OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ca personaj literar, „nebunul“ (sau bufonul) e acela care, sub masca ratacirii sale, poate sa spuna, fara teama de a fi pedepsit, lucrurilor pe nume. Un „nebun“ e intotdeauna util la curtea unui principe, pentru ca reuseste, de multe ori, sa impiedice sau sa puna capat la timp derivei tiranice a suveranului.
Ca toate lucrurile eficiente (de ce n-am include acest personaj in recuzita bunei guvernari?), nici institutia nebunului... nu mai e ce era odata. Asistam zilele acestea – de fapt, de citeva luni bune – la modificarea ei, in sens si in substanta. „Nebunul“ nu mai este singura minte limpede, singurul sfetnic dezinteresat si intelept al principelui, ci mai degraba cel care, sub pavaza unei „neinfrinari“ recunoscute in limbajul si in afirmatiile sale, provoaca mai multa nedumerire sau zimbete pline de inteles, livreaza opiniei publice acele pozitii ale partidului de guvernamint, prea intolerabile pentru a fi verbalizate de „oamenii seriosi“ ai partidului.

Asa ca, voit sau nu, PSD si-a confectionat un purtator de cuvint specializat in transmiterea numai a acelor mesaje de nepronuntat. O amintire de nesters a lasat, in acest sens, stinjenitorul episod de la jumatatea lunii august, cind Dan Matei Agathon – caci despre el este vorba – asigura cu toata taria convingerilor sale ca toti membrii PSD, de la primul lider pina la ultimul platitor de cotizatii, sint nascuti si crescuti in unica si in stramoseasca credinta ortodoxa, fara sa-si puna, atunci, problema pluralitatii religioase care poate ca domneste chiar si in rindurile monolitice ale partidului de guvernamint. Gafa a fost ulterior indreptata cu un comunicat de presa care nuanta afirmatiile transante ale actualului secretar general al PSD.

Istoria nu se opreste insa aici. De ceva vreme, PSD a declansat, prin vocea aceluiasi personaj inconfundabil, devenit celebru nu printr-un act memorabil de ameliorare a calitatii turismului romanesc, ci prin plantarea de palmieri la Mamaia, o campanie impotriva Televiziunii nationale. Mai exact, Dan Matei Agathon are ce are cu prezenta disproportionata a Opozitiei la emisiunile politice ale TVR, care nedreptateste, potrivit evaluarilor personale, partidul de guvernamint. Comunicatul emis de secretarul general al PSD saptamina trecuta isi exprima „nedumerirea si protestul“ fata de perpetuarea acelorasi practici discriminatorii pe care le criticase si in urma cu vreo doua-trei saptamini. Implicindu-se intr-un mod extrem de „aplicat“ in chestiuni care nu-l privesc in nici un fel si care tin de gestiunea interna a unei anumite emisiuni, secretarul general al PSD propaga, in plus, in mod fals, ideea ca daca exista un mare nedreptatit al presei, in general, si al Televiziunii publice, in particular, el este, neindoielnic, PSD. Conducerea PSD impusca in acest fel doi iepuri dintr-o data: pe de o parte se amesteca intr-un chip cu totul incredibil in politica unui post de televiziune care este public, si nu privat, proprietate a PSD, folosindu-l drept cal de bataie pe secretarul general.

Remarcile se coloreaza aparent cu ridicol (de tipul „ne-am obisnuit cu gafele domnului Agathon“...) si par a trece fara mari consecinte. Perceptia este fireste falsa, pentru ca, desi premierul a iesit, intr-adevar, de citeva ori la rampa ca sa indrepte gafele secretarului general, el nu a gasit cu cale sa-l inlocuiasca. Ceea ce deja spune foarte multe. O interpretare mai corecta ar fi poate aceea ca, desi aparent mesajul e semi-acoperit de penibil, el este totusi pus in circulatie, conform principiului sanatos si indelung verificat: „ceva, ceva tot ramine“. Pe de alta parte, PSD isi rotunjeste in acest fel campania furibunda de subordonare a presei ramase independenta, campanie declansata in vederea bunei pregatiri a alegerilor de anul viitor. Tabloul la care asistam de ceva timp incoace (retrageri de acreditari, supravegherea prin camere video a jurnalistilor, sabotarea celor considerati inconfortabili) se conjuga foarte à propos cu diversiunile de tip Dan Matei Agathon. Se adauga, fireste, celelalte strategii de derutare a adversarului, cum este aparenta bilbiiala pe tema datei alegerilor.

Iata doua dintre ele, pour la bonne bouche. Prima, elogiile aduse unor seniori liberali si taranisti, saptamina trecuta. Presedintele Iliescu si premierul Nastase au declarat, pe rind, ca la inceputul anilor nouazeci au primit oferte din partea presedintelui taranist de atunci, Corneliu Coposu, de a candida pe listele PNT. Caracterul incontrolabil – pe linga cel usor neverosimil – al acestor afirmatii completeaza strategiile diversioniste ale partidului de guvernamint aflat deja in campanie. A doua, declaratiile amenintatoare ale premierului Nastase la adresa activitatii CNSAS, care vin la vreo doua luni dupa declaratii diametral opuse, rostite de acelasi personaj. Aparenta incoerenta este, dupa cum ar trebui sa se stie deja, arma cea mai sigura de derutare a inamicului.