OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Explicarea peisajului ideologic monocolor de dreapta din Romania (care implica aversiunea dura fata de stinga si slabiciunea acesteia) ca reactie puternica impotriva comunismului mi se pare ca tine de o perceptie distorsionata. Este posibil doar daca raminem la nivelul cel mai de suprafata al discursurilor ideologice, acolo unde definirea identitatii ideologice si forjarea lozincilor care-i vizeaza pe adepti se bazeaza in mare masura pe delimitarea, in termeni de propaganda relativ primitiva, de un adversar mai mult sau mai putin inventat si el. Cit de gresit e sa facem asta se vede si la cel mai concret nivel, respectiv din lipsa de rezultate a dreptei maniacal si superficial anticomuniste romanesti; altele decit cele pur discursive, evident.
A defini dreapta romaneasca majoritara prin opozitie cu comunismul ar fi gresit, insa, si la nivelul ideologiei pure, nu doar la cel al discursurilor publice cu tenta ideologica, adesea viciate de dorinta de a seduce un public cit mai larg. Dreapta romaneasca este, intr-adevar, anticomunista in felul ei, dar asta doar pentru ca ideologia comunista este considerata a fi alternativa gresita la democratie.

Altfel, din perspectiva democratiei, diferentele dintre comunism (ca ideologie, nu mai vorbim de regimul feudal rezultat in practica) si dreapta romaneasca majoritara, substantial antidemocratica si extrem elitista, nu sint cu adevarat esentiale.
De asemenea, a judeca in acesti termeni e gresit si pentru ca ideologia comunista, in opozitie cu care se construieste dreapta romaneasca (cum spuneam, insa, artificial si la fel de stupid cum o facea si inainte de razboi) si in contul careia e demonizata orice posibila stinga, nu mai conteaza acum nici macar cit conta in timpul in care ea, teoretic, dicta modul de organizare a societatii. Dar chiar si daca ar conta, esential ramine faptul ca opozitia dintre dreapta de azi si comunism este la fel de aparenta, iluzorie si inefectiva ca si opozitia dintre legionarism si comunism.

Romania are nevoie si de stinga, si de dreapta pentru simplul motiv ca are nevoie de idei, proiecte de societate, politici publice si valori serioase, nu haotice si adesea afectate fara prea mare convingere, cum sint mare parte dintre cele aflate acum in circulatie. Nu e un fel de „optiune strategica“ intre cele doua pe care Romania ar trebui neaparat s-o faca, asa cum se sustine adesea in discutiile publice (punct de vedere de o stupizenie uluitoare, care poate fi apropiat doar de credinta aberanta a dreptei romanesti mai vechi sau mai noi ca poporul roman e genetic de dreapta...).
Din punctul de vedere a „ceea ce are nevoie Romania“, opozitia stinga-dreapta este irelevanta si vine dintr-o confuzie intre ideologia luata in sens cultural, ca optiune intelectuala, acolo unde intr-adevar combinatiile si montajele de valori si idei contradictorii pot fi mai greu explicate, si ideologia in sens politic, ca domeniu care asista modul in care se administreaza o societate si care desigur ca trebuie sa aiba legaturi solide cu ideologia in sens cultural, ca domeniu intelectual autonom, dar care in primul rind se supune pragmatismului necesar al actiunii politice.

E o aberatie sa sustii ca Romania e in mod „natural“ de dreapta sau ca strategia pentru un viitor cit mai bun al ei trebuie sa fie de dreapta, pentru ca venim dupa comunismul de stinga. La fe de stupid e sa sustii ca Romania trebuie sa adopte neaparat un model coerent, univoc de stinga.
in realitate, problema esentiala a Romaniei e subdezvoltarea, ale carei trasaturi majore sint de asa natura, incit combaterea lor necesita strategii si de stinga, si de dreapta. Colectivismul inerent, chiar animalic as zice, al societatii romanesti reclama in mod evident politici de dreapta, de responsabilizare individuala si crestere a autonomiei personale (a votantului, a functionarului, a cetateanului in calitate de consumator de servicii publice etc., etc.). Autonomia sociala foarte redusa (culturala, politica, economica) este cel mai important indiciu al subdezvoltarii, iar cresterea nivelului ei este principalul criteriu care trebuie urmarit in momentul elaborarii strategiilor de dezvoltare majore.

Pe de alta parte, retardarea generala, decalajele intre zone, categorii sociale sau etnice, fragmentarea sociala foarte mare necesita politici de stinga de emancipare si integrare sociala, pentru a caror sustinere nici macar nu trebuie sa fii de stinga, pentru ca de ele depinde chiar functionabilitatea societatii. Politica e in primul rind domeniul pragmatismului; pragmatic vorbind, rupturile si decalajele din societatea romaneasca produc nefunctionalitate pur si simplu, nu e o problema de stinga sau dreapta.
Desigur, problema optiunii pentru o strategie sau alta, pentru diferite combinatii de politici si valori de stinga si de dreapta revine la problema oricarei decizii importante pentru societatea romaneasca, respectiv cine o ia, cum si in virtutea caror ratiuni. Din punctul de vedere al unei optiuni ideologice sau al alteia, modul in care ajung sa fie luate aceste decizii este destul de ciudat. Optiunea elitelor intelectuale de virf, foarte elitista, foarte de dreapta e una in mare parte culturala, lipsita de prea multa intelegere a realitatii si de posibila utilitate practica.

Portanta ei politica e redusa, desi teoretic ar putea gasi sprijin la nivel larg popular, deoarece egalitatea ca valoare si aspiratie mi se pare ca e destul de putin prezenta aici, functionind in schimb foarte bine modelul vechi de „contract“ (care, evident, nu e un contract) al statului roman vechi: supunere relativ neconditionata fata de o putere politica nechestionata din principiu, in schimbul unei atitudini paternalist binevoitoare.
insa aceasta optiune nu ajunge, din fericire (sa spunem), sa fie reprezentata politic coerent (de exemplu, prin intermediul unui conservatorism dur, asumat) tocmai pentru ca principalii ei promotori sint unii de opereta. Mai degraba elitele medii, preponderent tehnocratice, sint cele deschise spre valorile democratiei si „europenism“, inclusiv ideea ca elitele au o misiune sociala esentiala. Din fericire (sa spunem), acest curent, nici el prea coerent, e cel oficial in politica si societate, sub presiunea enorma a contextului european. Chiar daca adesea destul de prost mimat, curentul europeano-democrat duce in cele din urma la anumite rezultate.

in ciuda tabuului cultural inca puternic in cultura mainstream, unii centri de coagulare a stingii au inceput sa apara. Din pacate, aproape toti cei care ii reprezinta repeta una din greselile majore ale dreptei dure, respectiv nu inteleg necesitatea de a oferi un discurs public articulat si aplicat pe teme reale, desi se manifesta ca intelectuali publici. Si ca limbaj, tinerii stingisti amintesc adesea uluitor de mult de paltiniseni, pentru ca sursele lor includ si multi post-heideggerieni: aceeasi sursa duce la acelasi tip de patinaje in limbaj, la aceeasi ambiguitate si irelevanta.
Ca si inamicii lor de dreapta, stingistii monteaza un discurs public, deci unul care doreste sa influenteze mersul treburilor publice, nu unul destinat doar specialistilor. Acest discurs, insa, nu se refera aproape niciodata la probleme concrete, ci doar la concepte ideologice eterate. Sigur, nu le cere nimeni sa scrie despre manifestatiile sindicale, dar intre marile principii si idei filozofice, pe de o parte, si realitatea de la firul ierbii, pe de alta, e un domeniu enorm, specific fiecarei societati.

La el cred ca ar trebui sa se refere toti cei care au pretentia de a tine discursuri publice. Toate principiile si datele sociale mari de care se ocupa stinga sint diferite in Romania, fata de contextul „european“ la care toata lumea se raporteaza automat, de la somaj si educatie pina la drepturile minoritatilor si situatia egalitatii dintre oameni in general.
Din pacate, discursurile cam lozincarde ale stingii nu prea ajung la astfel de teme, asa cum nici discursurile dreptei nu prea ajung la temele lor paralele.


Ciprian SIULEA, absolvent de Filozofie la Cluj, a colaborat la Monitorul de Brasov si a publicat eseuri de critica literara si culturala in Vatra, Adevarul Literar si Artistic, Evenimentul zilei etc. Intre 2001 si 2003 a predat cursuri de politici ale dramaturgiei romanesti si jurnalism la Facultatea de Litere a Universitatii Transilvania din Brasov. A scris volumul Retori, simulacre, imposturi. Cultura si ideologii in Romania, Editura Compania, si este autorul doctrinei si programului politic ale Partidului Uniunea pentru Reconstructia Romaniei.