducerea unei copii, depusa pios la Putna, originalul a stationat pentru scurt timp in centrul Capitalei. Evenimentul s-a dovedit a avea un fulminant succes de public: in curtea muzeului se forma periodic o coada consistenta, alcatuita din oameni cuminti sau nerabdatori care asteptau sa ajunga in sala care pastra pentru, vai, doar o scurta perioada de timp arma cu care a luptat domnitorul. 10.000 de vizitatori s-au perindat pe aici, avind in trup si-n suflet (dupa cum se va dovedi) imaginea personajului istoric si sfint.

Am fost curiosi sa aflam care este profilul vizitatorului lui Stefan si care a fost motivatia vizitei, iar ceea ce vom prezenta in articolul de fata reprezinta citeva comentarii la chestionarele aplicate pe parcursul acelor zile, fara a avea pretentia de analiza sociologica, ci, mai degraba, de impresionista curiozitate a profesionistului de muzeu. In ceea ce priveste caracteristicile de virsta si pregatire ale vizitatorilor, in ciuda asteptarilor, acestia au apartinut tuturor categoriilor. Totusi, tandemul bunic-copil a fost o constanta a acelor zile. Copiii de la cinci ani in sus, de obicei cu bunicul de mina, paseau emotionati in uriasa sala in care a fost prezentata spada. Li se povestea din faptele de vitejie ale lui Stefan si ieseau emotionati de greutatea momentului. Au fost interesati de expozitie multi elevi, studenti, tineri, majoritatea cu studii superioare, dar si muncitori, asistenti medicali sau stenodactilografi (e greu de stabilit procentual acest item al profesiei, intrucit multi vizitatori au evitat raspunsul la aceasta intrebare).

- „Multumiri statului roman“
Destul de multi oameni din provincie si romani plecati in strainatate au considerat vizita in Bucuresti, in aceasta perioada, drept o ocazie unica si fericita dat fiind ca au „prins“ si spada lui Stefan. Un alt lucru interesant indicat de chestionare este acela ca foarte multi dintre vizitatorii spadei nu reprezinta publicul fidel al muzeului, destui dintre ei nu mai trecusera pragul fostului palat regal de dinainte de revolutie (in cazul in care virsta le-o permitea) sau nu fusesera chiar niciodata in muzeu, oferta expozitionala de pina atunci a acestuia nereprezentind interes pentru acest tip de public.
Cea mai interesanta parte a chestionarului se refera la motivul vizitei, care oscileaza intre trei raspunsuri-constante: curiozitate, patriotism si cunoastere. Motivatia este exprimata fie direct, cu exact aceste cuvinte, fie patetic, poetic sau retoric, de genul: „Dorinta de a aduce un Omagiu celui mai iubit Domnitor al tuturor romanilor“, „Sint roman!“, „Dragostea pentru cel ce a fost Stefan cel Mare“, „Dorinta de a retrai istoria sau de a primi inspiratie de la un mare domnitor roman“, „(Deoarece spada) face parte din istoria glorioasa a tarii“, „Macar noi batrinii sa mai stim ceva istorie!“ (in ortografia originala).

Inchipuiti-va ca acest gen de afirmatii sint scrise in egala masura de copii, tineri, oameni in virsta, de oameni cu studii superioare sau medii, stupefactia fiind aceea ca nu poti deosebi un text de copil de acela al adultului, limbajul de lemn si locurile comune fiind prezente in egala masura la cele doua categorii. Retorica patriotismului, emotiile nascute din intilnirea cu insemnele trecutului si cu coplesitoarea personalitate a lui Stefan contrasteaza patetic cu prezentul: „Cu nostalgie, cu parere de rau ca nu mai avem oameni (la conducerea tarii in special) ca Stefan. Ocroteste Doamne aceasta tara!“ sau „Asa ar trebui aparata si Romania noastra de azi, nu impartita cum vor unii“. Tonul de rugaciune apare frecvent in raspunsurile vizitatorilor, latura sfinta a personajului inspirind perorari si invocari ale Divinitatii, care e solicitata sa ia masuri in sprijinul tarii si poporului.
O alta solicitare la care imaginatia vizitatorului a putut zburda a fost aceea a „Impresiilor si sugestiilor“, spatiu in care sentimentele si-au spus cuvintul: „Sabia a fost a Moldovei, Romaniei, sa fie pe VECI (luptati-va cu mintea si indeminarea diplomatica sa reusiti)“, multumiri statului roman si celui turc pentru reusita exportului/importului, urari de bine pentru viitorul tarii si pentru conducatori.

Fara a dori sa judecam reactiile oamenilor, ne minunam de succesul acestui brand in Romania si consideram ca institutiile de cultura ar putea profita de imaginea pe care o au anumite personalitati, marind astfel numarul de vizitatori. Cunoasterea insuficienta a profilului vizitatorului sau utilizatorului de cultura, lipsa de interes fata de gustul si preocuparile acestuia fac din comunicarea producator de cultura-utilizator un dialog al surzilor. Cazul de fata demonstreaza ca exista un public larg, care marseaza la ideea de tara, de trecut si patriotism, aspect ce ar putea fi un punct de plecare pentru o serie de actiuni culturale.