OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La ora 14.20, marti, 19 decembrie, la sediul Uniunii Scriitorilor erau doar Radu Cosasu si Alexandru George, membru al Colegiului de Onoare al USR, care stateau de vorba. Imediat dupa 14.30, ora la care era anuntata intrunirea Colegiului de Onoare al Uniunii Scriitorilor, a aparut Mircea Mihaies, care i-a intins mina lui Radu Cosasu si i-a spus „Buna ziua“. Mihaies a incercat sa mai spuna ceva, dar si-a oprit cuvintele in git. Au aparut, apoi, si ceilalti membri ai Colegiului: Livius Ciocarlie, Ion Pop, Eugen Negrici, Mihai Zamfir. intrunirea a avut loc in biroul presedintelui USR, Nicolae Manolescu. Presa n-a fost acceptata in sala, o secretara m-a anuntat: „E o intrunire interna a Uniunii, veti primi un comunicat“. Mircea Mihaies mi-a strecurat, printre dinti: „Trebuia sa va lase inauntru, nu inteleg de ce nu puteti asista la dezbateri!“.
intrunirea a tinut mai bine de doua ore si, pe parcurs, am primit, de la aceeasi secretara, o cafea, „ca sa ma mai imbunez“. La finalul sedintei, primul a iesit din sala Mircea Mihaies care n-a vrut sa declare nimic presei. Membrii Colegiului au refuzat orice declaratie. Radu Cosasu a zimbit enigmatic cind l-am intrebat daca s-au impacat si mi-a spus doar ca aflu amanunte in comunicat.

Am presupus ca a existat un consemn intre participanti sa nu declare nimeni nimic. Comunicatul este destul de sec si nu lamureste, de fapt, natura conflictului si in ce masura cererea lui Radu Cosasu – de a primi scuze de la Mircea Mihaies – s-a concretizat in vreun fel. Iata textul comunicatului: „intrunit in sedinta in ziua de 19 decembrie 2006, Colegiul de Onoare al Uniunii Scriitorilor din Romania a examinat, in prezenta celor doi scriitori interesati, sesizarea inaintata Colegiului de catre Radu Cosasu, precum si istoricul si implicatiile polemicii dintre Radu Cosasu si Mircea Mihaies. Colegiul a constatat, cu satisfactie si in unanimitate, ca cei doi scriitori si-au recunoscut reciproc anumite excese verbale in decursul polemicii si ca au convenit stingerea amicala a diferendului“. Comunicatul este semnat de Alexandru George, Livius Ciocarlie, Ion Pop, Eugen Negrici, Mihai Zamfir. Comunicatul nu da satisfactie nici lui Radu Cosasu, nici lui Mircea Mihaies. Minimalizind conflictul – acesta este numit polemica – concluzia este ca au fost „unele excese verbale“. Daca am tine cont doar de Comunicat, ne-am putea intreba: de ce a fost nevoie de convocarea Colegiului? Doar pentru „unele excese verbale“ se intruneste Colegiul de Onoare? Nu e deranjul prea mare?

in acest caz, cei neseriosi par sa fie chiar protagonistii, Radu Cosasu si Mircea Mihaies, care n-ar sti ce e aia o polemica si vin cu pira la un organism al Uniunii Scriitorilor. Parerea noastra, formulata pe baza unor convorbiri preliminare cu diversi membri ai Uniunii Scriitorilor, a fost ca intentia Colegiului a fost sa le impuna o impacare celor doi protagonisti, sa nu mai faca nici unul dintre ei nici o declaratie de presa si sa se ingroape securea razboiului, indiferent de argumentele sau nemultumirile unuia sau altuia. Durata sedintei, peste doua ore, e un argument in plus sa consideram ca a fost o sedinta tensionata, „stingerea amicala a diferendului“ facindu-se in extremis. Practic, comunicatul sibilinic al Colegiului de Onoare nu ne lamureste daca vor urma scuze publice ale lui Mircea Mihaies, daca Radu Cosasu isi va reconsidera pozitia sau daca dosarul anilor ’50 va mai fi redeschis.

Se creeaza si un precedent: din acest moment, orice acuze ale unor scriitori facute fata de confrati risca sa fie bagatelizate si aduse in registrul „unor excese verbale“. Colegiul, care a mediat (impus) aceasta impacare, speram ca nu s-a ghidat dupa principiul ascunderii gunoiului sub pres si nici n-a vrut sa linisteasca, doar formal, apele.
Parerea noastra este ca aceasta intrunire trebuia sa fie publica. Sintem convinsi ca dialogul celor doi scriitori, la sedinta Colegiului de Onoare al USR, ar fi fost o dezbatere cu destule invataminte; argumentele si contraargumentele prezentate public ar fi atentionat asupra unor probleme prea putin dezbatute, intelese si asumate: vinovatia scriitorilor, ieri si astazi, puterea lor de a recunoaste ca au gresit, ieri si astazi, riscul unor derapaje atunci cind esti ghidat de prejudecati, ieri si astazi, si cum se dizolva trecutul intr-un prezent tulbure si haotic.

Exista si un lucru bun al sedintei de marti: Radu Cosasu si Mircea Mihaies au stat alaturi, si-au vorbit, s-au chestionat, si-au aparat punctele de vedere. intr-un fel, tensiunea latenta s-a estompat prin conversatie. Indiferent daca impacarea le-a fost indusa si nu le schimba propriile judecati, intilnirea celor doi scriitori, fata in fata, arata ca nimic nu e iremediabil blocat. Conversatia celor doi scriitori cred ca a fost fascinanta – de aceea ne exprimam frustrarea ca nu i-am putut asculta si nu i-am putut vedea, pentru a intelege mai bine esenta conflictului lor si ramificatiile in trecutul comunist. Realmente, publicatia care ar fi transcris si publicat luarile de cuvint exprimate de cei doi ar fi oferit cititorilor un extraordinar material despre memorie si ticalosie, despre nedreptate si greseala, despre curaj si intelepciune, despre oroare si detasare. N-a fost Observator cultural, n-a fost nici alta publicatie. La multi ani si cit mai multa transparenta in 2007!