OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Doamna directoare, se pare ca statutul viitor al acestui cinematograf, Republica din Cluj – de care se leaga functionarea Festivalului International de Film Transilvania – este amenintat, desi in discursul inaugural de pe podium al lui Tudor Giurgiu eram asigurati ca chestiunea ar fi oarecum transata pozitiv.
În general, problemele nu se pot rezolva de pe podium, in momente festive. Temerea noastra a pornit de la faptul ca a aparut un Comunicat al ministrului Culturii…
Al domnului ministru, personal? Sa aiba asta vreo legatura cu imprejurarea ca domnul Adrian Iorgulscu e compzitor, motiv pentru care nu se poate cobori la complicata problema a privatizarii cinematografelor, dar se poate preta a trage spuza pe turta sa, virind cinematograful unei filarmonici? În loc de privatizare – privarea cinematografiei de un punct nodal al existentei sale?
- În loc de privatizare, privarea de cinematografe
Da. În acel Comunicat, din 27 aprilie, se conturau directivele anuntate in prealabil la o conferinta de presa, privind cauza sfinta si intangibila a privatizarii cinematografelor si a regiei Romania Film. Iar la acea conferinta de presa, domnul ministru a inclus in strategia sa o idee care ni se pare foarte originala: anume, ca aproximativ 14 sali de cinema din diverse localitati din tara sa fie transferate consiliilor locale, pentru ca acestea sa faca din ele altceva. Filarmonici, de exemplu. Si erau citate Cinematograful Capitol din Timisoara, care are o sala de 1000 de locuri, pusa de noi la punct, cu bani grei de-a lungul timpului, care are si o gradina de vara cu 1000 de locuri si care ar urma sa devina filarmonica, apoi „un cinematograf din Cluj“, care urmeaza sa devina tot filarmonica si care, desi nenominalizat, nu poate fi decit Republica. Mai erau pomenite cinematograful din Suceava, unicul care functioneaza in acel oras, cinematograful Patria din Brasov, peste o duzina in total.
Credeti ca aceste enormitati pot fi atribuite faptului ca domnul ministru e compozitor sau mai degraba celor ce-i sint arondati prin algoritmul politic, aculturali daca nu si agramati, precum secretarul de stat Onisei sau consiliera Palos?
Nu stiu, dar cert e ca, daca ai porni la o asemenea intreprindere, ar trebui sa vii, sa vezi, sa faci expertize, sa controlezi faptele, sa estimezi consecintele, care ar fi enorme, fatale pentru domeniul culturii cinematografice. Cinematograful Republica din Cluj, in care ne aflam, furnizeaza 25% din incasarile intregii regii Romania Film…
Din Transilvania.
Nu, din incasarile regiei Romania Film in integralitate.
„De la Nistru pin’ la Tisa“?!
Da.
- De la Nistru
pin’ la Tisa / Cinefilul plinsu-mi-s-a…
La ora actuala, nu mai functioneaza decit vreo 40 de sali in reteaua Romania Film. Sint judete intregi fara nici un cinematograf. De pilda, judetul Salaj. Exista acolo un cinematograf inchiriat, prin metoda din 2004, care a fost intre timp inchis. Iar majoritatea judetelor au un singur cinematograf, in orasul de resedinta. La Bucuresti exista o imagine deformata, dupa parerea mea, pe care o am, ca fiecare roman. Daca acolo au aparut 2-3 Multiplexuri – ceea ce este dealtfel putin pentru o capitala europeana – in restul tarii nu exista nimic. Si astazi dimineata, il auzem pe Saizescu junior, cit este el de incintat ca producator de filmul tatalui sau, Pacala se intoarce, pe care il va scoate in curind pe piata si cu care va obtine pe putin un milion de spectatori. Si Catalin Mitulescu a afirmat la fel intr-un ziar, despre filmul lui de debut. Dar acesti regizorii (si nici macar distribuitorii) nu-si dau seama de un lucru: ca nu mai au locatiile in care sa-si prezinte filmele.
Bun. Cu culturalitatea patriotica a Ministerului Culturii ne-am lamurit. Dar cum sta la acest capitol domnul primar al Clujului, Emil Boc?

Cum stiti, domnul primar Emi Boc a venit la festivitatea de deschidere a editiei a cincea a festivalului nostru si, inainte de a se urca pe podium, ne-a spus: Domnule, nici vorba! Nu se va schimba obiectul de activitate al acestui cinematograf! Dar – acel dar al nostru dintotdeauna –, daca Ministerul Culturii vrea sa ni-l dea noua, municipalitatii, a mai spus domnul primar, de ce sa nu-l luam?! Îl luam! Textual, domnul Boc a zis ca sediul filarmonicii se va construi in alta parte, iar cinematograful Republica va ramine ce este. Consiliul local il va lua, pentru ca i-l ofera pe tava Ministerul Culturii. Si acum sa va explic care este pericolul. Este urmatorul: Primaria si Consiliul local nu sint institutii specializate in exploatarea de filme. Aceasta activitate nu inseamna numai vinzare de bilete si dat drumul la proiectie. Însemna mult mai multe lucruri: inseamna programare, ineamna publicitate, inseamna o viziune de ansamblu repertoriala, inseamna revizii tehnice, calificarea personalului si multe alte operatii care nu se pot efectua decit in cadrul unei institutii specializate, cum sintem noi de ani de zile. Sigur, Primaria, Consiliul ar gasi niste oameni care sa se ocupe operativ, in stilul neprofesionist stiut si raspindit, amatoricesc, improvizat, de acest „local“.
Ar fi, ca sa versificam in continuare…
- În loc de privatizare, altfel de nationalizare!
Daca Primaria si Consiliul local Cluj se vor dovedi de un asemenea egoism, ca sa obtinua prin transfer acest cinematograf, va fi omorita activitatea de resort din toata Transilvania. Vreau sa va spun ca putinele cinematografe care mai sint in functiune la ora actuala, in acest perimetru, sint tinute cu mari eforturi in functiune, datorita faptului ca exista cinematograful acesta. Pentru ca noi folosim veniturile acestui cinematograf si ale altor citeva, din Tirgu Mures, din Alba Iulia, din Bistrita, pentru supravietuirea altora, care din motive mai mult sau mai putin obiective nu pot fi rentabile.

Dar. dincolo de titulaturile de ministru, secretar de stat, consilier, primar, cu liantele politice respective, care ar fi resortul, interesul secret, sa zicem, al unei anumite mafii, ca lucrurile sa fie atit de confuze si degradate, in materie de cinematografe?
Mi-e foarte greu sa deslusesc ce este, fiindca in general aceste lucruri se intimpla la Bucuresti. Asta o stim cu totii foarte bine, de ani de zile: toate hotaririle se iau acolo si noi sintem straini de ideile si itele manevrate. Dar consider ca singurul interes care ar putea sa-i mine pe multi din culise este existenta unor imobile in centrul oraselor, niste imobile mari, care tenteaza si din care, cu care se pot face multe lucruri. Nu neaparat necurate. Domnul primar, la intilnirea pe care am avut-o acum doua zile la spectacolul de gala TIFF, se uita cu mare placere la holul nostru si spunea: Aici vom face o galerie de arta!
- Din lac in put: de la ministru la primar
No comment, fiindca nu e prea departe de ideea cu filarmonica. Nu este atributia organismului pe care-l conduceti, daca nu sa privatizeze salile de cinema din zona, sa contribuie la deblocarea acestui process?
Nu.

Dar cine se ocupa de blocata privatizare?
Privatizarea cinematografelor inca n-a inceput.
De ce?
Pentru ca nu s-a cristalizat inca o metoda clara de privatizare.
Si cine trebuie s-o cristalizeze?
Probabil diriguitorii acestui domeniu.
Dar dumneavoastra, ca reputata profesionista din bransa, aveti o opinie?
Privatizarea trebuie facuta cu lanturi intregi de sali, nu cite una singura, nu sala cu sala, pentru ca si in Germania, si in Franta, si in toate celelalte tari din Occidentul spre care noi ne uitam si tinjim mereu…
Am putea tinji, de mai aproape, dupa Cehia postcomunista, unde nu mai exista demult cinematografe de stat.
Pretutindeni sint cite 3-4-5-6, hai sa zicem 10 exploatanti pe intreaga tara, care au retele nu de 30 de cinematografe, cite mai avem noi in total, ci de cite 300-400 de sali fiecare. Si la ei, o sala merge bine, alta nu prea, una merge prost, alta foarte bine, dar pe ansamblu retelele sint sau au sansa sa devina profitabile.
Am auzit demult asemenea pareri. De ce nu se misca nimic la noi?
Pentru ca nimeni nu se apleaca asupra problemelor reale din cinematografie. Se tot proclama principii si conditii, dar nu apar solutii concrete si masuri clare, negasindu-se timp pentru aprofundarea problemei, care este destul de sensibila.

De pilda.
De pilda, in acele circuite virtuale, trebuie venit cu infuzie de capital. Cineva, respectiv citiva, care ori iau credite masive, ori procura altfel capitalul si nu asteapta sa scoata profit si sa-si recupereze investitia intr-un an sau doi. Ar fi investitii pe termen lung, in perspectiva unui profit imprevizibil.
Cum s-ar fi putut ori s-ar putea ajunge la asa ceva? Banuiesc ca stiti toate textele de lege aferente.
Legile aferente din ultimii ani au tinut in loc dezvoltarea cinematografelor si au indepartat perspectiva privatizarii lor.
În ce scop, cu care interes?
Nu stiu daca din interese antireformiste, dar pur si simplu nu s-au preocupat concret, cei abilitati si nici legiutorii, de aceste sali. Nu „modernizind