OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La aproape un an de la ultima reprezentatie oficiala (spectacolul a mai participat, totusi, la festivaluri, mai ales in afara Romåniei), Stop the Tempo al Gianinei Carbunariu a fost reluat, intr-o unica aparitie la Green Hours si alta la Cluj. Exact in acelasi timp, de altfel, cu reprezentatiile versiunii frantuzesti a textului, pus in scena de Christian Benedetti la Théåtre-Studio d’Alfortville si venit in Romånia la invitatia Institutului Francez, cu ocazia Festivalului Coup de théåtre.

Aurélie Namur, Renan Carteaux si Laure Roldan sint trei tineri romåni, prinsi in mecanismul fara sens si fara sfirsit al unei vieti intre ultimele cuceriri ale consumerismului si stridenta muzicii de discoteca, ce aleg sa deconecteze – spre sanitara panica a vesnicilor conectati – cluburi, baruri, supermarket-uri. Textul – jucat, in montarea de la Green Hours a autoarei, de Maria Obretin, Rolando Matsangos si Paula Gherghe, care-si foloseau in spectacol propriile nume, propriile date de buletin si, partial, experiente proprii – a fost dintru bun inceput privit (si nu numai din cauza insertiei versurilor lui Marius Ianus din Manifestul anarhist) ca un manifest al unei generatii revoltate si surd-furibunde contra unei Romånii care-si reneaga viitorul inecindu-l in mocirla unui prezent amoral si dictatura adultilor compromisi.
Se pare ca spectacolul a avut in Franta un succes asemanator cu cel al productiei de la Bucuresti: premiera sa la Alfortville a coincis, aproape, cu revolta spontana din suburbiile Parisului, anticipind, cu citeva luni, actualele proteste contra „legii primului contract“ si marcind, la fel ca si in Romånia, criza de adaptare a tinerei generatii. Sigur ca Andreea Marin, Zvon, Planters, Bulevardul Magheru si Theo Herghelegiu nu le spun nimic francezilor, la fel cum nici cuvintul Romånia, citit in jargonul international al cartilor de identitate, nu mai are greutatea de blestem si binecuvintare din glasul actorilor romåni.

La fel de sigur, productia de la Théåtre-Studio nu e recomandabila celor care-au vazut-o pe cea de la Teatrul LUNI, un spectacol ce traia din energia unei asumari unice, a autoarei-regizoare, a actorilor si spectatorilor. Ideea insa ramine – la fel cum ramine, intr-o varianta mai putin radicala, si solutia lanternelor ca unica sursa de lumina. De altminteri, regia lui Christian Benedetti o urmeaza cu destula fidelitate pe cea a Gianinei Carbunariu, mai ales in gestica si dinamica actorilor, si chiar, de pilda, in formula interpretarii a capella a imnului national al Romåniei.
Dincolo de toate, insa, turneul Bucuresti-Cluj a Stop the Tempo-ului de la Alfortville e mai degraba un test: un test al rezistentei dincolo de limba si publicul romånesc a unuia dintre cele mai importante texte pentru dramaturgia noastra emergenta. Iar proba a fost, cred, trecuta cu bine.